Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 506/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(239/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 506
Ședința publică din 20.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelantele reclamante - și, precum și de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1305 din 18.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă D
Cauza are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.10.2007, contestatorii, și au formulat, în contradictoriu cu intimata D B, contestație împotriva Deciziei nr.3191/18.09.2007, pe motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.10 alin.1 și art.27 ale Legii nr.10/2001, solicitând obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții prin care să dispună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în B,-, sector 4 (clădirile și terenul ce au aparținut fostei fabrici de încălțăminte " ") sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul art.23 din actul normativ menționat, cu modificările la zi; în subsidiar, reclamanții au solicitat trimiterea lucrărilor dosarului către unitatea deținătoare, cât privește suprafața de teren aflată în posesia acesteia și situată în B,-, sector 4 și a tuturor clădirilor și terenurilor ce au aparținut fabricii de încălțăminte arătate mai sus; obligarea intimatei la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, calculate de la data pronunțării hotărârii de admitere a primului sau celui de al doilea capăt de cerere și până la trimiterea efectivă a dosarului către unitatea deținătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că autorul lor, a solicitat, prin notificarea înregistrată sub nr.2710/31.10.2001 la., intimata D, în baza art.21 din Legea nr.10/2001, să procedeze la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren situat în B,- și a tuturor clădirilor și terenurilor aferente fostei fabrici de încălțăminte " ".
Reclamanții sunt succesori ai autorului lor, iar mare parte a înscrisurilor necesare pentru soluționarea notificării au fost depuse ulterior, astfel încât intimata putea emite un răspuns în acest sens.
Față de starea de pasivitate a pârâtei, contestatorii au revenit la notificare, solicitând să li se comunice care este stadiul de soluționare și ce acte mai sunt necesare a fi depuse în vederea obținerii unei decizii sau dispoziții potrivit legii.
Ca urmare a emiterii acestei reveniri la notificare, intimata a dat un răspuns înregistrat sub nr.3191/18.09.2007, prin care a refuzat practic soluționarea notificării, fiind clar o dispoziție nefavorabilă pentru reclamanți.
Deși din răspunsul intimatei reiese că societatea pârâtă nu a fost notificată niciodată, notificarea fiind înaintată către Primăria Municipiului B, realitatea este cu totul alta. Astfel, din conținutul notificării nr.2710/31.10.2001 rezultă clar că unitatea notificată este intimata D Tot în cuprinsul acestui răspuns se susține de către intimată că a fost privatizată în totalitate în anul 1996, prin cumpărare de la fostul a întregului pachet de acțiuni.
Contestatorii au mai arătat că odată cu notificarea transmisă pârâtei la 15.08.2007 (revenire) au depus și notificarea nr.2710/31.10.2001, în copie, o expertiză extrajudiciară, sentința civilă nr.3984/9.03.2006, certificat de moștenitor și acte de identitate.
În atare situație, dat fiind că dosarul este complet, s-a solicitat a fi obligată pârâtă la emiterea unei dispoziții prin care să dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în situația în care nu este posibilă restituirea în natură. În subsidiar, dacă din probatoriul administrat va rezulta că pârâta nu este unitate deținătoare, contestatorii au solicitat ca aceasta să trimită lucrările dosarului către cei care dețin imobilul, cât privește suprafața de teren din B,-, sector 4 și a tuturor clădirilor și terenurilor care au aparținut fostei fabrici de încălțăminte " ".
Referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii, s-a arătat că pârâta era obligată prin lege să emită o dispoziție ori o decizie motivată, prin care să soluționeze notificarea, însă aceasta a tergiversat nejustificat luarea unei măsuri.
Intimata Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu deține imobilul pe care îl solicită contestatorii.
Prin sentința civilă nr.1305/18.07.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.2710/31.10.2001, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent - în situația în care acest lucru nu mai este posibil, datorită unor cauze legale - a imobilului situat în B,-, sector 4 și a tuturor clădirilor și terenurilor aferente fostei fabrici de încălțăminte " ", fostă proprietate a tatălui său,. Notificarea a fost adresată pârâtei D
Această intimată a comunicat reclamanților, prin adresa nr.3191/18.09.2007, faptul că nu a fost sesizată cu nicio notificare de către, că este privatizată în totalitate încă din anul 1996 și că pentru rezolvarea situației lor trebuie să se adreseze -ului, care, în baza art.27 pct.1 din Legea nr.10/2001, este singurul în măsură să acorde măsuri reparatorii sau să rezolve notificările celor în drept.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.336/30.04.1996, coroborat cu sentința civilă nr.350/02.04.2004 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă și decizia civilă nr.1002/9.09.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și Litigii de Muncă, instanța a reținut că pârâta era privatizată în totalitate la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001. Ulterior privatizării, prin sentința civilă nr.4393/21.04.2000, Judecătoria sectorului 4 Bac onstatat că intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor și terenului în suprafață de 44.797. situat în B, nr.96, sector 4.
Potrivit dispozițiilor art.21.1 lit.e din nr.HG250/7.03.2007, societățile comerciale privatizate integral sau cele constituite din inițiativă privată, care au dobândit bunuri dintre cele care fac obiectul Legii nr.10/2001 după privatizare sau, după caz, după înființarea lor, nu sunt entități învestite cu soluționarea notificărilor.
În speță, pârâta era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, iar imobilele constituind activul său au intrat în patrimoniu după privatizare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamantele și, motivele de apel fiind depuse în ședința publică din 03.03.2009.
Totodată, reclamantul, învederând că nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond, caz în care nu a avut posibilitatea să formuleze în termen apel, a solicitat acordarea unui termen până la care să se dispună comunicarea sentinței instanței de fond sau repunerea în termenul de declarare a apelului.
Curtea a procedat la acordarea unui termen reclamantului în vederea comunicării hotărârii instanței de fond și depunerii motivelor de apel, aspecte consemnate în încheierea de ședință din 14.04.2009.
În motivarea apelului, reclamantele - și au arătat că soluția instanței de fond este eronată. Legea nr.10/2001 a stabilit regula restituirii în natură a imobilelor către foștii proprietari, excepțiile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare. Totodată, legea are o aplicabilitate limitată în timp, legiuitorul instituind un termen de decădere, în interiorul căruia persoanele îndreptățite au putut formula cereri de restituire, termen care a expirat la 14.02.2002.
În doctrină și jurisprudență s-a statuat că, o dată înregistrată notificarea în condițiile legii, pe de o parte, pentru fostul proprietar se naște dreptul de a redobândi în natură imobilul, exceptând situațiile în care o asemenea măsură nu este posibilă, iar, pe de altă parte, pentru unitatea deținătoare se naște obligația de a emite decizia/dispoziția de restituire în termen de 60 de zile.
Legea nr.10/2001, în forma inițială, prevedea și în sarcina societăților comerciale integral privatizate obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv, cu condiția ca bunul solicitat să fi fost preluat de către stat fără titlu valabil. În intervalul de timp cuprins între data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și data expirării termenului de decădere pentru depunerea notificărilor nu s-au modificat în niciun fel dispozițiile cu privire la obligația ce le incumba societăților comerciale integral privatizate.
Prin prevederile aduse de nr.HG250/2007, legiuitorul a urmărit modificarea unor situații juridice formate anterior, ale căror efecte s-au consumat deja prin depunerea notificărilor, conferind acestor schimbări caracter retroactiv. Or, aceasta contravine dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție.
Apelantele reclamante au susținut că soluționarea cu întârziere a notificării de către D B le poziționează pe acestea într-o situație discriminatorie față de alte persoane îndreptățite la restituirea în natură, aflate în situații identice, cărora însă le-a fost soluționată notificarea într-un termen rezonabil.
Tot o situație discriminatorie este și cu privire la societățile comerciale integral privatizate, dintre care unele, de bună-credință, au soluționat notificările înainte de apariția Legii nr.247/2005, iar altele au tergiversat soluționarea acestora până în prezent, cele din urmă fiind clar favorizate.
În acest sens, apelantele au invocate decizia nr.830/8.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a art.I pct.60 din Titlul I al Legii nr.247/2005.
