Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 54
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea -Bîrlad împotriva sentinței civile nr. 1375/12.11.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelant, lipsă fiind intimata - și reprezentantul intimatei Prefectura Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a comunicat intimatei duplicatul întâmpinării.
Instanța interpelează reprezentantul apelantului dacă ar fi propus o altă măsură reparatorie, acesta precizează că nu a propus o altă măsură.
Interpelat, apărătorul apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că a fost preluată casa de la și nu a fost propusă nici o altă măsură. Autorii reclamantei se află în indiviziune dar nu și Statul Român.
Solicită admiterea apelului, a se avea în vedere actele depuse la dosar, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune chitanța-conformă cu originalul- numărul 31/2009 reprezentând onorariu avocat de 1000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, la dosar se depun prin serviciul de registratură note de concluzii formulate de intimata - însoțite de împuternicire avocațială.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Reclamanta - a chemat în judecată Centrul de Cercetare -Dezvoltare Pentru Combaterea județul V și Prefectura Județului pentru ca prin hotărârea ce va pronunța să admită plângerea sa, să desființeze măsura dispusă de unitate și să admită cererea privind acordarea despăgubirilor pentru un demolat după anul 1991.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că bunicul său pe nume a avut un expropriat fără titlu valabil de autoritățile comuniste împreună și cu 50 ha teren aferent.
Terenul aferent de 50 ha i-a fost restituit însă unitatea deținătoare deși a demolat conacul nu a întocmit documentația necesară acordării despăgubirilor.
Tribunalul Vaslui prin sentința civilă nr. 1375 din 12.11.2008 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta - împotriva Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea - Bârlad, județul
A fost obligat pârâtul să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII, art. 13-14 din Legea nr. 247/2005 pentru un compus din 14 camere de locuit - 252. 6 camere locuit pentru personal - 80. 1 grajd de vite 160. o magazie cereale 32. altă magazie 24. încă o magazie - 24. cotețe de porci - 60. cotețe de păsări - 42. un beci în șopron - 36. un șopron 16. instalații pompă apă cu 3 guri, bazin din ciment de 1, 5 adâncime - 16. puț cu tub din ciment și lanț, canal ciment pentru scurgere - 12. lungime.
Cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prima problemă asupra căreia tribunalul trebuie s-a pronunțat este calitatea procesuală a părților din litigiu având în vedere că unitatea deținătoare a contestat calitatea reclamantei, drepturile acesteia, dar și calitatea sa pasiv procesuală.
Potrivit prevederilor art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în sensul acestei legi (în natură sau prin echivalent) persoanele fizice proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv sau moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.
În speță reclamanta a pretins că imobilul a fost preluat abuziv de stat de la bunicul său, dr..
Din actele de stare civilă depuse la dosar tribunalul constată că reclamanta este fiica lui, căsătorită cu, iar tatăl lui a fost dr. sau cum mai apare în unele acte (49), astfel că, în raport de prevederile art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, justifică dreptul la acțiunea pretinsă.
Deoarece conacul nu mai există în prezent, fiind demolat, fapt asupra căruia părțile nu se contrazic, cererea referitoare la despăgubiri trebuie soluționată de entitatea investită sau deținătorul acestuia, principiu statuat prin prevederile art.23 și 24 din lege.
Cu adresa nr.5568/19 09 2003 Prefectura Județului a comunicat Centrului de Cercetare și Combaterea notificarea reclamantei spre soluționare.
Din declarațiile martorilor, și, instanța a reținut că de prin anul 1957, de când s-a înființat unitatea pârâtă conacul în discuție, a fost preluat de aceasta și după 1990 fost demolat.
Cum unitatea pârâtă a precizat că s-a înființat în anul 1954 și nu a restituit notificarea Prefecturii spre rezolvare, tribunalul a reținut că aceasta s-a aflat ultima în posesia conacului și prin urmare în sensul textelor de lege citate mai sus avea obligația rezolvării legale a cererii reclamantei.
Conform art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 deținătorul are obligația ca în termen de 60 zile de la primirea notificării să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii petiționarului.
În speță deținătorul nu s-a pronunțat pe fondul cererii reclamantei socotind că nu lui îi revine această obligație deoarece reclamanta nu a dovedit că statul i-ar fi preluat abuziv imobilul autorilor săi.
Sub aspectul preluării, rezultă din procesul verbal încheiat la data de 8 august 1946 că i s-a preluat de Comisia de reformă Agrară constituită în baza Legii nr.187/1945, 177 ha arabil și 14 ha pădure lui din,la pct.1 din act făcându-se mențiunea preluării și a 50 ha, plus conacul.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că imobilul proprietatea lui a existat, se compunea din mai multe încăperi, un timp a fost folosit de o secție a iar apoi în clădire a funcționat unitatea pârâtă.
imobilului a fost pretinsă de reclamantă ca fiind cea cuprinsă în inventarul încheiat cu numitul și.
Prin urmare imobilul proprietatea autorului reclamantei, a fost identificat din probe ca fiind trecut la stat și ultima dată în posesia acestuia s-a aflat unitatea pârâtă, care si-a desfășurat aici activitatea astfel că aceasta este chemată să se pronunțe pe cererea reclamantei.
Cum imobilul respectiv nu s-a aflat niciodată în proprietatea sau posesia Prefecturii Județului V, această instituție nu are calitatea pasiv procesuală de a rezolva în vreun fel cererea reclamantei, considerente pentru care acțiunea acesteia a fost admisă numai în parte adică numai împotriva centrului și numai cu privire la.
În consecință tribunalul a obligat unitatea deținătoare să emită dispoziție prin care să propună acordarea despăgubirilor prevăzute de art.13-14 din Legea nr.247/2005 pentru o clădire cu componența descrisă în inventarul amintit.
Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru Combaterea Bârlad a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se susține că dacă instanța s-ar fi limitat doar la obligarea sa de a pronunța o dispoziție sau decizie motivată asupra notificării reclamantei, hotărârea ar fi apărut ca fiind legală.
Însă, tribunalul, prin hotărârea atacată a obligat apelantul să propună reclamantei acordarea de despăgubiri, specificând, astfel, ce anume să acorde.
Apelanta susține, că, în aceste condiții, hotărârea tribunalului este nelegală, deoarece, intrând în fondul cauzei și făcând referiri ce anume să facă prin dispoziția/decizia motivată, această instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești substituindu-se dreptului pe care unitatea deținătoare îl are prin lege de a decide asupra notificării.
Cu privire la fondul cauzei, apelantul pretinde că reclamanta trebuie să facă dovada că era proprietara imobilului notificat la data preluării, însă conacul în litigiu a fost preluat în anul 1949, în baza Decretului nr. 83/2.03.1949 care a completat Legea nr. 187/1945, de la numitul.
Apelanta susține că nu deține nici un bun de la autorii reclamantei, iar faptul că familiei i s-a preluat teren în anul 1946 nu este de natură să conducă la concluzia că și conacul a fost preluat în anul 1949 tot de la această familie.
Învederează apelanta că cele două titluri de proprietate depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu pot face dovada faptului că i s-au restituit terenurile pe care s-a aflat conacul, deoarece acest din urmă teren se află în continuare în proprietatea statului și în administrarea sa.
Prefectul Județului Vaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece unitatea deținătoare a terenului pe care s-a aflat conacul notificat de - este apelanta.
Intimata -reclamantă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al dr. și, implicit, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul Legii nr. 10/2001 cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Prin notificarea nr. 245/31.07.2001 înaintată Prefectului județului V, - a solicitat restituirea în natură a conacului situat în comuna, județul V ce a aparținut bunicului ei, defunctul.
Prin adresa nr. 5568/19.09.2003 (fila 44 dosar fond) Prefectura județului Vaî naintat notificarea reclamantei Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea -Bârlad, însă unitatea deținătoare nu a emis o dispoziție /decizie motivată de soluționare a acesteia în termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Prin adresa nr. 1446 din 28.09.2007, Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru Combaterea, Bârlad a făcut cunoscut notificatoarei că nu se poate pronunța asupra cererii de restituire în natură a conacului deoarece consideră că nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Ca urmare a refuzului manifestat de unitatea deținătoare de a soluționa notificarea, -- - a investit Tribunalul Vaslui cu o acțiune prin care a solicitat:
- desființarea măsurii dispuse de către Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru combaterea -, Bârlad;
- admiterea cererii de retrocedare și acordare de despăgubiri pentru imobilul, demolat după anul 1991.
La termenul de judecată din 5.06.2008, reclamanta a precizat că solicită despăgubiri bănești pentru conacul care a fost demolat, această cerere fiind reiterată și în ședința publică din 9.10.2008, când s-a dezbătut fondul litigiului dedus judecății, precum și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (fila 185 dosar fond).
În ședința publică din 06.11.2008 - urmare a repunerii cauzei pe rol -reclamanta a precizat că măsura a cărei desființare a solicitat-o a fost luată de către pârât prin adresa nr. 1446/28.09.2009.
Raportat la cadrul procesual stabilit de către reclamantă, Curtea apreciază că instanța de fond nu a depășit limitele investirii și nici competența sa materială atunci când a obligat Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru Combaterea -, Bârlad să propună reclamantei acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru conacul ce a aparținut bunicilor acesteia.
În acest sens, Curtea apreciază că, prin Decizia nr. XX din 19.03.2007, pronunțată în rec în interesul legii, a recunoscut competența instanțelor de judecată de a soluționa pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei pretins îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Tot astfel, prin Decizia nr. 33 din 9.06.2008 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că persoana îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001. În cadrul acestui control, partea interesată poate deduce judecății însuși dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Curtea constată că, prin adresa nr. 1446 din 28.09.2007, apelantul deși a încunoștințat persoana notificatoare că nu se poate pronunța asupra cererii de restituire în natură a conacului, a mai precizat că apreciază a nu fi întrunite condițiile Legii nr. 10/2001.
Această adresă întrunește toate elementele unei decizii/dispoziții de soluționare a notificării, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, prin cererile formulate de reclamantă și prin apărările opuse de pârât, părțile au dedus judecății însuși dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, cât și obligația pârâtului de aod espăgubi, în condițiile legii speciale pentru acest imobil.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului, Curtea consideră că reclamanta a dovedit că acesta a aparținut autorului său, defunctul.
Susținerea apelantului că, potrivit actelor de preluare a imobilului încheiate în anul 1949, acesta ar fi fost preluat de la numitul și nu de la bunicii reclamantei nu este de natură să înlăture calitatea acesteia de persoană îndreptățită la despăgubiri, în sensul art. 3 alin. 1 litera a raportat la art. 4 alineat 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea acestor prevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În prezenta cauză, prezumția instituită de textul mai sus menționat a fost înlăturată prin declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, care au arătat că imobilul notificat a aparținut defunctului, dar în perioada 1945-1949 ar fi fost arendat unei alte persoane, imobilul fiind preluat de stat în anul 1949, când a funcționat în cadrul său o secție, iar în anul 1957 s-a înființat în același imobil o stațiune de cercetare agricolă.
Față de cele ce preced, Curtea reține că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, iar apelul declarat de Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru Combaterea - este nefondat, urmând a-l respinge, conform art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea -Bârlad împotriva sentinței civile nr. 1375/12.11.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.03.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru
