Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 53
Ședința publică din 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol pronunțarea apelului declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1285 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din 9 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 18 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 5392 din 30 august 2007, reclamanții R, R, și R au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul S, prin primarul său, pentru a fi obligat să emită decizia de acordare a măsurilor reparatorii corespunzătoare notificării nr. 381 din 8 august 2001, la care nu a răspuns. Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de câte 10 lei/zi, începând cu momentul în care pârâtul a încălcat legea prin neemiterea deciziei, în termenul legal de 60 zile de la introducerea notificării și până la executarea acestei obligații.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 321 din 8 august 2001 au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în S,-, expropriat de stat în anul 1984 și apoi demolat. După demolare au primit în chirie o casă, în-, ce se afla în stare de degradare, nu avea utilități și era trecută la casare. Pentru aof ace locuibilă, părinții lor au muncit și au investit importante sume de bani. În calitate de chiriași au dorit să cumpere această casă, însă cererile au fost respinse. La apariția Legii nr. 10/2001 au notificat Primăria S și au cerut să fie compensați pentru imobilul din-, cu cel pe care îl dețin în-. Deși s-au adresat de nenumărate ori pârâtului, personal și în scris, de la data notificării nu au primit nici un răspuns, fapt pentru care au fost nevoiți să formuleze prezenta acțiune.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1285 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârât, prin primar, să emită dispoziția urmare notificării nr. 381 din 8 august 2001, depusă de reclamanți, care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în compensare cu alte bunuri, respectiv în acordarea imobilului din municipiul S,-, la schimb.
Prin aceeași sentință, cererea pentru obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii a fost respinsă ca nefondată.
La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere că reclamanții sunt copiii lui R, decedat în anul 1997 și ai, fostă În anul 1980 autorul reclamanților a cumpărat o casă de locuit cu anexe, situată în-, identică cu parcela de clădire nr. 1849 din CF nr. 1917 a comunei cadastrale Terenul din jur, identic cu parcelele nr. 1849 și 324/2 a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, iar Rap rimit în folosință 100. pe durata existenței construcției. Locuința din str. - a fost expropriată prin Decretul nr. 149/2004 și demolată, încât restituirea în natură nu este posibilă. În baza art. 3 și 11 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu un alt bun, respectiv imobilul din-, urmând a se avea în vedere că s-a primit o despăgubire.
Cererea pentru plata daunelor cominatorii a fost respinsă cu motivarea că nerespectarea obligației prevăzute de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 constituie contravenție și este sancționată ca atare.
Pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentințe, căreia i-a adus critici de nelegalitate, sub două aspecte. Mai întâi a arătat că nu putea fi obligat la emiterea unei dispoziții prin care să acorde în compensare imobilul din str. -, întrucât acesta se află în proprietatea Statului Român, iar deliberativul local îl are doar în administrare și apoi, că nu există posibilitatea compensării cu un alt bun ori cu orice serviciu, deoarece nu este în situația de a face o astfel de ofertă, potrivit proceselor verbale nr. 35759 din 5 octombrie și nr. 43128 din 5 decembrie 2007.
În dovedire, pârâtul - apelant a depus cele două procese verbale de afișare menționate ( 5,6 apel), extras de carte funciară cu privire la imobilul în litigiu, un plan de situație și sentința civilă nr. 671 din 23 mai 1961 Tribunalului Suceava ( 20,21, 68 apel).
Reclamanții, prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului, arătând că prin aceste înscrisuri, încheiate în timpul procesului, pârâtul încearcă să inducă instanța în eroare, că s-a sustras de la îndeplinirea unei obligații legale timp de șapte ani de la data notificării și că același lucru îl intenționează în continuare ( 13).
La rândul lor au completat probatoriul cu contractul de închiriere înregistrat sub nr. 995 din 5 iulie 1986, contractul de închiriere nr. 636 din 10 aprilie 1996, sentința civilă nr. 1837 din 23 februarie 1993 a Judecătoriei Suceava, sentința civilă nr. 3094 din 30 aprilie 1996 pronunțată de Judecătoria Suceava, decizia civilă nr. 3444 din 8 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7489/2001, decizia nr. 150 din 24 ianuarie 2002 a Tribunalului Suceava (dosar nr. 7490/2001), contractul de închiriere nr. 1852 din 1 aprilie 2003, contractul de închiriere nr. 636 din 19 iulie 2004 și adresa Primăriei municipiului S înregistrată sub nr. 23932 din 3 martie 1997.
Examinând apelul în raport cu sentința, ansamblul probelor și în limita motivelor legal invocate, curtea constată următoarele:
Nu se contestă că, după exproprierea și demolarea locuinței proprietate personală din str. -, compusă din cinci camere și anexe, defunctului R și familiei sale, alcătuită din soția R, de care ulterior a divorțat, și copiii lor, reclamanții din prezenta cauză, li s-a închiriat construcția degradată din str. -. După divorțul soților R, intervenit în anul 1993, folosința acestei case a fost împărțită în două loturi, atribuite câte unui părinte și celor trei copii, dintre care fiicele au fost încredințate și au locuit cu mama lor, iar băiatul a fost în grija tatălui până la decesul acestuia din urmă. În acest fel s-au încheiat două contracte de închiriere pentru fiecare lot, ce sunt în ființă și în prezent. Drept urmare, casa din str. - este deținută de reclamanți și de mama lor, fostă R, care are calitatea de mandatară și s-a declarat de acord cu o eventuală compensare.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 10/2001, atunci când nu este posibilă restituirea în natură a unui bun preluat abuziv de stat, cum este și cazul de față, titularul dreptului de proprietate sau moștenitorii lui au dreptul la o reparație ce constă în compensarea cu bunuri sau servicii echivalente, ori plata de despăgubiri bănești, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sub condiția acordului persoanelor îndreptățite. În cadrul măsurilor reparatorii echivalente, legiuitorul dă prioritate compensării cu bunuri sau servicii, atunci când există acordul menționat.
În speță, reclamanții moștenitori ai proprietarului unei case cu anexe, expropriate în anul 1984 și demolate, au identificat și acceptă un bun echivalent, pe care consideră că îl pot primi datorită regimului său juridic și stării de pasivitate a pârâtului, care timp de șapte ani nu a făcut nicio ofertă și nu le-a dat vreun răspuns.
Opoziția pârâtului la această compensare este motivată de susținerea că locuința din str. -, identică cu parcela de clădire nr. 624 din Cartea Funciară nr. 624 a comunei cadastrale S, ar fi parte a domeniului public al Statului, de care nu poate dispune. Ori, acest regim juridic nu poate fi reținut chiar dacă în anul 1961, prin partaj judiciar cu și, Statul a primit imobilul în lotul său, câtă vreme natura bunului, destinația sa și mențiunile din contractele de închiriere aflate la dosar demonstrează că este vorba de un bun din domeniul privat, aflat în circuitul civil.
Ori, asupra unei asemenea categorii instituția publică ce exercită dreptul de administrare poate dispune în sensul compensării, conform art. 1 pct. 7 din Normele de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007.
De asemenea, se reține că simpla întocmire a proceselor verbale din 5 octombrie 2007 și 5 decembrie 2007, impuse prin dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nu reprezintă o dovadă absolută a nedeținerii de bunuri spre compensare și că imobilul din str. - poate fi considerat disponibil în sensul legii, datorită regimului său juridic, al persoanelor care îl ocupă și al faptului că nimeni nu l-a solicitat spre retrocedare, în contextul vreunei legi reparatorii.
Apoi, faptul că, de la data formulării notificării, pârâtul ca entitate notificată, a refuzat culpabil să se pronunțe în vreun fel, inclusiv asupra obligației de ofertă prevăzută prin art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, justifică demersul reclamanților și nu îl anulează.
Așa fiind și având în vedere totalitatea argumentelor expuse, curtea nu poate decât să înlăture criticile exprimate și să constate netemeinicia apelului, pe care în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă ca nefondat.
Prin concluziile scrise, pârâtul a pus în discuție (în afara termenului de motivare a apelului) chestiunea echivalenței celor două construcții. Trecând peste impedimentul de procedură dat de momentul evocării acestei probleme s-ar putea face observația că echivalarea se poate realiza în procedura de emitere a deciziei la care pârâtul este obligat prin lege, dar și prin sentința apelată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1285 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
U drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
6ex/16.05.2008
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9 aprilie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1285 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru pârâtul apelant și mandatara pentru reclamanții intimați R, R și R, lipsă fiind aceștia din urmă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, mandatara reclamanților depune la dosar copia adresei nr. 15633 din 3 iunie 1999 a Primăriei Municipiului
Reprezentanta pârâtului apelant precizează că nu a reușit să intre în posesia sentinței civile nr. 671 din 23 mai 1961 a Tribunalului Suceava, pentru a putea depune la dosar copia acesteia solicitată la termenul anterior, fapt pentru care solicită un nou termen de judecată.
Mandatara reclamanților intimați se opune acordării unui nou termen de judecată.
Instanța respinge cererea pentru amânarea soluționării cauzei și constatând procesul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri, urmând ca în baza art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă să amâne pronunțarea în cvederea depunerii de concluzii scrise.
Consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Mandatara a arătat că va depune concluzii scrise, având în vedere că nu poate pune concluzii orale.
CURTEA,
În baza art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei pentru data de 18 aprilie 2008, orele 1300, pentru când pune în vedere reprezentantei pârâtului apelant să depună la dosar copia sentinței civile nr. 671 din 23 mai 1961 a Tribunalului Suceava. De asemenea pune în vedere mandatarei reclamanților intimați că poate formula și depune la dosar concluzii scrise.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