Au arătat, astfel, că interpretarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.10/2001, republicată, a căror neconstituționalitate s-a stabilit, este în strânsă legătură cu art.21 din aceeași lege. Așadar, atât timp cât s-a considerat de instanța de contencios constituțional că dispozițiile art.29 ale Legii nr.10/2001 sunt neconstituționale, pentru aceleași rațiuni se impune a se interpreta inclusiv dispozițiile art.21 din Normele metodologice la care face referire instanța de fond, în sensul neconstituționalității lor.
Apelantele reclamante au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, avându-se în vedere că prima instanță nu a cercetat fondul dedus judecății.
Prin întâmpinarea depusă de intimata D anterior prezentării motivelor de apel d e către reclamantele - și, s-a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Intimata a arătat că societatea în cauză nu poate emite o dispoziție de restituire sub orice formă a unui bun care nu-i aparține. Totodată, a solicitat a se constata că o astfel de decizie nu a fost emisă, astfel încât nu poate fi vorba de o contestație în speța de față.
Pe fondul cererii, intimata a precizat că societatea a fost privatizată în totalitate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.336/16.04.1996, că din titlurile de proprietate înfățișate nu rezultă că în activul pârâtei sunt înregistrate și imobile la adresa din-, sector 4,
Pe de altă parte, Daa rătat că notificarea se soluționează de în situația prevăzută de art.27 pct.1 din Legea nr.10/2001.
Reclamantul nu a depus motivele de apel, astfel încât Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.292 alin.2 Cod de procedură civilă.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar o copie a notificării nr.2710/31.10.2001 emisă de către D, precum și dovada de înaintare a acestei notificări către societate.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere considerentele expuse anterior pentru apelul declarat de reclamantul, precum și dispozițiile art.295 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la 23.10.2007, reclamanții -, și au contestat adresa emisă de către intimata D, înregistrată sub nr.3191/18.09.2007 (fila 76 dosar fond).
Au învederat instanței că prin notificarea nr.2710/31.10.2001, autorul lor, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent, în situația în care acest lucru nu mai este posibil datorită unor cauze legale, a imobilului situat în B,- sector 4 și a tuturor clădirilor și terenurilor aferente fostei fabrici de încălțăminte " ".
Deși intimata Daa rătat că societatea în cauză nu a fost niciodată notificată de, din înscrisurile prezentate în apel reiese că notificarea nr.2710/31.10.2001 a fost înaintată pârâtei prin executor judecătoresc (filele 28 și 30 din dosarul de apel).
Având în vedere Decizia nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea apreciază că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Lipsa răspunsului unității deținătoare echivalează cu refuzul restituirii imobilului solicitat, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente.
În speța de față, în lipsa unei decizii ori dispoziții a intimatei D, instanța de fond era obligată să facă demersuri spre a verifica dacă există sau nu o notificare către această unitate, formulată de autorul reclamanților (probă administrată doar în fața instanței de apel), dacă imobilul în cauză se identifică în perimetrul deținut de societatea pârâtă, dacă această entitate era învestită, potrivit legii, cu soluționarea notificării.
În fond, instanța a considerat că intimata D nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, potrivit art.21.1 lit.e din nr.HG250/7.03.2007, societățile comerciale privatizate integral sau cele constituite din inițiativă privată, care au dobândit bunuri dintre cele care fac obiectul Legii nr.10/2001 după privatizare sau, după caz, după înființarea lor, nu sunt entități învestite cu soluționarea notificării.
Prima instanță a avut în vedere, atunci când a stabilit că pârâta este integral privatizată, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.336/30.04.1996 coroborat cu sentința civilă nr.350/02.04.2004 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, decizia civilă nr.1002/9.09.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și Litigii de Muncă, ca și sentința civilă nr.4393/21.04.2000, prin care Judecătoria sectorului 4 Bac onstatat că intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor și terenului în suprafață de 44797. situat în B, nr.96, sector 4.
Din actele menționate anterior reiese însă că intimata a cumpărat acțiuni ce reprezintă doar 40% din capitalul social al societății, că acel contract de privatizare nu a fost anulat, bunurile societății rămânând în proprietatea salariaților D.
Pentru a se stabili data privatizării integrale a societății, trebuia să se administreze probe de către intimată în acest sens, conform art.1169 Cod civil, întrucât aceasta a susținut lipsa calității sale procesuale pasive.
În măsura în care societatea comercială era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, potrivit art.27, în prezent 29 din lege, entitatea învestită cu soluționarea notificării era instituția publică care a efectuat privatizarea.
Acest aspect trebuia să fie adus la cunoștința contestatorilor, unitatea notificată având obligația, conform art.27 din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să comunice persoanei îndreptățite datele de identificare a unității deținătoare.
Drept consecință, în lipsa acestor demersuri ale intimatei D, instanța de fond era obligată să soluționeze pretențiile reclamanților, cu atât mai mult cu cât aceștia, în subsidiar, au solicitat că toate actele și lucrările dosarului, în măsura în care nu se poate restitui imobilul în natură, să fie înaintate unității deținătoare.
Pe de altă parte, conform expertizei tehnice extrajudiciare prezentată în fața instanței de fond, imobilul de la fosta adresă din B,-, sector 4 are o suprafață de 961. este situat în spatele proprietăților din str.- -, într-o zonă cu construcții industriale, aflată în curs de sistematizare.
Potrivit relațiilor primite de la Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul Evidență Proprietăți, imobilul cu adresa- (fost nr.23) a făcut obiectul Decretului nr.119/1948 și reprezintă o secțiune din imobilul înscris în evidențele cadastrale în anul 1986 pe adresa nr.96, sector 4.
În raport de aceste două înscrisuri, Curtea apreciază că prima instanță, fără a identifica imobilul solicitat de către contestatori prin notificare, a evitat să răspundă pe fond cererilor reclamanților, limitându-se doar să susțină că o societate integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, nu este o entitate învestită cu soluționarea notificărilor.
Apelantele reclamante - și au susținut că legea specială, chiar în forma inițială, prevedea în sarcina societăților comerciale integral privatizate obligația de restituire în natură a imobilelor deținute de stat în mod abuziv, singura condiție ce trebuie cercetată fiind legată de preluarea bunului fără titlu valabil.
În acest sens, apelantele au invocat Decizia nr.830/08.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, considerând că, prin utilizarea acelorași argumente, și art.21 din Legea nr.10/2001 este un text neconstituțional.
Curtea constată, în raport de aceste critici, că cercetarea pe fond a cauzei nu se poate realiza decât de tribunal, pentru a asigura o analiză unitară a tuturor cererilor deduse judecății, după administrarea probelor legate de identificarea imobilului, unității deținătoare ori entitatea învestită cu soluționarea notificării (după clarificarea datei privatizării integrale a DS.), astfel încât incidența dispozițiilor art.21 ori 27 din Legea nr.10/2001, republicată, nu poate fi verificată în lipsa unei hotărâri judecătorești pronunțată în fond.
Pe de altă parte, asupra neconstituționalității textelor legale invocate, instanța de judecată nu are competența a se pronunța, atribuțiile sale limitându-se, în măsura în care se considera necesar acest demers, la sesizarea Curții Constituționale. De asemenea, părțile în litigiu pot apela la procedura prevăzută de Legea nr.47/1992 și, numai în condițiile în care instanța de contencios constituțional decide, normele legale la care se face referire vor fi sau nu înlăturate.
Pentru toate cele arătate anterior, Curtea constată că tribunalul, procedând doar la cercetarea parțială a pretențiilor reclamanților, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, potrivit art.297 alin.1 Cod de procedură civilă, va admite apelul, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantele reclamante, domiciliată în P, str.-, -.23,.C,.1,.5, județ A și cu domiciliul ales la av., în B,-, -.17,.1,.40, sector 3, cu domiciliul ales la av., în B,-, -.17,.1,.40, sector 3, precum și de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,.8 C,.1,.30, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1305/F/18.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă D, cu sediul în B, nr.96, sector 4.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre soluționare primei instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
7ex/19.11.2009
- Secția a V-a -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
