Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
(Nr.în format vechi 5858/2006)
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 26 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1886 din 04.10.2006 a Tribunalului Vaslui; cauza având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La termenul din 19 martie 2008, având în vedere lipsa părților și faptul că s-a cerut în scris judecata în lipsă, cauza a rămas în pronunțare. Din lipsă de timp pentru deliberare și având în vedere și disp.art.260 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi. Prin serviciul registratură, apelantul a depus la dosar precizări.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1886 din 4 octombrie 2006 Tribunalului Vasluis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei și pârâtul Primarul comunei.
Pentru a hotărî astfel se rețin în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr.1189/11.05.2005, Judecătoria Vasluia constatat nulitatea absolută a donației materializată prin înscrisul intitulat "Declarație" din data de 27.11.1951 prin care tatăl reclamantului a donat Sfatului Popular al comunei casa situată în satul, comuna, județul
Reclamantul a formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001 și a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul care a fost preluat în mod abuziv de stat.
Prin Dispoziția nr.607/30.12.2003, Primarul comunei a respins notificarea formulată de reclamant motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada proprietății imobilului casă de locuit și nici a trecerii lui în proprietatea statului.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, invocând în drept dispozițiile art.3 lit. a raportat la art.4 pct.2 din Legea nr.10/2001.
Articolul 3 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001 prevede că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar art.4 alin.2 prevede că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Însă, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 deoarece, deși a formulat notificare pentru acordarea de despăgubiri, nu a contestat dispoziția emisă de Primarul comunei prin care s-a reținut că nu a făcut dovada proprietății. Reclamantul nu poate solicita direct în instanță acordarea de despăgubiri pentru imobilul care, arată acesta, a aparținut tatălui său, Legea nr.10/2001 dându-i posibilitatea să conteste dispoziția emisă de primar, în acest caz, cu privire la calitatea de persoană îndreptățită și cu privire la posibilitatea restituirii în natură. Cum acesta nu a urmat calea prevăzută de lege, acțiunea sa de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr.10/2001 nu este întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, aceasta este întemeiată, însă nu pe motivarea invocată de pârât. Potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, statul nu are calitate în acțiunile formulate în baza acestui act normativ deoarece procedura se desfășoară între persoana îndreptățită, unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv și organele de conducere ale unității deținătoare, respectiv unitatea administrativ-teritorială și primarul potrivit dispozițiilor art.20 și art.24 alin.3 ind.2 din Legea nr.10/2001.
Față de motivarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice, în acțiunile prin care se cer despăgubiri de la Statul Român acesta stă în judecată reprezentat de Ministerul d e Finanțe Publice așa cum prevede art.25 din Decretul nr.31/1954, legea nestabilind un alt organ în acest sens.
În ceea ce privește celelalte apărări invocate de pârât prin întâmpinare, instanța răspunde la acestea prin considerentele hotărârii deoarece nu au fost formulate ca excepții de sine stătătoare. Nu se poate vorbi de o tardivitate în condițiile în care reclamantul nu a formulat contestație împotriva dispoziției primarului potrivit dispozițiilor art.24 alin.3 ind.1 din Legea nr.10/2001, iar acțiunea nu este inadmisibilă deoarece s-ar încălca dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin care se arată că orice persoană are dreptul la judecarea de către o instanță independentă și imparțială.
Față de cele arătate, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, iar împotriva Statului Român va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pentru următoarele motive:
- instanța de fond a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare a reclamantului prin respingerea cererii apărătorului ales, în imposibilitate de a se prezenta la termen, prin care solicita un alt termen;
- instanța de fond a aplicat greșit legea în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, motivând contradictoriu hotărârea, și în acest mod fondul cauzei a rămas nesoluționat.
Motivul de apel cu privire la încălcarea dreptului la apărare a reclamantului nu este fondat.
Astfel, potrivit art.156 Cod procedură civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivat.
Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna pronunțarea la cererea părții, în vederea depunerii de concluzii scrise.
În speță, instanța a respins cererea de amânare a avocatului reclamantului, dar a amânat pronunțarea dând astfel posibilitatea acestuia să depună concluzii scrise.
Drept urmare dreptul la apărare a reclamantului-apelant nu a fost încălcat.
Este întemeiat, însă, motivul de apel vizând nepronunțarea instanței asupra obiectului cauzei.
Din motivele de fapt și de drept ale acțiunii formulate de reclamantul-apelant rezultă că acesta s-a adresat instanței cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, rezultând în mod implicit că înțelege să conteste Dispoziția nr.607 emisă de Primarul comunei.
Or, instanța reține în mod greșit în considerente că reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei, când acest fapt rezultă din întreaga conduită procesuală a acestuia.
Drept urmare sentința de fond nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care se va admite apelul și în temeiul art.297 Cod procedură civilă va desființa hotărârea și va trimite cauza Tribunalului Vaslui pentru soluționarea cauzei pe fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1886 din 4.10.2006 a Tribunalului Vaslui, pe care o desființează.
Dispune trimiterea cauzei Tribunalului Vaslui pentru a fi soluționată pe fond.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
22.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Andronic
