Uzucapiune. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1924/2002)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78/2008
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de contestatorii, și intimații în contestație și împotriva deciziei civile nr.181 din 6 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.3654/1999.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea intimaților G, și. Totodată s-au depus prin registratură și note scrise din partea recurentelor și i.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin decizia nr. 1144/21.06.1990, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 2623/1990, a fost admis recursul extraordinar declarat de Procurorul General, casată decizia civilă nr. 1634/19.12.1988 a Tribunalului Județean B - Secția civilă, și trimis dosarul spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că, reclamanta, a chemat în judecată pe, -, -, solicitând să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 30 Poarta, top. 1880/1, 1882, 1883 de sub, prin împărțirea în natură, iar reclamantei să i se atribuie suprafața de 2900 mp, pe care o stăpânește de 29 de ani.
Printr-o acțiune conexă, G și, au chemat în judecată pe, și, pentru partajarea terenului înscris în CF 322 Poarta, top. 1884, 1885, 1886, 1887, și 1989 și atribuirea loturilor așa cum sunt folosite.
Prin cerere reconvențională, și, au solicitat partajarea ambelor imobile la care se referă cele două acțiuni principale.
Judecătoria Brașov, rejudecând pricina după casare de către Tribunalul Județean B, a primei hotărâri pronunțate în cauză, a admis în principiu și în fond, în parte, acțiunile de partaj conexe, prin sentința civilă nr. 3632 din 31 mai 1988, stabilit imobilele supuse partajului, coproprietarii fiecăruia din cele două imobile, și cotele cuvenite acestora, a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei a V-a din expertiza întocmită de ing. -, atribuind lotul nr. 2 de teren în suprafață de 960 mp, din CF 30 Poarta, reclamantei, iar diferența de 13.400 mp din același imobil a fost atribuită în indiviziune celorlalți coproprietari. A atribuit lotul nr. 1 teren - în suprafață de 11.200 mp reclamanților și G - ca bun comun, iar lotul în suprafață de 10.900 mp din același imobil a rămas în indiviziune celorlalți copărtași. S-a dispus întabularea drepturilor stabilite prin partaj, și s-a luat act de declarația de renunțare a reclamanților reconvenționali, și, la judecarea cererilor de ieșire din indiviziune.
Sentința menționată a fost casată de Tribunalul Județean B, prin decizia civilă nr. 994/23.07.1988, cauza fiind reținută pentru completarea expertizei, în vederea individualizării terenurilor folosite de autorii reclamantei și a pârâtei, în fiecare dintre cele două cărți funciare, precum și pentru individualizarea loturilor la partaj.
In rejudecare, aceiași instanță, prin decizia civilă nr. 1634/19.12.1988, a admis acțiunile conexe de partaj, a stabilit că asupra imobilului înscris în CF 30 Poarta, top. 1880/1, 1882, 1883 în suprafață de 9.529,20 mp sunt coindivizari moștenitorii -, și, -, Raid, G, și, cu cota de 20/60, pârâta - cu cota de 10/60, pârâtele și cu cota de câte 4/60. A dispus partajarea acestui imobil în patru loturi, din care s-a atribuit suprafața de 2880 mp reclamantei, suprafața de 835,50 mp pârâtei, suprafața de 3.176,40 mp în indiviziune pârâților - cu cota de 2/4 părți, și împreună cu cota de părți și 3176, 40 mp moștenitorilor. A constatat că imobilul înscris în CF 322 Poarta, top. 1884, 1885, 1886, 1887, și 1888 în suprafață de 24.418,80 mp este coproprietatea pârâților G, și a moștenitorilor cu cota de 1/3, a dispus partajarea acestuia în două loturi, atribuind suprafața de 9.511, 28 mp pârâților iar suprafața de 16.279 mp moștenitorilor. S-a dispus înscrierea în CF a drepturilor părților potrivit deciziei pronunțate.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs extraordinar Procurorul General, care a fost considerat întemeiat și admis, cu următoarea motivare:
Drepturile indivize ale reclamantei se limitează la imobilul înscris în CF 30 Poarta și constau în cota de 4/60 așa încât lotul ce i se atribuie prin partaj nu poate fi extins și asupra imobilului înscris în CF 322 Poarta. Din extrasele cărților funciare, rezulte că pârâții - reclamanți și G au cota de 1/3 dobândită pe baza unui contract de întreținere din imobilul înscris în CF 322 Poarta. In privința imobilului din CF 30 Poarta, are, ca și reclamanta, cota de 4/60 dobândită prin moștenire.
