Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/
Ședința publică din 18 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliat în C,- și, domiciliat în C,-, -A,.B,.4,. 34, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1038 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la 18 februarie 2009 când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanții și au contestat dispoziția nr. 7164/13.12.2007 emisă de Primarul Municipiului C și au solicitat în contradictoriu cu acesta și pârâtul Municipiul C anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul C,- (fostă nr. 63), constituit din teren în suprafață totală de 204,94.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că sunt singurii moștenitori ai fostului proprietar care a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 notificarea înregistrată sub nr. 589/27.11.2001 la., prin care a solicitat restituirea imobilului în cauză.
Au mai arătat că acest imobil a fost expropriat în baza Decretului nr. 61/1983. Cu privire la titlul de proprietate asupra imobilului reclamanții au precizat că autorul lor l-a dobândit de la tatăl său, prin testamentul autentificat sub nr. 2897/1948. Inițial terenul avea o suprafață de 350. exproprierea privind doar 204,94. în timp ce diferența de 145. a fost ulterior vândută împreună cu imobilul ce se afla edificat pe acesta în 1992 fiului.
Reclamanții au mai susținut că pe terenul de 204,94. se afla ridicat un imobil de 130,41. ce a fost demolat, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 4/31.03.1983. Exproprierea a fost determinată de nevoia edificării de imobile cu destinația de locuințe, care nu s-au realizat, iar amenajarea șantierului a condus la ocuparea unei suprafețe de teren fără o delimitare exactă, pe toate laturile imobilului. Au mai arătat că ulterior s-a permis refacerea împrejmuirii imobilului dar nu pe vechiul amplasament.
Reclamanții au susținut că suprafața de teren este în prezent liberă.
Dispoziția contestată a fost criticată pentru motivul că s-a dispus restituirea unei suprafețe de 131,62. în natură și s-au propus despăgubiri pentru 53,38. în total numai 185., existând o diferență de 19,94. la care nu se face referire în această dispoziție.
De asemenea s-au invocat critici privind amplasamentul terenului, în sensul că acesta nu se află pe str. - și nu ocupă trotuarul, acesta fiind amenajat anterior exproprierii, pârâții având în vedere numai terenul împrejmuit în prezent iar nu delimitarea inițială.
Cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că sunt aplicabile prevederile art. 11 al.2 din acest act normativ și că este posibilă restituirea în natură a întregului imobil.
În drept s-au invocat prevederile art. 1,9, 112din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri referitoare la calitatea de persoană îndreptățită și dispoziția contestată.
Pârâții au depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
În cauză s-a administrat proba cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiective: identificarea terenului expropriat în suprafață de 204,94 mp. identificarea părții din teren restituit în baza dispoziției contestate și diferența de teren care nu poate fi restituită și să se precizeze dacă suprafața de teren ce nu poate fi restituită este ocupată de construcții sau lucrări edilitare și care este natura acestora. Expertiza a fost realizată de expert, raportul de expertiză fiind înregistrat la Biroul local de expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul Tribunalului Constanța sub nr. 1484/04.08.2008.
Pârâții au formulat obiecțiuni față de acest raport de expertiză în cuprinsul concluziilor scrise astfel încât acestea nu au fost avute în vedere. Reclamanții nu au formulat obiecțiuni.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1038 din 19.09.2008 prin care a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 7164 din 13.12.2007 s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 131,62. și s-au propus despăgubiri pentru 53,38. în total 185. suprafața de teren deținută în proprietate fiind de 204,94. Pentru diferența de 19,94. unitatea deținătoare a omis a se pronunța cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri.
Critica apelanților referitoare la omisiunea de a se pronunța cu privire la această diferență, s-a constatat de către instanța de fond, că este o chestiune care privește modul de determinare a despăgubirilor și nu poate fi verificat de către instanță în această procedură.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1038 din 19.09.2008 au declarat apel reclamanții și, ca fiind nelegală și netemeinică.
1) Motivează apelul arătând că instanța de fond, în speță Tribunalul Constanța, în motivarea soluției a apreciat că prin notificarea înregistrată la. sub nr. 589 din 27.11.2001 și înaintată unității deținătoare, defunctul a solicitat despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 204,94.
În continuare relatează că suprafața de 112,14. este împrejmuită și este revendicată în natură iar pentru diferența de 92,80. se solicită despăgubiri.
Instanța de fond a constatat că autorul reclamanților a apreciat că suprafața de 92,80. nu poate fi restituită în natură și a solicitat despăgubiri.
Prin această motivare instanța de fond a pierdut din vedere tocmai principiul care guvernează această lege și anume, că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă persoana îndreptățită poate solicita despăgubiri.
Față de cele relatate mai sus, se constată că autorul a solicitat unității deținătoare maximul din ceea ce ar fi putut deține în virtutea Legii 10/2001, așa cum era în momentul depunerii notificării.
Instanța de fond a pierdut din vedere aplicarea în timp a Legii 10/2001 cu modificările suferite în timp.
De asemenea, critică faptul că prin dispoziția contestată, 7164 din 13.12.2007, s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe mai mari decât cea pretinsă respectiv 131,62. împotriva opțiunii autorului reclamanților de a obține despăgubiri pentru diferența dintre 112,14. cât s-a pretins inițial și 131,62. cât i s-a restituit. Diferența de 20. s-a pierdut fără a se indica motivul atât în dispoziție cât și în referatul de susținere.
În prezent o parte din terenul ce face obiectul notificării este ocupat de un garaj, ridicat în mod abuziv, care nu se află pe str. - și nici pe terenul ce flanchează această stradă, așa cum susține unitatea deținătoare, ci undeva în spatele unei clădiri din str. -.
În concluzie, terenul este liber și poate fi restituit.
2) Instanța înlătură nemotivat expertiza efectuată de expert care a stabilit că terenul este liber și poate fi restituit.
3) principiul care guvernează Legea 10/2001 este restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv și numai în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În speța de față, terenul fiind liber, reclamanții apelanți au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,- (fost nr. 63), județul C, în suprafață de 204,94.
Pentru cele menționate mai sus au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
În baza art. 21 din legea nr. 10/2001, autorul apelanților a declanșat procedura necontencioasă, notificând prin, în baza notificării nr. 589/27.11.2001, unitatea deținătoare, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 112,14. și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 92,80.
Odată cu notificarea au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate și anexa la Decretul 61/1983 în baza căruia imobilul a fost expropriat și trecut în proprietatea statului.
Imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de către stat cu titlu - art. 2 lit. H din legea nr. 10/2001- fapt pentru care autorul reclamanților a solicitat restituirea.
În baza art. 23 din Legea 10/2001 Primarul Municipiului Cae mis dispoziția nr. 76164 din 13.12.2007 prin care a dispus restituirea în natură a unei suprafețe mai mari decât cea solicitată și pentru diferența de 53,88. s-a propus înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru acordarea de despăgubiri.
Apelanții în calitate de descendenți au contestat această dispoziție, la Tribunalul Constanța, cu motivarea că poate fi restituită întreaga suprafață de teren.
În al doilea rând,a u susținut că nu a putut fi luată în calcul diferența de 19,94.
Soluționând această contestație, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1038 din 19.09.2008, prin care a respins-o în mod corect ca nefondată, reținând că numai o parte din teren poate fi restituit în natură și anume, 131,62. care este liber, fapt cu care a fost de acord autorul reclamanților și consemnat în procesul-verbal încheiat la 6.03.2006.
Cu privire la împrejurarea că au fost omiși de la acordarea de despăgubiri 19,94. instanța în mod corect a stabilit că această omisiune poate fi îndreptată pe calea contenciosului administrativ de către instanța de contencios administrativ care este competentă să cenzureze hotărârile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Nefondată este susținerea apelanților că instanța a ignorat raportul de expertiză efectuat în cauză și a dat eficiență notificării formulate de autorul lor, care a solicitat restituirea în natură numai a suprafeței de 112. întrucât aceasta nu a identificat corect imobilul în litigiu, așa cum apare în toate schițele topografice, întocmite la momentul exproprierii, cum este identificat de exemplu în planul de situație întocmit în anii 1995 - 1997 unde se poate observa că forma inițială a lotului este afectată de -lor și o parte din trotuarul acelei străzi.
Expertul în loc să procedeze la identificarea terenului expropriat, așa cum era el în forma inițială, a încercat să găsească o suprafață de teren liberă care să poată fi restituită reclamanților. În concluziile raportului de expertiză, expertul propune loturile 3 și 4 pentru a fi atribuite reclamanților dar aceste două loturi nu coincid cu suprafața de teren ce a fost expropriată conform decretului nr. 64/1983.
Reclamanții nu au dovedit că aceste loturi sunt libere, pentru a fi acordate în compensare, sau au fost revendicate de alte persoane în baza Legii 10/2001. De altfel, identificarea făcută de către expert nu coincide cu lotul inițial ce a aparținut reclamanților.
Este adevărat că principiul care guvernează această lege este cel al restituirii în natură dar în cauza dedusă judecății nu se poate aplica, întrucât așa cum rezultă cin recunoașterea autorului reclamanților din planurile topografice, nu poate fi restituită în natură întreaga suprafață, ci numai o parte, iar pentru diferență acordarea de măsuri reparatorii, cum de altfel a solicitat și autorul reclamanților.
În concluzie, nu poate fi restituită în natură întreaga suprafață de teren de 204,94. așa cum au solicitat apelanții.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții și.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe apelanți, către intimați, la 357 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliat în C,- și, domiciliat în C,-, -A,.B,.4,. 34, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1038 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelanții către intimați la 357 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
3.04.2009
Dact.gref.
6 ex./ 3.04.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
