Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 51 /
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra apelului declarat de către reclamantul A (fost ), împotriva sentinței civile nr. 879 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, Statul Român prin Municipiul reprezentat prin Primar, și, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 5 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12 martie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 3 iunie 2008 reclamantul A ( fost ) a chemat în judecată pârâții, Statul Român prin Municipiul A reprezentat prin primar și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate în temeiul art.44 din OUG 40/1999 nulitatea absolută a contractului de schimb nr.1346/28.03.2002 asupra apartamentului nr.2 corp din imobilul situat în A str. - nr.10, constatarea nulității absolute a contractului subsecvent de donație nr. 6992/2003,obligarea pârâtei de ordinul trei să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul din litigiu. Solicită restabilirea situației anterioare de carte funciară cu obligarea primarului municipiului să emită o dispoziție prin care să dispună asupra restituirii în natură a acestui imobil în favoarea lui cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este adevăratul proprietar al imobilului din litigiu dobândit cu titlu de cumpărare la data de 27 noiembrie 1947. Prin aplicarea prevederilor 92/1950 -Încheierea nr. 1999/1962 s-a hotărât naționalizarea acestui imobil și trecerea în proprietatea Statului. Ulterior statul a apartamentat acest imobil, astfel că se realizează individuale de carte funciară pentru fiecare din cele 5 apartamente care au rezultat. Apartamentul nr. 2 Corp A face obiectul acestui litigiu. Ca urmare a dobândirii cetățeniei israeliene coroborat cu deposedarea de bunurile proprietatea lui a părăsit țara. actualmente domiciliind în Israel. Când în legislația română s-a reglementat problema restituirii proprietăților preluate în mod abuziv,s-a prevalat de aceste drepturi recunoscute prin lege, notificând Statul Român pentru restituirea imobilului din litigiu. Cu toată că au trimis notificarea Statului Român la data de 28 martie 2002 s-a încheiat contractul de schimb la cererea pârâtului. Consideră că acest contract de schimb realizat ulterior notificării este lovit de nulitate. Consiliul local al municipiului A prin Hotărârea nr. 57/12.03.2002 a ignorat prevederile Legii 10/2001 și OUG 40/1999.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus, copia colii de CF 9703 A, copia coală CF 30941 A, copia coală CF 30493 A, copia încheierii nr.1999/1962, contractul de vânzare cumpărare din 30.11.1947, declarația lui din 26 ianuarie 1947, adresa din 19.05.2004 a SC, Hotărârea nr.57/2002.
Municipiul A la data de 26 iunie 2008 depune la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă. Prin întâmpinarea depusă s-a invocat prescripția dreptului de ataca în justiție decizia motivată a entității investite cu soluționarea notificării.S-a invocat și prescripția dreptului de a solicita în justiție nulitatea contractului de schimb și de donație raportat la termenul instituit la art. 45 alin.5. din Legea 10/2001, prescripția dreptului de a solicita rectificarea și restabilirea situației anterioare de carte funciară și reînscrierea dreptului de proprietate a statului român raportat la art. 36 din Legea nr. 7/1996 republicat.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la data de 11 septembrie 2008 solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în privința capetelor de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de schimb și a contractului de donație raportat la dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001. Invocă excepția lipsei de interes a reclamantului în privința capetelor de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a celor două contracte și restabilirea situației anterioare de carte funciară. În privința capătului de cerere privitor la obligarea Primarului Municipiului A să emită o nouă dispoziție, prin care să dispună restituirea în natură a apartamentului 2 Corp A al imobilului situat în A str. - nr.10, înțelege să invoce excepția de tardivitate. În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia părțile contractului de schimb au fost de o vădită rea credință, solicită să se constate că acestea sunt inexacte. Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei de ai lăsa în deplină proprietate și posesie reclamantului imobilul din litigiu solicită respingerea acestei cereri ca nefondată.
Din lucrările dosarului Tribunalul Arad a reținut că obiectul litigiului este apartamentul 2 din corp A din A,- înscris în carte funciară cu nr. 30493 A, iar prezenta acțiune are caracterul unei acțiuni în revendicare imobiliare raportat la prevederile art. 480 Cod civil.
