Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/A/2008
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către contestatorii și împotriva sentinței civile nr.454 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr. unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL și SC SRL.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea pârâtului intimat Consiliul local.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanții - și, au chemat în judecată pârâții Consiliul Local, și SC SRL T, solicitând restituirea în natură a terenului înscris în CF 730 Veche, top. 1000, 1002, 1000/1, sau acordarea de măsuri compensatorii prevăzute de lege.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilele cu identificare de mai sus, a aparținut antecesorului lor, că acesta l-a dobândit în baza unui contract de vânzare - cumpărare în anul 1940, fiindu-i preluat abuziv de stat, prin Decretul de expropriere nr. 350/1965. Terenul respectiv a fost întabulat în anul 2000, în favoarea pârâtului Consiliul Local al orașului, și a pârâtului SC SRL în 2001, iar reclamanții nu au primit nici până în prezent un răspuns operativ din partea părinților, deși au solicitat terenul în baza Legii 10/2001.
In drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 454/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, a fost constatată ca inadmisibilă cererea de restituire, pe temeiul Legii 10/2001, republicată, a imobilului situat în, înscris în CF 730 Veche, top. 1000, 1002, 1000/1, introdusă de reclamanții - și, în contadictoriu cu pârâții Consiliul Local și SC SRL.
S-a reținut în considerentele sentinței că obiectul acțiunii îl constituie retrocedarea imobilului situat în, înscris în CF 730 Veche sau măsuri compensatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale. Instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada cererii de restituire a imobilului înscris în CF 736, respectiv a notificării acesteia prin executor judecătoresc, în termen legal, astfel că potrivit art. 22 pct. 5 din Legea 10/2001, reclamanții sunt decăzuți din drepturile de a mai beneficia în justiție de măsuri reparatorii pentru acest imobil. Față de caracterul imperativ al normelor de drept menționate, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 247/2005, este inadmisibilă. Reținând excepția de inadmisibilitate cu caracter dirimant și peremptoriu, instanța nu a mai analizat cauza în fond.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând în principal, anularea acestuia și admiterea contestației, în sensul obligării pârâților la restituirea în natură a terenului înscris în CF 730 Veche, top. 1000, 1002, 1000/1. În subsidiar, s-a solicitat anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului Hunedoara. Cu cheltuieli de judecată.
In expunerea motivelor de apel, reclamanții susțin că prima instanță, nu a avut în vedere că sunt îndeplinite cele trei condiții pentru aplicarea legii 10/2001, respectiv: terenul este intravilan, a fost preluat abuziv de către stat și nu a fost restituit. Consideră că nedepunerea cererii de restituire prin executor judecătoresc nu este un motiv de sancționare a reclamanților, în acest sens invocă decizia nr. 1222/4.02.2005 a Secției civile și de proprietate intelectuală a ICCJ.
In al treilea rând, reclamanții arată că au depus încă din 1991 cereri repetate de restituire a terenului în litigiu, cereri care nu au fost rezolvate favorabil, având în vedere că nu erau îndeplinite condițiile Legii nr. 18/1991 și a celor ce au urmat. De vreme ce aceste cereri au fost înregistrate, Primăria orașului trebuia să le califice și să le încadreze în prevederile Legii nr. 10/2001 iar apoi să le soluționeze în fond.
Intimatul Consiliul Local, prin Primar, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, și a susținut că terenul are destinație fânaț, este situat în extravilanul localității și nu putea face obiectul Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă și din dispozițiile art. IV, Titlul II din Legea nr. 247/1995. Se mai arată că doar reclamantul - a formulat două cereri, având ca obiect terenul în litigiu, înregistrate la data de 25.08.2005, și respectiv 01.06.2006, fiind deci tardiv depuse.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanții au formulat cerere întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, doar în anul 2005 și respectiv 2006, mult peste termenul prevăzut pentru depunerea notificărilor, prin intermediul executorului judecătoresc.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială de reparație, însă nu are caracter subsidiar față de celelalte legi speciale de reparație, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, și Legea nr. 1/2000, aspect care reiese clar din art. 8 al acesteia. Acest text legal exclude de sub aplicarea Legii 10/2001, terenurile care au făcut obiectul legilor sus-menționate.
Este adevărat că nu se sancționează cu sancțiunea decăderii nedepunerea cererii la entitatea deținătoare a imobilului prin intermediul executorului judecătoresc, cu condiția ca această solicitare de restituire a imobilului să fie făcută în termenul expres prevăzut de lege și care a expirat în 14.08.2002. Nerespectarea acestui termen este sancționată, potrivit art. 22 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, cu decăderea persoanelor îndreptățite din dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială.
Afirmația reclamanților apelanți în sensul că intimata trebuia să recalifice cererea sa și să o încadreze într-o altă lege de reparație, este total nefondată. In mod firesc, la apariția Legii 10 în anul 2001 nu putea fi avută în vedere o cerere de restituire a unui teren, formulată în 1991, și reiterată în 1995.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, și în temeiul art. 296 cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorii - și împotriva sentinței civile 454/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6.03.2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn. 6ex/11.04.2008
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
