Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1761/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.509
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului promovat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 663/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 14.10.2009, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 15.09.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-,reclamanta a chemat în judecată pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea la emiterea unei dispoziții pe numele său privind imobilul situat în B,-, sector 5, cu obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei vechi/zi întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, în cursul anului 2001 formulat notificarea nr.2067/2001 în temeiul Legii nr. 10/2001,prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în B,-, sector 5, dar care nu a fost soluționată nici până în prezent. Menționează că a depus toate documentele necesare în vederea restituirii în natură sau acordarea de despăgubiri, a fost în audiență, însă nu a primit nici până în prezent nici un răspuns.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr.663/07.05.2009, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii. A admis acțiunea și a obligat pârâtul să procedeze la soluționarea notificării formulate de către reclamantă în temeiul Legii nr.10/2001, cu privire la imobilul situat în B,-, sector 5. Totodată, a obligat pârâta la 0,5 lei/zi întârziere până la executarea efectivă a obligației.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Prin Decizia XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că prin reglementarea dată în cuprinsul art.5803Cod de procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face, ci dimpotrivă pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere s-a instituit și amenda civilă.
Reclamanta a formulat notificarea în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea imobilului situat în B,-, sector 5 care face obiectul dosarului administrativ nr.2419/2001 (fila 24).
Astfel cum rezultă din adresa cu numărul 2419 din 18.12.2008 a Primăriei Municipiului B, Direcția Juridic, Contencios, Legislație, dosarul administrativ nu a fost soluționat nici până în prezent, deși s-a indicat reclamantei că acesta a fost înaintat spre analiză și soluționare la 10.10.2008.
În baza art.25 din Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23.
Mai mult, prin nr.HG250/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se consacră la nivel de principiu celeritatea soluționării notificărilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală atât în ceea ce privește acordarea daunelor cominatorii, cât și în ceea ce privește obligarea sa de a răspunde la notificare.
Susține apelantul că:
Este inadmisibil capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, întrucât atunci când debitorul nu execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligația asumată, instanța nu va acorda daune cominatorii, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului. În acest sens și doctrina (Teoria generală a obligațiilor -, - a VIII a 2002 - pag. 340) și practica judiciară.
Art.1073 Cod Civil, reținut de către instanța de judecată ca temei juridic pentru acest capăt de cerere privește daunele-interese, iar nu daunele-cominatorii.
De asemenea, se susține că termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001 nu este un termen imperativ, iar respectarea acestuia presupune concomitent și respectarea obligațiilor prevăzute de lege în ceea ce privește depunerea unei documentații complete de către persoana îndreptățită, iar pe de altă parte, în cazul în care, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pârâtul refuză în continuare să-și îndeplinească obligația stabilită, reclamantul poate să uzeze de calea prevăzută de dispozițiile art.5803Cod de procedură civilă, conform cărora debitorul poate fi constrâns să îndeplinească obligația pe care o are prin aplicarea unei amenzi civile.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, reține că este neîntemeiată critica privind caracterul de recomandare al termenului de 60 zile.
În mod corect, instanța de fond a interpretat dispozițiile art.22, 23, 25 din Legea nr.10/2001 și nr.HG250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, reținând că intimata era obligată să se pronunțe în cadrul acestui termen prin notificare.
Altfel, art.23 din Legea nr.10/2001 prevede ca ultimă dată de la care curge termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție, data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22.
Or, potrivit art.22 din Legea în vigoare la data formulării notificării, actele doveditoare puteau fi depuse într-un termen de 21 de luni de la intrarea în vigoare a legii, termen care s-a împlinit cu mult înainte de data formulării prezentei acțiuni.
Prin art.23 din Legea nr.10/2001 se reglementează o obligație de a face în sarcina pârâtei, reclamanta având dreptul să solicite îndeplinirea acesteia conform art.1073 și urm. Cod civil. Art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede obligația unității deținătoare de a răspunde la notificare, obligație care a devenit exigibilă la împlinirea termenului prevăzut de lege, moment din care creditorul poate cere îndeplinirea ei.
Chiar dacă reclamanta intimată nu ar fi depus toate actele doveditoare, apelanta pârâtă era obligată să răspundă la notificare, sancțiunea pentru nedepunerea actelor doveditoare constând în respingerea notificării.
Faptul că în art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005 se prevede că "actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării" nu conduc la concluzia că termenul în care unitatea deținătoare trebuia să răspundă s-a prelungit.
Dimpotrivă, aceste dispoziții legale au fost edictate în sprijinul persoanelor îndreptățite la restituire, ele modificând dispozițiile anterioare care dispuneau că actele doveditoare vor fi depuse în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a legii.
Întemeiat este însă motivul de apel privind acordarea daunelor cominatorii.
Prin decizia nr.XX/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite s-a constatat că prin reglementarea dată în cuprinsul art.5803Cod de procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la daune cominatorii pentru silirea debitorului să-și îndeplinească obligația de a face sau de a nu face, ci dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată.
Ulterior însă, s-au modificat dispozițiile cuprinse în art.5803Cod de procedură civilă, în sensul că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii (art.5803alin.5 Cod de procedură civilă).
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în parte sentința, în sensul că se va respinge ca nefondată cererea de obligare la daune cominatorii; se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.663/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 ex/3.12.2009
----------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