S-a mai reținut că înzestrarea pretinsă de reclamantă, nefiind făcută cu respectarea condițiilor de solemnitate prevăzute de art. 813 cod civil, a rămas ineficientă în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate. Această împrejurare poate fi avută în vedere la formarea și atribuirea loturilor, urmărindu-se a nu fi lezate interesele celorlalte părți care-și revendică drepturile izvorâte din indiviziunea ce există asupra imobilului respectiv.
Instanța supremă a învederat că era necesar ca expertul să delimiteze în mod cert, potrivit hărții cadastrale, cele două imobile din litigiu, drepturile indivize fiind diferite de la unul la celălalt. Expertul trebuia să individualizeze prin dimensiuni o situație în plan, suprafețele folosite de părți în fiecare din imobilele respective, și totodată să prezinte pe schemă separată propunerile de împărțire a imobilului în parcele, ținând seama de întinderea drepturilor fiecăruia, și de modul de folosire a acestora.
Prin decizia civilă nr. 677/13.05.1992, dată de Tribunalul Județean B - Secția civilă, în dosar civil nr. 1192/1990, în rejudecare, a fost admisă acțiunea formulată de și acțiunea conexă formulată de reclamații, și în consecință, după ce s-a constatat calitatea de proprietar a părților asupra imobilului înscris în CF 30 Poarta, top. 1880/1, 1882, 1883, cotele lor de proprietate, s-a dispus partajarea imobilului în natură, prin formarea a patru loturi, conform expertizei și schiței la aceasta, întocmite de expertul G, după cum urmează:
Lotul nr. 1în suprafață de 2839, 80 mp cu nr. top. nou 1880/1/1, 1882/1, 1883/1 a fost atribuit pârâților ( în cotă de 1/2 ) și pârâților și ( cealaltă cotă de )
Lotul nr. 2în suprafață reală de 8243,20 mp de sub nr. top. nou 1880/1/2, 1882/2, 1883/2 a fost atribuit pârâtei -,
Lotul nr. 3în suprafață de 2900 mp cu nr. top. nou 1880/1/3, 1882/3, 1883/3, a fost atribuită reclamantei,
Lotul nr. 4în suprafață reală de 278,4 mp cu nr. top. nou 1880/1/4, 1882/4, 1883/4, a fost atribuit pârâților și
S-a dispus rectificarea suprafețelor de CF, apoi s-a constatat calitatea de proprietar și cota care revine acestora din imobilul înscris în CF 332 Poarta, top. 1884, 1885, 1886, 1887, 1888 și s-a dispus partajarea acestuia prin formarea a două loturi, astfel:
Lotul nr. 1în suprafață reală de 10.593,30 mp cu nr. top. nou 1884/1, 1885/1, 1886/1, 1887/1, 1888/1, au fost atribuite pârâților
Lotul nr. 2în suprafață reală de 10.848,90 mp cu nr. top. nou 1884/2, 1885/2, 1886/2, 1887/2, și 1888/2, a fost atribuit succesorilor defunctei, respectiv, -, G și.
S-a dispus înscrierea în CF a drepturilor părților, s-a constatat că pârâta nu are pretenții în cauză și s-a luat act de revocarea acțiunii formulată de pârâtele, și. Au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei decizii, contestatorii și, în calitate de succesori ai pârâtului, au formulat contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 1182/16.09.1992, pronunțată de Tribunalul Județean B, și a desființat decizia atacată, reținând că, părțile nu au fost legal citate și sunt incidente prevederile art. 317 pct. 1 cod procedură civilă. Instanța, a administrat probe, respectiv a efectuat o nouă expertiză tehnică, a audiat martori, și prin decizia civilă nr. 1183/23.09.1997 pronunțată de Tribunalul Sibiu, rejudecând cauza, a admis în principiu și în fond acțiunea principală și acțiunea conexă, a constatat calitatea de proprietar a părților asupra imobilelor în litigiu, și a efectuat o nouă lotizare și atribuire a parcelelor, respectiv potrivit Variantei I din expertiza întocmită de ing. - și ing., apreciind că este cea mai echitabilă soluție. Imobilul înscris în CF 322 Poarta a fost partajat în trei loturi, atribuite lui, și și
Imobilul înscris în CF 30 -Poarta, cu nr. top. 1880/1, 1882, 1883, fost partajat în 10 loturi și atribuit părților după cum urmează:
Lotul nr. 1- nr. top. nou 1880/1/1, 1882/1, 1883/1 în suprafață de 1580 mp, a fost atribuit pârâților șu
Lotul nr. 2- cu nr. top. nou 1880/1/2, 1882/2, 1883/2, în suprafață de 630 mp s-a atribuit lui
Lotul nr. 3- cu nr. top. nou 1880/1/3, 1882/3, 1883/3 în suprafață de 630 mp s-a atribuit reclamantei,
Lotul nr. 4- cu nr. top. nou 1880/174, 1882/4, 1883/4, în suprafață de 632 mp, s-a atribuit lui, -,
Lotul nr. 5- cu nr. top. nou 1880/175, 1882/5, 1883/5 în suprafață de 632 mp, s-a atribuit lui, și în calitate de succesori a lui,
Lotulnr. 6- cu nr. top. nou 1880/1/6, 1882/6, 1883/6, în suprafață de 632 mp s-a atribuit lui și G,
Lotul nr. 7- cu nr. top. nou 1880/1/7, 1882/7, 1883/7 în suprafață de 512 mp, a fost atribuit tuturor coproprietarilor
Lotul nr. 8- cu nr. top. nou 1880/1/8, 1882/8, 1883/8 în suprafață de 3159 mp, a fost atribuit lui -, G, și,
Lotul nr. 9- cu nr. top. nou 1880/1/9, 1882/1/9, 1883/9 în suprafață de 790 mp, a fost atribuit lui, în calitate de succesor a lui,
Lotul nr. 10- cu nr. top. nou 1880/1/10, 1882/10, 1883/10 în suprafață de 790 mp, a fost atribuit lui și.
Pentru egalizarea loturilor, au fost obligați la sultă, și, și. S-a dispus întabulartea în CF a dreptului la proprietate și s-a luat act de renunțarea la judecată a acțiunii civile formulată de, și.
Prin decizia civilă nr. 553/1998 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de reclamanta și de pârâții și G împotriva deciziei civile nr. 1183/23.10.1997 a Tribunalului Sibiu.
Impotriva deciziei civile nr. 1183/1997 pronunțată de Tribunalul Sibiu au formulat contestație în anulare contestatorii și, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 954/21.06.2000 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în dosar nr. 3654/1999, a fost anulată hotărârea atacată și s-a stabilit termen pentru rejudecarea apelului. Instanța a reținut că, decizia atacată a produs consecințe juridice în favoarea contestatorilor, fără ca aceștia să fi avut cunoștință de proces, astfel încât le-a fost încălcat dreptul la acțiune, dreptul la apărare, principiul disponibilității și contradictorialității procesului civil.
In rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 181/6 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 3654/1999, a fost admisă în principiu și în fond acțiunea civilă principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, -, și, G, -, i, -, -, și în consecință:
S-a constatat că proprietar tabular al imobilului înscris în CF 30 Poarta, top. 1880/1, 1882, 1883, sunt - ă în cotă de 1/3 părți, - - în cotă de 1/6 parte, și - ă, ambele în cotă de 1/12 parte împreună, - ă, în cotă de 1/12 parte, -, în cotă de 1/15 parte, - în cotă de 1/15 parte, în cotă de 1/15 parte, și G în cotă de 1/15 parte împreună, - -, în cotă de 1/15 parte. Au fost rectificate nr. top. 1880/1. 1882, 1883, în număr top. nou 1883 cu suprafața totală de 9529 mp. A fost dezmembrat și atribuit în proprietate exclusivă, nr. top. 1883, astfel:
Lotul nr. 1- cu nr. top. nou 1883/1 în suprafață de 3.176 mp a fost atribuit defunctei,
Lotul nr. 2- cu nr. top. nou 1883/2 în suprafață de 635 mp a fost atribuit defunctului -,
Lotul nr. 3- cu nr. top. nou 1883/3 în suprafață de 1270 mp a fost atribuit pârâților și G,
Lotul nr. 4- cu nr. top. nou 1883/4 în suprafață de 635 mp a fost atribuit defunctului,
Lotul nr. 5- cu nr. top. nou 1883/5 în suprafață de 635 mp a fost atribuit reclamantei,
Lotul nr. 6- cu nr. top. nou 1883/6 în suprafață de 1588 mp a fost atribuit pârâtei -,
Lotul nr. 7- cu nr. top. nou 1883/7 în suprafață de 795 mp a fost atribuit defunctei,
Lotul nr. 8- cu nr. top. nou 1883/8 în suprafață de 795 mp a fost atribuit lui și a defunctului, conform variantei II din expertiza topografică cu schița anexă ce face parte integrantă din hotărâre. Nu s-au acordat sulte. S-a dispus întabularea în CF a loturilor astfel stabilite. S-a luat act de renunțarea la judecată a cererii reconvenționale. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
S-a admis în principiu și în fond acțiunea conexă promovată de reclamanții și G, în contradictoriu cu pârâții, - ă ( pentru aceasta succesorii -, ) și - ă, cu succesorii -, i, părți prin extindere, - și, -, și în consecință, s-a constatat că proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF 322 Poarta, top. 1884, 1885, 1886, 1887, 1888, sunt: ( ) în cotă de 1/3 părți; în cotă de 1/3 părți, și G - în cotă de 1/3 părți împreună. Au fost reunificate numerele top. 1884, 1885, 1886, 1887, 1888, sub nr. top. nou 1888, în suprafață de 24.418 mp, care a fost dezmembrat și atribuit astfel:
Lotul nr. 1- cu nr. top. nou 1888/1 în suprafață de 8139 mp, să fie întabulat pe numele defunctei ( ),
Lotul nr. 2- cu nr. top. nou 1888/2 în suprafață de 8139 mp, să fie întabulat pe numele reclamanților,
Lotul nr. 3- cu nr. top. nou 1888/3 în suprafață de 8139 mp să fie întabulat pe numele defunctei,
Nu s-a acordat sultă, și s-a dispus întabularea în CF a loturilor astfel stabilite, conform expertizei topografice efectuate în cauză ( fila 653 - vol. III din dosar), care face parte integrantă din hotărâre, inclusiv schița anexă, mai puțin propunerea de rectificare a suprafețelor loturilor stabilite, numele de la 8 - care este și nu G, iar suprafața imobilului este de 24.418mp.
In considerentele deciziei, Tribunalul a reținut că, ca variantă de partajare, varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit în cauză, pentru că este cea mai apropiată de cotele de proprietate înscrise în cartea funciară și deținute de părți, respectă folosința actuală a terenurilor în măsura posibilului, împrejurarea că părțile au solicitat partajul în natură și nu cu atribuire de sulte, ambele imobile fiind destul de mari pentru a fi împărțite în natură. Instanța a dispus din oficiu, efectuarea, pe lângă varianta de partajare solicitată de părți (dar care nu avea suportul juridic necesar, respectiv întabularea în CF), a încă două variante de partajare care să țină seama de cotele de proprietate și de folosință. Tribunalul a mai observat că părțile au forțat partajul, pe ramuri succesorale și nu pe persoane, întrucât nu s-a făcut constatarea succesiunii. Nu au fost luate în considerare transmisiunile de proprietate operate după începerea prezentului litigiu, căci partajul care le-a precedat a fost anulat, iar părțile urmează să-și reglementeze situația după dezbaterile succesorale, respectiv noul partaj. Pretenția reclamantei de a se lua în considerare lotul primit ca zestre de la părinți nu a fost avută în vedere, pentru că actul nu a fost întabulat în cartea funciară. Un eventual drept ar putea fi valorificat pe cale separată.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs și, și i.
Contestatorii și, au invocat art. 304 pct. 7 și 10 cod procedură civilă, respectiv faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în cazul neaplicării variantei I formulată de expertul, și depus în instanță la termenul din 04.02.2002, respectiv împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau a unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, este criticată dispoziția instanței de a fi efectuate și alte variante de partajare în afară de cele solicitate de părți, cu toate că majoritatea părților au fost de acord cu prima variantă de expertiză. Se apreciază că în mod neîntemeiat instanța a înlăturat diferența dintre cele două cf-uri, respectiv CF 30 și CF 322 Poarta, cu toate că expertul a demonstrat că natura acestor diferențe s-a datorat imperfecțiunii instrumentelor de măsurat la data întocmirii hârtiilor de carte funciară. In cazul contestatorilor, s-a avut în vedere că au folosit loturile de peste 70 de ani, însă nu s-a ținut seama de dispunerea longitudinală a celor două corpuri funciare, ele fiind folosite transversal. Acest din urmă aspect rezultă din contractul autentificat sub nr. 736/27.12.1926, din care rezultă că a vândut lui și soției, terenul înscris sub nr. top. 1880/1, 1882 și 1883, care să cuprindă intrarea în tarlalele folosite de aproximativ 2 iugăre și 80 stjp. cu suprafață mai mare decât suprafața numărului topografic care este de 9529,20 mp. Din acest act reiese că suprafața vândută este de 11.797 mp, iar drepturile de proprietate ale lui din cele două CF-uri este de 1131 mp. Este evident că există neconcordanță între înscrisuri, în sensul că defuncta a vândut o suprafață de 11.797 mp iar dreptul de proprietate s-a întabulat în parte, numai în CF 30 Poarta, iar în CF 322 Poarta, a rămas proprietar tabular, cu cotă de 1/3 părți din suprafața de - mp. Față de aceste imperfecțiuni din cele două cărți funciare, respectiv întabularea numai într-o carte funciară și folosirea îndelungată și neîntreruptă a acestor parcele, recurenții consideră că sistarea stării de indiviziune nu se poate face potrivit variantei II care a fost acceptată numai de două părți.
Pentru a justifica invocarea art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, recurenții susțin că instanța nu s-a pronunțat asupra ilegalității și consecințelor contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 03.07.1998 prin care ( identică cu ) a vândut lui și i, o suprafață de 8.534 mp, înscrisă sub nr. top. 1884/2, 1885/2, 1886/2, 1887/2, 1888/2 din CF 322 Poarta. Prin certificatul medico-legal din 19.07.1996 se specifică că numita nu are discernământ, astfel încât actul respectiv era lovit de nulitate.
In concluzie, recurenții solicită modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune dezmembrarea și întabularea loturilor de teren din CF 30 și CF 322 Poarta, conform variantei I din expertiza întocmită de. Cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin recursul înregistrat în același dosar, intimatele și i, au solicitat, în temeiul art. 312 pct. 2 și 3 cod procedură civilă, modificarea deciziei recurate în parte, în sensul atribuirii în favoarea lor a terenului înscris în CF 322 Poarta, top. 1888/2, teren identificat în raportul de expertiză efectuat în dosar 3654/1999 a Tribunalului Sibiu, top. identic cu teren înscris în CF 322 Poarta, top. 1884/2, 1885/2, 1886/2, 1887/2, 1888/2, menționat în raportul de contraexpertiză efectuat în dosar nr. 977/1993. Acest teren a fost atribuit prin decizia civilă nr. 1183/1997, antecesoarei lor, care le-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 03.07.1998, autentificat la Notarul Public, sub nr. 790/1998.
Ca urmare a acestei atribuirii, recurentul a solicitat să se dispună atribuirea către intimații G și, a nr. top. 1888/3 din CF 322 Poarta și care le-a fost atribuit greșit recurentelor, fără a avea în vedere actul de proprietate sus-menționat.
Solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Recurentele consideră că decizia atacată este netemeinică, prin prisma art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, întrucât instanța nu a luat în considerare la atribuirea loturilor, existența contractului de vânzare -cumpărare autentic, încheiat între antecesoarea lor, proprietara și recurente, având ca obiect CF 322 Poarta, top. 1884/2, 1885/2, 1886/2, 1887/2, 1888/2, identic cu nr. top. 1888/2 din CF 322 Poarta, din raportul de expertiză efectuat în dosar nr. 3654/1999 a Tribunalului Sibiu.
Apreciază că instanța, în temeiul art. 129 pct. 4 cod procedură civilă, avea obligația să analizeze cererile părților și să stabilească starea de fapt în cauză, iar solicitarea lor de efectuare a unei variante de expertiză în sensul indicat a fost consemnată în încheierea de ședință din 28.02.2001. Apoi au solicitat atribuirea lotului nr. 2, prin cererea aflată la fila 609 din vol. III al dosarului de apel, deoarece folosesc acest teren și îl au în proprietate. Cu toate acestea, instanța a atribuit lotul numiților, care nu au exprimat o asemenea preferință.
Recurentele susțin că actul autentic încheiat cu antecesoarea lor, și-a produs efectele prin înscrierea lui în cartea funciară ca titlu de proprietate, și ca atare trebuie avut în vedere la partaj.
Intimații G și au depus întâmpinare, solicitând respingerea ambelor recursuri, și susțin că recurentele și i nu au folosit niciodată acest teren, chiar dacă s-au întabulat cu rea - credință în cartea funciară, iar antecesoarea acestora, a vândut tot terenul pe care-l avea autorilor și, prin contract de vânzare cumpărare din 1926, dar care din eroare, nu a fost întabulat și în CF 322 Poarta.
Recurentele și au formulat întâmpinare față de recursul declarat de și, solicitând respingerea acestuia cu cheltuieli de judecată, susținând că instanța a arătat motivele pentru care a ales varianta II din raportul de expertiză, și decizia recurată a respectat dispozițiile art. 741 alin. 1 cod civil, efectuând o partajare în natură potrivit cotelor părților.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din 6 mai 2003, intimați prin mandatar au depus copia sentinței civile nr. 1527/12.12.2002 pronunțată de Judecătoria Zărnești, definitivă, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva pârâtelor și i, având ca obiect constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat în comuna, sat Poarta, în suprafață de 8534 mp, înscris în CF 322 Poarta, top. 1884/2, 1885/2, 1886/2, 1887/2, 1888/2, și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare intervenit între în calitate de vânzătoare și pârâte în calitate de cumpărătoare.
Dosarul a fost suspendat de mai multe ori, pentru soluționarea diferitelor acțiuni pornite de părți și care aveau ca obiect porțiuni din terenul în litigiu, însă ale căror soluții nu influențează procesul de față, fiind respinse.
