Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 522/R/2009
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, județul S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în S M,- și intimații pârâți, cu sediul în S M,-, G, domiciliat în S M,- împotriva deciziei civile nr. 271/Ap din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 1453 din 11 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: pretenții
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă, lipsă fiind restul părților.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 27 februarie 2009 concluzii formulate de intimatul G; la data de 19 martie 2009 întâmpinare depusă de intimații reclamanți; la data de 24 martie 2009 cerere de amânare formulată de intimații reclamanți, după care:
Intimata reclamantă, față de cererea formulată, arată că nu solicită amânarea cauzei.
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 600 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1453/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G, s-a admis în parte acțiunea civilă, cu completare de acțiune, înaintată de reclamanții și împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și SC "" SA, pârâtul STATUL ROMÂN fiind obligat să plătească în favoarea reclamanților suma de 290.580 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în S M,-/2, conform raportului de expertiză întocmit de ing., restul capetelor de cerere fiind respinse. Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților, suma de 8.000 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța a constatat că imobilul situat în S M,-, este proprietatea tabulară a defunctei - reprezentată prin G - cu titlu juridic de moștenire, Încheiere nr. 3001/2006.
Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut în fapt că, prin hotărâri definitive și irevocabile a fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de reclamanți cu SC SA S M, contractul nr. 691/2.XII.2006 - cu privire la imobilul situat în S M, Str. -, nr. 13, Decizia civilă nr. 35/2003 a, filele 55-59 din dosar.
Conform art. 55 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, chiriașii au dreptul să ceară restituirea prețului actualizat.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în favoarea acordării foștilor chiriași a unor despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a imobilelor - ex. Cazul Raicu a România.
În cauză a fost efectuat un Raport de expertiză tehnică judiciară în care s-a stabilit că, valoarea de circulație a imobilului este de 270.154,85 lei (77.247 Euro). Din moment ce reclamanții solicită valoarea de circulație a imobilului, în care sunt incluse și îmbunătățirile făcute, în cazul în care instanța ar acorda aceste îmbunătățiri, ne-am afla în fața îmbogățirii fără just temei.
Împotriva sentinței civile, STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului S M, în temeiul art. 282 și urm. proc.civ. a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul obligării STATULUI ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin SMe xclusiv la restituirea prețului actualizat.
Prin decizia civilă nr. 271/Ap din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a respins ca nefondat apelul declarat.
Din considerentele deciziei se reține că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către stat, în baza Decretului nr.92/1950, preluarea abuzivă fiind constatată prin hotărâre judecătorească.
Prin desființarea contractului la cererea fostului proprietar, cumpărătorii au fost evinși, fiind întrunite cerințele art.1337-1346.civil.
Este adevărat că jurisprudența CEDO concretizată prinHotărârea Raicu Românieinu este aplicabilă speței, dar soluția de admitere a acțiunii își găsește suport în prevederile legale menționate anterior, coroborate cu art.48, 50 in legea 10/2001.
Reclamanții, în calitate de cumpărători evinși, au un drept de creanță asupra statului vânzător, dispozițiile art.50 din legea 10/2001 neputând fi interpretate în sensul că ar deroga de la prevederile Codului civil ce reglementează instituția evicțiunii, sau că ar limita răspunderea statului pentru evicțiune, cu atât mai mult cu cât o asemenea limitare nu este permisă în cazul evicțiunii provenind din fapta proprie a vânzătorului (art.1339 civil).
Considerăm că suntem în situația unei asemenea tulburări deoarece statul, după ce a vândut imobilul în anul 1996, perioadă în care, conform Legii 112/1995 și a normelor metodologice în vigoare, imobilul naționalizat intra sub incidența legii reparatorii, a emis apoi HG 11/1997 de modificare a normelor metodologice de aplicare a Legii 112/1995, dând posibilitatea ca preluările efectuate în temeiul unor acte normative, printre care și Decretul nr.92/1950, să fie apreciate ca fiind făcute fără titlu valabil, instanța și nu chiriașul cumpărător având competența să se pronunțe asupra acestor chestiuni, provocând astfel situațiile care au condus în final la deposedarea cumpărătorilor.
Au fost generate astfel numeroase situații conflictuale între chiriașul cumpărător și fostul proprietar, practica judiciară ce a urmat acestei evoluții normative nefiind unitară, caracter determinat de lipsa de coerență legislativă și de faptul că modificarea actelor normative a intervenit în timpul derulării procedurii de restituire, respectiv de vânzarea a imobilelor și nu înainte de aceasta. Statul nu și-a îndeplinit obligația sa pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență în fața chestiunii de interes general pe care o constituia restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretului de naționalizare. (Hotărârea Păduraru României, 1 decembrie 2005, par.94-96, 112)
Coroborând prevederile art.48 alin.2,3,5 cu ale art.50 din Legea nr. 10/2001, raportat la art.1337-1346.civil, instanța a constatat că în mod corect statul a fost obligat să plătească reclamanților nu doar prețul actualizat, ci și sporul de valoare stabilit prin expertiză, respectiv valoarea de circulație a imobilului.
În ceea ce privește comisionul de 1% încasat cu ocazia vânzării de către SC""SA, acesta reprezintă plata mandatului oneros acordat prin lege pentru încheierea contractelor în numele statului de către unitatea specializată, raportul juridic născându-se direct între vânzător și cumpărător, nefiind create raporturi între mandatar și terțul cumpărător. În consecință, suma achitată cu titlu de comision nu poate fi dedusă din suma la a cărei restituire este obligat vânzătorul mandant.
Împotrivahotărârilor pronunțate a declarat recurs Statul Român reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M solicitând modificarea în parte a acestora în sensul limitării cuantumului despăgubirilor acordat intimaților reclamanți la valoarea reactualizată a prețului efectiv plătit la cumpărarea apartamentului.
În motivarea cererii sale, recurentul precizează că acțiunea trebuie cercetată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001 care stabilesc în mod expres limitele despăgubirilor achitate chiriașilor ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost anulate și că acest lucru a fost încă o data subliniat prin decizia XXXIII /2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului, apreciind soluția atacată ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că nu sunt întemeiate criticile recurentului, acesta urmând a fi respins, hotărârile pronunțate de instanțele inferioare fiind menținute ca legale și temeinice.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor legii speciale chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost lipsite de efete juridice li se restituie valoarea reactualizată prețului achitat la cumpărare în schimbul locuințelor respective.
Prin această normă, Statul Român și-a limitat propria răspundere pentru evicțiune în condițiile în care pierderea posesiei imobilului de către cumpărător intervine ca urmare reglementării incoerente prin care a fost creat cadrul restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 1945 -1989. Cum, vânzătorul nu poate limita printr-o clauză contractuală răspunderea sa pentru evicțiunea determinată de actele sale anterioare celui lipsit efecte juridice nici Stat Român nu poate, prin intermediul normei, să limiteze răspunderea sa pentru prejudicii ce izvorăsc din aplicarea unor norme ce nu respectă tehnica legislativă.
În temeiul Legii nr. 112/1995 s-a recunoscut un drept chiriașilor de a cumpăra în anume condiții locuințele pe care le ocupau în temeiul unor contracte de închiriere legal încheiate, în opinia Curții de APEL ORADEA la 22 decembrie 1989. În temeiul acestui drept, chiriașii au formulat cereri pe care le-au depus instituțiilor care reprezentau Stat Român în aceste raporturi juridice, revenindu-le acestora sarcina de stabili în ce măsură chiriașii îndeplinesc condițiile prevăzute de lege iar imobilele pot fi înstrăinate.
Chiar dacă s-a reținut o culpă a cumpărătorului, pentru a putea fi lipsit de efecte juridice contractul de vânzare- cumpărare în raportul dintre cumpărător și vânzător culpa celui dintâi este infimă deoarece administrația avea obligația de a stabili cu claritate ce imobile pot fi vândute și pentru ce imobile s-a demarat procedura de restituire și trebuia să refuze înstrăinarea imobilelor din această a doua categorie.
în categoria cărora se regăsesc și intimații au suferit un grav prejudiciu ca urmare atitudinii lipsite de interes și de responsabilitate a reprezentanților instituțiilor statului și, în calitate de proprietar ce deține atributul dispoziției imobilului Statul Român este cel care răspunde pentru evicțiune în aceste cazuri.
Față de toate cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin 1 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art 274 cod procedură civilă, obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, județul S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în S M,- și intimații pârâți, cu sediul în S M,-, G, domiciliat în S M,- împotriva deciziei civile nr. 271/Ap din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
21.04.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/24.04.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