Inițial imobilul a fost dobândit la data de 27.11.1947 cu titlu de cumpărare, și înscrisă în carte funciară cu nr. 9703 A cu nr. top.950/b, în baza Decretului cu nr.92/1950, în anul 1962, potrivit încheieri cu nr. 1999, imobilul intră în proprietatea Statului Român, ulterior în urma apartamentării, Apartamentul nr. 2 din corp A, a fost înscris în cartea funciară cu nr. 30493
Din copia colii de carte funciară cu nr. 30493, rezultat că imobilul evidențiat de sub A 1 cu nr. top. 950/b/II a fost proprietatea Statului Român, dobândit prin construire potrivit înscrierilor de sub B 1, urmând ca potrivit înscrierilor de sub B 2, imobilul să fie transcris în proprietatea lui cu titlu de schimb, imobil care în anul 2003 devine proprietatea numitei, dobândit prin donație conform înscrierii de sub B 3.
În ceea ce privește notificarea expediată de reclamant, tribunalul având în vedere motivarea sentinței civile cu nr. 808/2007 pronunțată de Tribunalul Arad, precum și considerentele deciziei cu nr-, a T a reținut că prin notificarea adresată Departamentului Consular al Ambasadei Române la Israel, reclamantul a solicitat despăgubiri și nu restituirea în natură.
Notificarea reclamantului formulată în temeiul Legii 10/2001, a fost soluționat prin Dispoziția nr. 12815/2007 și Dispoziția nr. 915/2008 ale Primarului Municipiului A, prin care s-a dispus acordarea de măsurii reparatorii constând în titluri de despăgubire pentru apartamentul care face obiectul prezentului litigiu. Reclamantul nu a contestat în termenul prevăzut de lege modul în care a fost soluționat notificarea sa.
Față de această stare de fapt, tribunalul având în vedere decizia adoptată de la data de 9 iunie 2008, în dosarul nr. 60/2007, pe calea recursului în interesul legii, cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare având ca obiect imobile vizate de Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001:
"Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, Secțiile Unite decid: Concursul dintre legea specială si legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiuluispecialia generalibus derogant,chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. In cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeana a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Aceasta prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice."
Această decizie adoptată în cadrul soluționării recursului în interesul legii este ulterioară celorlalte soluții de speță invocate de părți.
Potrivit art. 46 al. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării și, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest termen a fost prelungit, prin acte normative succesive, până la data de 14.08.2002.
In raport de aceste prevederi și întemeiat pe disp. art. 137.pr.civ. instanța a analizat cu prioritate excepția de prescripție extinctivă a acțiunii precizate de reclamant.
În ceea ce privește petitul pentru constatarea nulității contractului de schimb și a contractului de donație, tribunalul a reținut că reclamantul nu au respectat termenul stabilit de art. 45 al. 6 din Legea nr. 10/2001, prevăzut pentru promovarea unei astfel de acțiuni, împrejurare care justifică admiterea excepției și respingerea cererii.
Pentru a aprecia în acest sens, tribunalul a avut în vedere că a statuat la data de 09.06.2008 în sensul că prelavența acțiunii în revendicare, exercitată pe calea dreptului comun, față de normele speciale și derogatorii ale Legii nr. 10/2001, trebuie să se înscrie și ea în anumite cerințe ce țin de respectarea unui alt drept de proprietate și a securității raporturilor juridice.
Sub acest aspect, instanța a reținut în continuare că prescriptibilitatea acțiunii reclamanților într-un anumit termen, pe care aceștia nu l-au respectat, reprezintă un element de asigurare a securității raporturilor juridice, prin restrângerea posibilitățiisine diede promovare a unor astfel de acțiuni. în acest context, nu se mai poate susține în mod valabil că reclamantul, aflat în situația fostului proprietari deposedați, ar putea promova cu succes o cerere pentru constatarea nulității absolute a titlului pârâților și după împlinirea termenului de prescripție definit de lege.
Tribunalul Arad a mai reținut că potrivit art. 34 din nr. 115 /1938:
unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată:
1. Dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.
2. dacă prin înscriere, dreptul a fost greșit calificat.
3. dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Potrivit art. 36 din nr. 115 /1938:
Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripțiunii acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său.
Față de terțele persoane, care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere.
Potrivit art. 37din nr. 115 /1938:
Acțiunea în rectificare întemeiată pe art. 34 punctul 1 și 2, dacă a fost intentată în termenul legiuit, își va produce efectele și față de terțele persoane, care au dobândit de bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.
Termenul va fi de trei ani, socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996:
Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordantă cu situația reală actuală a imobilului.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 7/1996:
Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă.
Față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepția cazului în care dreptul material la acțiunea în fond nu s-a prescris mai înainte.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996:
Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
In sistem de carte funciară, orice operațiune de radiere a dreptului de proprietate cu consecința reînscrierii unui drept anterior înscris se subsumează
noțiunii de rectificare de carte funciară, care se realizează în raport de prevederile legale expuse.
