Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 54
Ședința publică din 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâții Primarul municipiului F și Municipiul F, cu sediul în F,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 90 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru pârâții apelanți Municipiul F - prin primar și Primarul municipiului F și avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar a fost depusă întâmpinare de către avocat pentru reclamantul intimat, care precizează că i-a înmânat și reprezentantului pârâților apelanți duplicatul acesteia.
Întrebat fiind, consilier juridic precizează că a luat la cunoștință conținutul întâmpinării și nu solicită un nou termen de judecată pentru studierea acesteia.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâții apelanți, precizează că în prezenta cauză este vorba despre două notificări, dintre care cea cu nr. 305/2001 a fost rezolvată favorabil și cea cu nr. 304/2001 va fi direcționată către AVAS B - care s-a ocupat de privatizarea fostei, ei nefiind competenți în aos oluționa. Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamantul intimat, precizează că prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului Faf ost rezolvată doar notificarea nr. 305/2001. De asemenea, arată că intimatul are dreptul la despăgubiri pentru cele două case demolate și pentru terenul aferent, deoarece conform art. 4 din Decretul nr. 92/1950 în categoria imobilelor intră "terenurile cu construcții, cât și instalațiile aferente". Mai arată că ambele imobile au fost preluate de către stat în mod abuziv, dar a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestora și în mod temeinic și legal a reținut prima instanță să sunt îndreptățiți la despăgubiri. Solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Reclamantul a formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 917 din 16 iunie 2008 emisă de primarul Municipiului F, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor casă de locuit situate în municipiul F,- Infanterie nr. 11 și 13, județul S și a imobilului fabrică de mobilă, cu aceeași adresă, pentru primul imobil cu motivarea că a fost demolat, propunându-se acordarea de despăgubiri, iar pentru al doilea ca urmare a lipsei dovezii proprietății și a preluării abuzive a acestuia.
Criticând dispoziția, reclamantul a arătat că s-a omis pronunțarea cu privire la terenul în suprafață de 720 mp aferent casei situată la nr. 11 și 1800 mp teren aferent casei de la nr. 13, întrucât atât construcțiile, cât și terenul aferent au făcut obiectul Decretului nr. 92/1950.
De asemenea, a arătat că deși prin notificare a solicitat și restituirea unei fabrici de mobilă situată în actuala comună, în mod greșit intimata a soluționat această cerere respingând-o ca nedovedită, atâta timp cât, potrivit Normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 10/2001, era obligată să direcționeze notificarea cu privire la această cerere spre competentă soluționare comunei.
A mai arătat că, prin dispoziție, intimata nu s-a pronunțat cu privire la valabilitatea titlului statului întrucât Decretul nr. 92/1950 nu poate constitui titlu valabil de proprietate asupra imobilului pe motiv că nu a respectat Constituția României din 1948 care prevede expres și limitativ bunurile ce pot face obiectul naționalizării, imobilele în cauză neputând fi încadrate în nici una din aceste categorii.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri, acte de stare civilă, dispoziția atacată, certificat de calitate de moștenitor nr. 2120 din 26 decembrie 2007, extrase de la Arhivele Naționale, notificare, adeverință de la SC "" SA F, cazier tehnic și plan de situație.
Prin sentința civilă nr. 90 din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost admisă plângerea reclamantului, a fost anulată în parte dispoziția atacată, s-a constatat îndreptățirea reclamantului la despăgubiri pentru suprafața de 2520 mp teren aferent construcțiilor situate în municipiul F și a fost obligat prim - pârâtul să trimită comuna, prin primar, notificarea privind fabrica de cherestea, în vederea soluționării.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
S-a arătat în motivare că despăgubirile pentru suprafața de 2520 mp teren situat în F formează obiectul notificării nr. 304/2001, care nu a primit soluționare pe cale administrativă, instanța trebuind să fi constatat prematuritatea introducerii cererii. Au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond, respingerea acțiunii și menținerea dispoziției atacate.
Reclamantul - intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâților ca nefondat.
A arătat că la baza măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 stă principiul reparării integrale a prejudiciului, ceea ce presupune acordarea despăgubirilor pentru întreg imobilul solicitat prin notificare.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate, instanța constată că apelul este nefondat.
Prin notificarea nr. 305/2001 reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate în F, la adresa indicată în petit, imobile preluate abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Conform înscrisurilor eliberate de SC "" SA F, imobilele vizate de reclamanți figurează în fișa juridică atât cu teren, cât și cu construcții, formând un tot unitar. În acest sens, art. 6 din legea 10/2001 precum și art. 4 din Decretul nr. 92/1950, definesc imobilele ca fiind terenurile cu sau fără construcții, instanța de fond apreciind în mod corect că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri atât pentru construcții, cât și pentru terenul aferent.
Faptul că prin notificarea nr. 304/2001 (fila 5 apel) reclamantul a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 1 ha teren și nici până în acest moment nu a primit o rezolvare a cererii sale, nu reprezintă un impediment pentru instanță în analizarea pe fond a cauzei, refuzul soluționării echivalând cu o denegare de dreptate.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, apreciind că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Față de cele arătate mai sus și văzând că nu sunt date motive de ordine publică, instanța, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâți prin reprezentant legal.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului F și municipiul F, cu sediul în F,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 90 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
55ex/07.05.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel