Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 55
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile numărul 1984 din 2.12.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat și consilier juridic pentru intimatul Primarul Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, s-au comunicat motivele de apel.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru apelant.
Consilier juridic depune delegație de reprezentare în instanță pentru intimat.
, reprezentanții ambelor părți litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Consilier juridic solicită acordarea unui nou termen de judecată, mai scurt, pentru a lua cunoștință de motivele de apel.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul intimatului, având în vedere că motivele de apel au fost comunicate acestuia, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 23.02.2009.
Avocat, interpelat, arată că temeiul juridic al cererii formulate la instanța de fond îl reprezintă dispozițiile articolului 2 litera b din Legea numărul 10/2001 cu modificările aduse prin Legea numărul 247/2005.
Avocat solicită a se admite proba cu înscrisuri reprezentând o notă de fundamentare pe care Comisia de aplicare a Legii numărul 10/2001 a înaintat-o Prefectului Județului
Instanța respinge solicitarea apărătorului apelantului, având în vedere că Tribunalul Iași nu a soluționat fondul cauzei.
, reprezentanții părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că autorul apelantului a deținut o moară ce a funcționat o perioadă de 2 luni, fiindu-i ulterior confiscată deoarece nu îndeplinea cerințele prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile Legii numărul 10/2001, a formulat o cerere pentru acordarea despăgubirilor întrucât moara, construcțiile, utilajele au dispărut, cererea fiind apoi respinsă.
Mai arată apărătorul că, după modificările aduse articolului 2 litera b din Legea numărul 10/2001, a fost formulată o nouă cerere. Consideră că imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv. Preluarea construcției a fost justificată de motivul că ar fi avut datorii la stat.
Precizează că apelantul și-a dovedit calitatea, imobilul a fost preluat abuziv, s-a recunoscut că, în cadrul Primăriei funcționează aceeași comisie și pentru cazurile ce vizează Legea numărul 10/2001 și pentru cele de aplicare a Legii numărul 18/1991. În momentul în care s-a întocmit documentația la primărie, s-a refuzat acordarea de despăgubiri.
Susține că a făcut dovada temeiniciei cererii formulate de apelantul. Solicită admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că Hotărârea numărul 254/25.03.2008 a fost emisă de o comisie mixtă, de aplicare a Legii numărul 18/1991 și de aplicare a legii numărul 10/2001. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanțele numărul 60/09.03.2009 și 49/1.03.2009 reprezentând onorariu avocat în cuantum total de 800 lei.
Consilier juridic solicită respingerea apelului, păstrarea sentinței Tribunalului Iași. Interpelat, arată că nu cunoaște care sunt comisiile care funcționează la nivelul comunei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată Comuna, reprezentată prin Primarul Comunei, formulând plângere împotriva hotărârii Comisiei comunale nr. 254 din 25.03.2008.
În motivare, reclamantul arată că tatăl său a decedat la data de 03.01.1990, iar în urma decesului său a făcut singur demersurile necesare pentru retrocedarea proprietăților și restituirea prin echivalent.
Tatăl său a construit și dat în folosință la data de 26.05.1960 o construcție cu două încăperi cu destinația de moară, în comuna, sat, județul
Moara era acționată prin forța apei, era dotată cu tot ceea ce era necesar pentru prelucratul porumbului și grâului. Punerea în funcțiune s-a făcut în baza autorizației nr. 6703/26.05.1960.
La data de 03.08.1960, autoritățile totalitare au sechestrat-o și și-au însușit-o, după care au demolat-o, preluarea bunului descris mai sus realizându-se sub pretextul neachitării ratelor trimestriale 1 și 3 din anul 1960, plus majorări de 2.402 lei (la nivelul anului 1960). Executarea deposedării a fost precedată prin somare verbală, așa cum rezultă din actul anexat la dosar.
Măsura sechestrării și preluării morii este abuzivă deoarece moara nu a funcționat decât două luni, nu avea debit pe trimestrul 1 și 3 întrucât moara nu funcționase.
După apariția Legii nr. 10/2001 precizează reclamantul a solicitat măsuri reparatorii, conform legii.
La data de 24.09.2003 a primit Dispoziția nr. 456 de la Primarul, prin care i s-a respins cererea, motivat de faptul că preluarea nu a avut un caracter abuziv.
După apariția Legii 247/2005 care modifică și Legea nr. 10/2001, a formulat cerere la Comisia județeană și Comisia locală de fond funciar, și a solicitat în baza unor noi acte despăgubiri.
Nu a primit niciun răspuns de la Comisii, însă prin hotărârea nr. 254/25.03.2008 l-a anunțat că i-a fost respinsă cererea înregistrată sub nr. 241/01.11.2005, motivat de faptul că cererea nu face obiectul Legii 247/2005.
Mai arată reclamantul că el consideră hotărârea nr. 254/2008 nelegală, netemeinică pe motiv că nu au fost corect analizate probele depuse la dosar și s-a confundat legea aplicabilă prin recomandarea unor căi de atac nelegale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și Legii 10/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată, deoarece reclamantului i s-a comunicat hotărârea legală pronunțată de autoritatea competentă, iar reclamantul a invocat și un temei legal greșit, anume art. 2 din Legea nr.10/2001, deoarece nu se dovedește caracterul abuziv învederat de acesta, iar reclamantul nu a sesizat instanța în termen legal.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.1984 din 2.12.2008, a respins acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Comuna, prin primar.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 18.08.2003 reclamantul a depus la sediul Primăriei comunei o cerere înregistrată cu numărul 3321 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, moara de apă cu clădirea și bunurile aferente, ce a aparținut tatălui său, cerere care a fost depusă de reclamant inițial la sediul Prefecturii județului I, acesta fiind îndrumat să depună cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate la sediul Comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate a comunei. Prin Dispoziția nr. 456 din 05.04.2004 s-a respins cererea reclamantului motivat de faptul că preluarea imobilelor menționate de acesta în cerere nu întrunește caracter abuziv în accepțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul avea dreptul și posibilitatea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea respectivei dispoziții să întreprindă acțiunea în instanță dacă nu a fost mulțumit de răspunsul înscris în aceasta.
Ulterior, în anul 2005, fără a face contestație împotriva respectivei decizii, reclamantul depune la Primăria comunei o altă cerere având același obiect, moara, dar de această dată cererea avea la bază prevederile Legii nr. 247/2005, ori în speță imobilul a cărei revendicare o solicită reclamantul nu face obiectul Legii nr. 247/2005, deci în mod corect Comisia de stabilire a dreptului de proprietate a respins cererea formulată de acesta.
a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, el susține că, inițial, a cerut să i se restituie moara și echipamentul aferent ce i s-au luat în mod abuziv, în anul 1960, de către autoritățile locale, însă, prin Dispoziția nr.456/2003, Primarul comunei i-a respins cererea motivând că preluarea imobilului nu a fost abuzivă.
Susține apelantul că, după modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, a întreprins noi demersuri și a dovedit caracterul abuziv al preluării imobilului, însă Comisia comunală, prin hotărârea nr.254 din 25.03.2008, a concluzionat că imobilul pentru care solicită despăgubiri nu intră în sfera de aplicare a Legii nr.247/2005.
Apelantul învederează că, după apariția Legii nr.247/2005, Comisia comunală și Primarul au fost de acord să i se dea despăgubiri, sens în care au procedat la evaluarea imobilului și utilajelor aferente prin referatul nr.6311 din 14.12.2006 pe care l-au înaintat Comisiei județene pentru a i se face plata.
Apreciază apelantul că schimbarea de poziție a Comisiei comunale a intervenit în momentul în care aceasta a fost investită cu soluționarea cererii de către Comisia județeană.
Mai arată apelantul că CEDO consideră ca fiind preluare abuzivă orice formă de naționalizare, cu sau fără titlu valabil și nevalabil, imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor fiind considerată măsură abuzivă.
Astfel, apelantul apreciază că, în aplicarea Legii nr.247/2005, trebuie acordată importanță deosebită scopului legii și principiului realizării dreptului, care prevalează în raport cu detalii de ordin procedural.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de apelant și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este fondat.
În acest sens, Curtea reține că reclamantul a investit Judecătoria Pașcani cu o acțiune în anularea hotărârii nr.254 din 25.03.2008 emisă de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comunei.
Prin sentința civilă nr.1320 din 6.06.2008, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași reținând că această hotărâre a fost emisă de Comisia comunală în aplicarea Legii nr.10/2001.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, tribunalul a respins acțiunea cu motivarea lapidară că imobilul a cărui revendicare se solicită nu face obiectul Legii nr.247/2005.
Curtea reține că tribunalul nu a analizat motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată încălcând, astfel, prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Potrivit dispoziției înscrise în art.105 alin.2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În prezenta cauză, vătămarea produsă apelantului prin nemotivarea soluției de respingere a acțiunii promovate de acesta este evidentă, atât timp cât instanța de apel este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în ceea ce privește motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.
Mai mult, deși reclamantul-apelant și-a întemeiat demersul juridic pe dispozițiile Legii nr.247/2005 de modificare și completare a Legii nr.10/2001, tribunalul a făcut o referire sumară la Legea nr.247/2005, dar fără a preciza dacă a avut în vedere modificările și completările aduse prin acest act normativ Legii nr.10/2001 sau Legii nr.18/1991.
Această clarificare era absolut necesară în condițiile în care apelantul a susținut constant că a formulat cererea de restituire a imobilului (moară și utilaje aferente) în baza Legii nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005, însă hotărârea nr.254/25.03.2008 a fost emisă de Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comunei, comisie ce are competența de soluționare a cererilor de retrocedare în baza Legii nr.18/1991.
Conform dispoziției art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor sau, după caz, a președintelui Consiliului județean.
Față de aceste considerente, în baza art.296 și 297 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de și se va desființa sentința atacată.
Având în vedere că din sentința tribunalului nu rezultă că acesta ar fi soluționat pricina conform cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, Curtea apreciază că această manieră de soluționare echivalează cu necercetarea fondului, astfel că va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.1984 din 2.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează.
Trimite cauza la Tribunalul Iași spre rejudecare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 13.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
13.IV.2009/2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru
