Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, SC SA TG.J - Tg J,-, G, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C - C,--7, D împotriva sentinței civile nr. 183 din data de 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Tg J,-, G și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J - Tg J, G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C reprezentată de consilier juridic și intimata reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind apelantele pârâte AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, SC SA TG.J și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței întâmpinarea formulată de intimata reclamantă, cererea formulată de apelanta pârâtă AVAS B prin care solicită judecarea cauzei în lipsă precum și completarea motivelor de apel d e către apelanta pârâtă SC SA TG.J, după care;
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C, a solicitat amânarea cauzei pentru a observa întâmpinarea formulată de intimata reclamantă.
Avocat pentru intimata reclamantă, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii.
Instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantului apelantei pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C să ia cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar, a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C reprezentată de consilier juridic și intimata reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind apelantele pârâte AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, SC SA TG.J și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și acordat cuvântul asupra apelurilor.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C, față de apelurile formulate de pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SA TG.J,a lăsat soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr- (dosar în format vechi 2839/2004), reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele SC. Târgu J și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, pentru obligarea acestora la restituirea în natură a terenului neocupat de construcțiile societății comerciale, din suprafața de 12702aflat în proprietatea sa și situat în Târgu J, -, pentru diferența de teren ocupată de societate, reclamanta solicitând măsuri reparatorii. Reclamanta a formulat și o cerere de introducere în cauză a pârâților Consiliul Local Târgu J, Primăria Târgu J și Regionala CFR C, mărindu-și totodată și pretențiile la măsuri reparatorii pentru suprafața de 43242(de la suprafața de 12702solicită inițial).
Prin sentința civilă nr. 183/07.oct. 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - secția civilă, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtele SC. SA TG-J, Primăria Tg.J, CNCF-CFR.SA, Sucursala CFR C, S.
S-au respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii invocate de către pârâta S.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Tg. J și s- respins acțiunea față de acesta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților SC. B, Primaria Mun. Tg. J CNCF - SUCURSALA -
S-a constatat că reclamanta este îndreptățita la măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor pentru o suprafață totală de 6.724 mp, din care:
- corespunzător valorii de 1.157.255 lei pentru suprafața de 4.367 mp, conform expertizelor efectuate, în contradictoriu cu pârâtele SC..TG-J și S;
- corespunzător valorii de 594.325 lei pentru suprafața de 2.245 mp, conform expertizelor efectuate, în contradictoriu cu pârâta Primăria Tg. J;
- corespunzător valorii de 29.680 lei pentru suprafața de 112 mp, conform expertizelor efectuate, în contradictoriu cu pârâta CNCF - Sucursala -.C, despăgubiri ce se vor acorda potrivit Titlului VII din Lg.247/2005.
Au fost obligați în solidar pârâții la 24.704,70 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere decizia de casare cu trimitere pronunțată în recurs și starea de fapt rezultată din probele administrate în rejudecarea cauzei.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 795 din 30 ianuarie 2007, admis recursurile declarate de reclamanta și de pârâta AVAS împotriva deciziei civile nr. 281 din 31 martie 2006, a Curții de Apel Craiova, pe care a casat-
Au fost admise apelurile declarate de reclamanta și de pârâta AVAS împotriva sentinței civile nr. 501 din 20 septembrie 2005, Tribunalului Gorj, pe care desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Gorj, reținându-se în considerentele deciziei că instanțele judiciare nu au clarificat starea de fapt cu privire la individualizarea terenului în litigiu pentru care reclamanta a notificat unitatea deținătoare SC..SA, notificarea vizând o suprafață de 11.200 mp, nominalizată în registrul agricol, pe de altă parte, a dat o interpretare eronată probelor cu privire la ceilalți pârâți introduși în cauză, urmare a extinderii cadrului procesual, impunându-se completarea probelor.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr-, iar în raport de îndrumările deciziei de casare s-a pus în discuția părților necesitatea administrării în cauză a expertizei tehnice de specialitate topografie, stabilindu-se ca obiective individualizarea terenului în litigiu prin schiță, dimensiuni, vecinătăți raportat la actele de proprietate invocate și consemnate, identificarea suprafețelor ocupate de către fiecare pârâtă prin delimitarea pe dimensiuni și vecinătăți, urmând a se preciza dacă există suprafețe libere care pot face obiectul retrocedării, cu transpunerea acestora în schițele anexa. De asemenea, în raport și de obiectivele părților a dispus a se calcula contravaloarea suprafețelor ce nu se pot restitui.
Instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma îndrumărilor din decizia de casare, a reținut că autorii reclamantei, și, au deținut conform registrului agricol din perioada 1959 - 1961 suprafața de teren de 11200 mp, teren intravilan în zona din Mun. Tg. J și că, din această suprafață de teren, pârâta SC ocupă 1270 mp.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că suprafața totală este, însă, de 6724 mp, din care 4367mp deținută de către pârâta SC cu o c/valoare a terenului calculată la suma de 1.157.255 lei, suprafața de 2.245 mp ocupată de pârâta Primăria Tg. J, pentru care s-a calculat o valoare de despăgubire de 594.325 lei și respectiv, o suprafață de teren de 112 mp, deținută de către pârâta CNCF Sucursala C, cu o valoare reținută de 29.680 lei, preluarea și ocuparea acestei suprafețe de teren operând parțial prin expropriere sau fără titlu.
Instanța de apel a apreciat asupra admisibilității acțiunii prezente în funcție de apărările formulate de către pârâte și care privesc excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv respingându-l ca neîntemeiat având în vedere că suprafețele de teren menționate anterior se află în posesia și administrarea acestora și, în funcție de faptul că reclamanta a făcut dovada calității de unică moștenitoare a foștilor proprietari, a existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 137 Cod pr. civ. și considerentele de mai sus în respingerea excepției inadmisibilității și prematurității introducerii cererii, invocate în cauză de către pârâta AVAS, instituție apreciată că a efectuat privatizarea pârâtei SC. SA și, care, în sensul legii, este unitatea deținătoare a terenului prin efectul exproprierii.
Instanța de apel a constatat că nu se poate reține că acțiunea este prematur introdusă în condițiile în care, cele două pârâte nu au emis decizie motivată, fiind dovedită culpa procesuală a acestora, cu atât mai mult cu cât, unitatea deținătoare a fost notificată și care, în raport de procesul privatizării, avea obligația de înaintare a documentației către AVAS.
S-a reținut, de asemenea, că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AVAS își are temeiul în conținutul notificării și, respectiv, a cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată și prin care s-a solicitat atât restituirea în natură cât și măsuri reparatorii, obligația restituirii în natură revenind unității deținătoare, iar cea a acordării măsurilor reparatorii pârâtei AVAS.
S-a reținut că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. 1 din art. 22 Legea 10/2001, chiar dacă a fost adresată altei unități decât aceea care deține imobilul, cum este cazul pârâtelor Primăria Tg. J și Regionala CFR C, cărora le sunt opozabile dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea 10/2001.
Instanța de apel a constatat, în baza dispozițiilor art. 18 și art. 21 din Legea 215/2001, că pârâtul Consiliul Local Tg. J nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece este o structură funcțională a administrației publice locale care rezolvă activitățile publice din comune și orașe.
S-a reținut, de asemenea, că temeiul juridic al cererii îl constituie art. 9 alin. 2 și art. 10 alin. 1 și 8 din Legea 10/2001 pentru suprafața totală de teren ocupată și nerestituibilă, reclamanta având vocație la măsuri reparatorii în echivalent, sub imperiul acțiunii legii noi, Legea 247/2005 - Titlul VII, care este de imediată aplicare.
Împotriva acestei sentințe civilă au formulat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SC SA Tg. J, Compania Națională de Ferate- Sucursala Regionala de Ferate CFR
Prin apelul formulat de către pârâta AVAS se critică sentința civilă nr. 183/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în totalitate pentru următoarele:
Ca prim motiv de apel se apreciază că au fost aplicate nelegal dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001, republicată, deoarece pârâta AVAS nu a fost investită legal cu soluționarea notificării formulată de către reclamanta, în condițiile legii, respectiv, că nu a fost parcursă și finalizată procedura administrativă obligatorie prevăzută de acest articol de lege.
Se arată, în acest sens, că AVAS avea obligația să emită o decizie motivată, în condițiile dispoz. art. 29 din Legea 10/2001, respectiv pentru propunerea de acordare de despăgubiri, dacă ar fi fost investită legal cu soluționarea notificării.
Al doilea motiv de apel se referă la faptul că instanța de apel în mod nelegal a dispus în sarcina AVAS obligația de a acorda măsuri reparatorii, aceasta având doar calitatea de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 din Titlul VII din Legea 247/2005 revenindu-i această obligație.
C de-al treilea motiv de apel vizează stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii/despăgubirilor, sentința fiind criticată că, în mod nelegal, a dispus privind stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 13 (1) capitolul III și art. 16 din Titlul VII capitolul V din Legea nr. 247/2005, instanța nefiind competentă să stabilească acest cuantum.
Al patrulea motiv de apel se referă la stabilirea în mod nejustificat și nelegal în sarcina AVAS a plății cheltuielilor de judecată în sumă de 24.704,70 lei în solidar cu intimații, în situația în care nu se poate reține nici o culpă în sarcina AVAS, în această cauză, AVAS nefiind notificată și, mai mult, cheltuielile de judecată fiind stabilite în mod arbitrar.
Apelul formulat de către SC. SA Tg. J cuprinde următoarele motive pentru care se consideră că sentința civilă atacată în cauză este nelegală și netemeinică.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, a constatat în mod eronat că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor în cauză; că și-a însușit valoarea determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri corespunzătoare acestor valori.
Se critică aplicarea dispoz. art. 13 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind aceea care stabilește cuantumul acestor despăgubiri.
Se susține că instanța de fond a ignorat înscrisurile depuse de către apelantă în cauză și care atestau faptul că suprafața de teren revendicată (437 mp) se află în patrimoniul altei societăți comerciale, SC.COM.SRL
Apelul formulat de către apelanta -pârâtă CNCF CFR SA C - prin reprezentant Sucursala Regională de Ferate CFR vizează următoarele:
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că apelanta pârâtă în cauză nu a fost notificată în condițiile prevăzute de art. 27 din Legea 10/2001, neputându-se astfel reține o culpă în sarcina sa.
2. Că, suprafața de teren de 112 mp, pentru care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor face parte din infrastructura feroviară publică și, că, instanța de fond nu a avut în vedere aceasta, deși a rezultat din actele depuse la dosar.
3. Se critică obligarea pârâtei- apelante la plata în solidar a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către reclamantă, în situația în care se consideră de către apelantă că nu s-a aflat în culpă procesuală, fiind necesară probarea în cauză a parcurgerii și finalizării procedurii administrative obligatorii prevăzute de art. 27 din Legea 10/2001.
Apelurile sunt nefondate.
Cu privire la apelul formulat de către AVAS se rețin următoarele:
În condițiile art. 29 alin. 3 Legea 10/2001, republicată, AVAS are competența de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În speță, s-a făcut dovada că terenul ce face obiectul cererii de restituire, proprietatea autorilor reclamantei, și, a fost preluat abuziv de către Stat, respectiv a fost expropriat parțial, după cum rezultă din Decretul de expropriere nr. 248/1976, anexa la decret, preluarea fiind fără titlu, în cauză neexistând acte valabile de preluare.
S-a dovedit, de asemenea, că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul legii, fiind unica moștenitoare a autorilor săi, conform actelor de filiație depuse la dosar.
Petenta a urmat procedura de restituire prevăzută de lege în dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea 10/2001, republicată, formulând notificare (fila 8 dosar fond), însă entitățile competente cu soluționarea notificării nu au emis nici o decizie în termenul legal, astfel încât acest refuz se asimilează unui răspuns negativ, îndreptățind pe reclamantă să se adreseze instanței de judecată pentru valorificarea dreptului său.
Notificarea aflată la fila 8 dosar, în copie xerox, conține referiri ale reclamantei la suprafața totală de 11.200 mp și, că, din acest teren pârâta SC SA Tg. J ocupă 1270 mp.
Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a concluzionat, după individualizarea terenului - existența mai multor parcele de teren (fila 74 dosar fond) - în suprafață totală de 6724 mp, din care SC deține 4367 mp, 2245 mp suprafață de teren ocupată de Primăria Tg. J și respectiv, 112 mp deținută de CNCF- Sucursala -
Față de considerentele expuse, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 10/2001, republicată, pentru acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, cu privire la suprafața de teren de 6724 mp, aceasta, în raport de dispozițiile art. 26 coroborat cu art. 11 alin. 8 din lege, nefiind posibilă restituirea în natură, iar reclamanta optând pentru despăgubiri.
AVAS este instituția publică care a efectuat privatizarea SC care este unitate deținătoare, în sensul legii, a terenului prin efectul exproprierii.
Cum niciuna din aceste două unități, respectiv SC și AVAS nu au soluționat notificarea reclamantei în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, conform art. 25 din Legea 10/2001, reclamanta s-a adresat instanței, respectiv Tribunalului Tg. J în vederea soluționării notificării în conformitate cu art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a constatat că AVAS are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la critica apelantei AVAS referitoare la stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii din expertiza efectuată în cauză, instanța constată că în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art. 13(1) din capitolul III din Legea 247/2005.
Astfel, după cum se cunoaște, Fondul "Proprietatea" nu funcționează, instanța fiind îndreptățită să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii, lucru pe care instanța de fond l-a făcut, urmând ca, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile art. 16 din Legea 247/2005, să reaprecieze valoarea despăgubirilor după ce primește documentația respectivă.
În cauză corect s-a reținut culpa procesuală a pârâtei AVAS, de către instanța de fond care, făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 Cod pr. civ. a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată. întrucât acesta nioci pe parcursul procesului nu a soluționat notificarea reclamantei.
Apelul formulat în cauză de către SC privește faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor.
Din considerentele mai sus arătate și reținute prin prisma analizei actelor depuse la dosar, se concluzionează că în speță reclamanta și-a dovedit pe deplin calitatea de unică moștenitoare a autorilor săi.
De asemenea, critica referitoare la greșita stabilire de către instanță a cuantumului despăgubirilor a fost deja analizată prin considerentele de mai sus.
Referitor la critica vizând ignorarea documentelor care arată că o parte din terenul revendicat (437 mp) se află în patrimoniul unei alte societăți comerciale, respectiv SC COM SRL, se constată că este neîntemeiată deoarece pârâta a înstrăinat această suprafață de teren după data intrării în vigoare a Legii 10/2001.
În sensul legii, unitatea deținătoare este pârâta SC SA, chiar dacă ulterior această societate a înstrăinat unei alte societăți o parte din terenul revendicat. Această ultimă societate nu are calitatea de deținător al imobilului, deoarece, potrivit Legii 10/2001, deținătorul imobilului era societatea care-l deținea la data promulgării acestei legi, în speță SC. SA.
Apelul formulat de către SC - - Sucursala - C este nefundat.
Cu privire la faptul că apelanta Sucursala - C nu are calitate procesuală pasivă în cauză, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 21 din Legea 10/2001, republicată, alin. 3, prin care se face o extindere legală a acțiunii față de persoanele deținătoare, în conformitate cu probele administrate în cauză.
Reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu dispozițiile legii speciale iar pentru acordarea la măsuri reparatorii nu trebuie făcută dovada culpei societății care deține imobilul, ci a simplului fapt că imobilul este în proprietatea respectivei societăți, acesteia din urmă incumbându-i obligația restituirii în natură, sau, după caz, a obligării la acordarea de măsuri reparatorii.
Referitor la terenul de 112 mp, reclamanta a făcut dovada că este proprietara acestuia, teren care, prin decretul de expropriere, a fost preluat abuziv, conform dovezilor în cauză și este deținut de pârâtă.
Cum această apelantă este în culpă procesuală, instanța de fond, în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod pr. civ. a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în raport de atitudinea sa procesuală în cauză.
În concluzie și, în raport de considerentele mai sus prezentate și dispozițiile art. 295 - 296 Cod pr. civ. instanța va respinge ca neîntemeiate apelurile formulate în cauză.
Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel se va admite doar în parte, pentru suma de 1100 lei din care 1000 lei onorariu apărător și 100 lei cheltuieli transport, avându-se în vedere dispozițiile art.274 alin.3 din Codul d e procedură civilă și apreciind că suma solicitată de intimată este disproporționat de mare față de activitatea apărătorului în această fază a judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, SC SA TG.J - Tg J,-, G, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SUCURSALA REGIONALA DE FERATE CFR C - C,--7, D împotriva sentinței civile nr. 183 din data de 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Tg J,-, G și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J - Tg J-
Admite în parte cererea intimatei reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă apelanții, către intimată, la 1100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2009.
Președinte. Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
8 ex./
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