Chiar dacă recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel la data de 10.04.2002, pe parcursul derulării procesului, respectiv prin Legea nr. 219/2005, a fost abrogat pct. 10 al art. 304 cod procedură civilă, și cum legile de procedură sunt de imediată aplicare, instanța nu mai poate analiza legalitatea deciziei atacate prin prisma acestui articol abrogat.
Art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.
Această ipoteză, respectiv o eventuală motivare contradictorie sau care cuprinde motive străine de obiectul sau natura cauzei, echivalează cu o nemotivare. Nemotivarea are conotații care vizează cu certitudine nelegalitatea deciziei atacate, întrucât judecătorul a nesocotit o obligație legală care-i revine, respectiv de a indica temeiurile de fapt și de drept care l-au condus la soluția adoptată.
Recursul formulat de intimații și, deși invocă punctul 7 al art. 304 cod procedură civilă, nu indică în motive, aspectele care ar putea justifica punctul 7 al art. 304 cod procedură civilă. Imprejurarea că instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză care să cuprindă mai multe variante, chiar dacă părțile au solicitat una singură, nu are nici o semnificație din perspectiva textului legal menționat. In același sens, chiar și faptul că instanța a ales o altă variantă care a fost solicitată de o parte din pârâții și recurenții reclamanți în cauză, în condițiile în care a indicat considerentele pentru care a ales acea variantă de partajare, nu conduce la ideea de nelegalitate a deciziei atacate.
Tribunalul, rejudecând apelul, a ales o variantă de parcelare în natură, care are la bază atât cotele de proprietate ale părților cât și folosința terenurilor de către aceștia, fără acordare de sultă, respectând criteriile prevăzute de art. 673/5 cod procedură civilă.
Recurenții au susținut că există neconcordanțe între contractul de vânzare - cumpărare din 1926 încheiat între și și soția, în ceea ce privește terenul vândut ca și suprafață de carte funciară, respectiv identificare în teren, dar ca și întabulare ulterioară a acestui act în cartea funciară. Aceste neconcordanțe nu pot fi analizate, respectiv îndreptate pe calea litigiului de față, întrucât instanța a fost sesizată doar cu o sistare de indiviziune, fără a putea cenzura actele care au stat la baza întabulărilor diferiților proprietari în CF.
Recurentele și, au cumpărat de la antecesoarea lor, teren care este în parte obiect al litigiului de față, însă au cumpărat o cotă parte ideală, nematerializată faptic, astfel încât susținerea că li se cuvine terenul identificat sub nr. top. 1888/2, atribuit intimaților, este nefondată. De altfel, problema atribuirii loturilor către unul sau altul din părțile din litigiu, este una care ține de temeinicia hotărârii judecătorești și care nu poate fi cenzurat de instanța de recurs.
In ceea ce privește decizia nr. 1144/1990 a Curții Supreme de Justiție, îndrumările date s-au referit la completarea probatoriului cu expertize care să facă propuneri de parcelare a terenurilor, ținând seama de întinderea drepturilor fiecăruia și de modul de folosire a imobilelor. Această îndrumare a fost respectată și tocmai de aceea, instanța de apel a dispus efectuarea și a altor variante de partajare decât cea solicitată de părți, iar parcelarea dispusă s-a făcut analizând, din întregul context probator, folosința imobilului.
Transferul dreptului de proprietate între părți, sau de la părți către terțe persoane, pe parcursul desfășurării litigiului urmează a fi lămurită pe cale separată, în funcție de individualizarea terenurilor, potrivit parcelărilor efectuate și partajului stabilit în mod irevocabil.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată că sunt nefondate cele două recursuri, și urmează a le respinge în temeiul art. 312 cod procedură civilă.
In temeiul art. 274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților și, cheltuieli de judecată de 5000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de contestatorii și și de intimatele și i împotriva deciziei civile 181/2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenții să plătească intimaților și cheltuieli de judecată de 5000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn. 2ex/09.04.2008
Jud..- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