Pentru a se radia dreptul intabulat în favoarea pârâților, este necesar a se declara ca nevalabil titlul lor, urmare a anulării sale în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității absolute.
Așa cum s-a arătat deja, această ultimă solicitare, de anulare a contractului de schimb și a contractului de donație este prescrisă.
Potrivit art. 37 din nr. 115 /1938 și art. 36 din Legea nr. 7/1996, acțiunea în rectificare a mențiunilor înscrise în exercitată față de terțe persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare se prescrie în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Și față de terții dobânditori de rea credință, acțiunea în rectificare va fi imprescriptibilă, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond.
Ori dacă rectificarea de carte funciară bazată pe nevalabilitatea titlului presupune cu titlu prealabil declararea acestei nevalabilități în cadrul unei acțiuni care este deja prescrisă extinctiv, consecința acestei împrejurări o reprezintă prescrierea și a dreptului de a cere rectificarea de carte funciară.
Referitor la faptul că o parte din imobil revendicat este ieșit din proprietatea statului, tribunalul apreciază că legea specială instituie, atât o procedură prealabilă dar și anumite termene și sancțiuni menită să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat.
În sfârșit dacă persoana îndreptățită a formulat notificarea, în termenul prevăzut de lege, o nouă acțiune, în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, este inadmisibilă, întrucât dreptul la acțiune a fost deja exercitat.
În altă ordine de idei Tribunalul Arad apreciat că prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor preluată de stat fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționării sistemului reparator subordonându-l, totodată controlului judecătoresc prin norme procedură cu caracter special.
Față de aceste considerente tribunalul, prin sentința civilă 879 din 20 noiembrie 2008 respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Municipiul A reprezentat prin Primar, și, născută în calitate de moștenitori a defunctului, având ca obiect constatarea nulității contractului de schimb și a contractului de donație cu restabilirea situației anterioară de carte funciară.
Împotriva sentinței civile nr. 879 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat apel reclamantul A (fost ) solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul constatării nulității absolute a contractului de schimb și a contractului de donație restituirea în natură a imobilului și reînscrierea dreptului în cartea funciară.
În continuare apelantul a dezvoltat motivele privind nulitatea actelor juridice civile menționate și necesitatea reparării prejudiciului cauzat prin naționalizarea abuzivă, prin restituirea în natură a imobilului.
La termenul de judecată din 5.03.2009 instanța a pus în discuția părților o chestiune de ordine publică referitoare la competența materială de soluționare în primă instanță, având în vedere obiectul acțiunii introductive care vizează constatarea nulității absolute a unor acte ( contracte) translative de proprietate.
Față de conținutul acțiunii introductive reprezentantul reclamantului a arătat că, competența în primă instanță revine judecătoriei, ca instanță de drept comun, deoarece se tinde la anularea unor acte juridice civile care au fost încheiate cu nerespectarea formelor prevăzute de lege, la momentul întocmirii acestora.
Curtea, în examinarea acestei excepții, reține că, într-adevăr petitele principale ale acțiunii introductive vizează constatarea nulității absolute a contractului de schimb nr.1346 din 28.03.2002 și a contractului de donație nr. 6922/2003 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Această acțiune civilă, în acord cu practica constată a instanțelor din raza de activitate a Curții, are toate caracterele unei acțiuni civile de drept comun, iar competența de soluționare în primă instanță revine judecătoriei, în speță Judecătoriei Arad.
Acțiunea introdusă de către reclamant este admisibilă și nu este prescrisă deoarece ea reprezintă o valorificare a dreptului substanțial, manifestat prin notificarea depusă de către acesta, în condițiile legii, la data de 10.02.2002, înregistrată la Primăria mun. la data de 25.02.2002.
Cum această notificare a fost făcută în termenul prevăzut de Legea 10/2001, termen care expiră la data de 14.08.2002, în beneficiul reclamantului există toate procedurile jurisdicționale care îi permit, din punct de vedere formal, valorificarea pretinselor drepturi reale, cu condiția, desigur, a dovedirii realității acestora.
În concluzie, instanța competentă urmează, să se pronunțe pe fond asupra conținutului acțiunii reclamantului, acțiunea care vizează, așa cum a mai arătat, cauze de nulitate a unor acte juridice translative de proprietate.
Față de cele arătate, va fi admis apelul declarat de către reclamant va fi anulată hotărârea atacată și va fi trimisă cauza pentru judecată în primă instanță, la Judecătoria Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către reclamantul A (fost ), împotriva sentinței civile nr. 879 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Anulează hotărârea atacată se trimite cauza pentru judecata în primă instanță la Judecătoria Arad.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.LL/3.04.2009
Dact/3.04.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte .
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup
