Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 59
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
GREFIER: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâta - C, cu sediul în C,-, județul D și de către reclamanta, cu ales în Reșița, B- -,. 23,. 5,. 25, județul C-S, împotriva sentinței civile nr. 273 de la 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, cu sediul în C,-, județul D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PREFECTURA JUDEȚULUI D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanta pârâtă - C, avocat, reprezentând apelanta reclamantă, consilier juridic, reprezentând intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PREFECTURA JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței următoarele:
- depunerea la dosarul cauzei a răspunsului la adresa emisă către Tribunalul Dolj;
- depunerea la dosarul cauzei, în xerocopie a unui înscris, cu care apărătorul reclamantei înțelege să facă dovada expedierii declarației de apel, către Tribunalul Dolj.
Avocat a învederat instanței că, cu înscrisul depus la dosar dovedește faptul că la data de 28 noiembrie 2008 s-a expediat cererea de declarare a apelului. De asemenea, din relațiile furnizate de Tribunalul Dolj rezultă că această cerere a fost înregistrată la o2 decembrie 2008 la Tribunal și a fost expediată la data de 03 decembrie 2008 către Curtea de Apel, astfel că din punctul său de vedere s-au făcut dovezi cu privire la depunerea cererii de declarare a apelului.
Avocat a susținut faptul că d-l avocat are calitatea de procurator al reclamantei și Cabinetul a expediat cererea către Tribunalul Dolj. De altfel sunt dovezile de la Tribunal care confirmă faptul că s-a înregistrat o cerere de apel.
Avocat a susținut că d-l avocat nu a fost împuternicit să declare apel, la dosarul cauzei nu este nici o dovadăîn acest sens. Este adevărat că dispozițiile legale prevăd că avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar putea pierde prin neexercitarea lor la timp; el poate să exercite de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date, însă d-l nu a avut împuternicire, apelul este declarat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant în acest sens.
Instanța a constatat, raportat la înscrisurile depuse în apel, având în vedere că mențiunile din sistemul informatizat Ecris al instanțelor judecătorești fac dovada deplină asupra veridicității informațiilor, că reclamanta a formulat la data de 2.12.2008, prin avocat, în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 284, alin.1, cod pr. civ., apel împotriva sentinței Judecătoriei, pe care l-a motivat ulterior, prin cererea depusă la Curtea de Apel Craiova la data de 22.01.2009.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, sau alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanta pârâtă - C, a susținut că s-au invocat două motive de apel dat fiind faptul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu - și respinsă în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu Primăria Mun.C și Prefectura Jud.
A susținut faptul că primul motiv de apel se referă la faptul că nu are calitate de deținătoare, în sensul Cap.II din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001, HG 250/2007; în virtutea art. 21 din Legea 10/2001 republicată, - nu are calitatea nici de unitate deținătoare, nici de entitate învestită cu soluționarea notificării, iar reclamanta nu a contestat Dispoziția Primăriei prin care s-a înaintat notificarea spre competentă soluționare. a devenit proprietara imobilului, teren și construcție, în baza contractului de schimb din 1964.
Al doilea motiv de apel se referă la faptul că imobilul nu se încadrează în dispozițiile Legii 10/2001, nefiind preluat abuziv, potrivit art. 2 din acest act normativ.
În ceea ce privește respingerea acțiunii față de Statul Român, a invocat dispozițiile art. 8 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în sensul că până la finalizarea procedurilor de despăgubire Ministerul Finanțelor va reprezenta Statul Român ca acționar al Fondului Proprietatea și va exercita toate drepturile care decurg din această calitate.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, acțiunea trebuia respinsă față de și admisă față de Statul Român.
A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii formulată împotriva. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, reprezentând apelanta reclamantă a susținut că apelul formulat de partea sa nu s-a declarat cu privire la restituirea în natură a imobilului, ci doar cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilit și pentru că nu a avut mandat special să solicite efectuarea unei expertize pentru reactualizarea valorii stabilite, urmează ca instanța să aprecieze cu privire la cuantumul despăgubirilor.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta a pus concluzii de respingere a acestuia sub ambele aspecte. A susținut că, prin încheierea de ședință de la 04.12.2007, când pârâta a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, Tribunalul Dolja respins această excepție cu motivarea pe care și-a însușit-o și reclamanta.
A susținut de asemenea că, în momentul în care Primăria, notificată de, a stabilit ca unitate deținătoare și a înaintat spre competentă soluționare acesteia dosarul de lege 10/2001, a acceptat această situație și nu a contestat calitatea sa de unitate deținătoare. a devenit proprietară a imobilului în 1964 printr-un contract de schimb, încheiat cu Statul Român, astfel că de la acea dată bunul imobil a ieșit din patrimoniul unității administrativ teritoriale
A pus concluzii de respingere a apelului. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat pentru apelanta pârâtă - C, în ceea ce privește apelul reclamantei, se opune, susținând că la instanța de fond reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză privind construcția, în care a fost luată în calcul și contravaloarea îmbunătățirilor și adăugirilor, și a invocat raportul de expertiză întocmit de expert.
În ceea ce privește susținerea că nu s-a contestat Dispoziția emisă de Primarul Municipiului C, a solicitat să se observe că notificarea a fost respinsă tocmai pe considerentul că pârâta are calitate de proprietar, și nu de unitate deținătoare.
Consilier juridic pentru intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - Dap us concluzii de respingere a ambelor apeluri, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta în opinia sa aceasta își invocă propria culpă pentru că apărătorul nu a avut mandata să solicite probe; nu poate în apel să solicite o nouă evaluare.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta, a arătat că în mod corect instanța de fond a stabilit că este unitate deținătoare pentru că, aceasta, pe lângă posesie are și proprietatea
A pus concluzii de respingere a ambelor apeluri, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra apelurilor declarate, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta a chemat în judecată -, solicitând anularea deciziei nr.3659/20.08.2003 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare a imobilului denumit "Casa ", reprezentând actualul sediu al pârâtei.
Prin precizările depuse ulterior, reclamanta a arătat că înțelege ca, în contradictoriu cu pârâții -, Primăria Mun.C, Prefectura județului D și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să solicite acordarea măsurilor reparatorii, în principal sub forma restituirii în natură și în subsidiar prin echivalent, pentru imobilele terenuri și construcții, situate în C, fosta- și, respectiv, nr.38, județul
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a arătat că imobilele au aparținut autorului său, casa de locuit fiind cunoscută sub denumirea de "Casa " și că au fost preluate abuziv de către stat, fără titlu valabil.
A menționat reclamanta că la apariția Legii nr.10/2001 a apelat la procedura specială prevăzută de această lege, adresându-se cu notificări Primăriei Municipiului C și Prefecturii Jud.D, care nu și-au îndeplinit însă în termen obligația prevăzută de art.23 din Legea nr.10/2001 de a emite o decizie/dispoziție motivată în soluționarea notificării.
În ceea ce o privește pe pârâta -, reclamanta a susținut că poziția acestei unități deținătoare este clară, în sensul refuzului de restituire în natură a imobilului, precum și al refuzului de propunere a unei oferte de despăgubiri, poziție exprimată și în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, pe care reclamanta a arătat că înțelege să o atace.
Prin încheierea de ședință din 04.12.2007, instanța pronunțându-se cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins această excepție, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la respectivul termen.
De asemenea, examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, instanța a reținut că potrivit art.28 alin.3 din Legea nr.10/2001, acesta poate fi chemat în judecată pentru restituirea imobilului în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent numai în situația în care nu este posibilă identificarea unității deținătoare.
În cauză, entitatea deținătoare a fost identificată ca fiind Oltenia -, în acest sens fiind și dispoziția nr.5254/18.04.2003 emisă de Primarul Mun. C, prin care unitatea administrativ-teritorială s-a dezinvestit de soluționarea notificării, trimițând-o spre competentă soluționare, care, necontestând această dispoziție și-a asumat implicit și calitatea de entitate deținătoare.
Cum imobilele nu sunt parte a dreptului de proprietate publică sau privată al statului și nu sunt incidente dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând față de acesta acțiunea formulată de reclamantă.
Pe același considerent, s-a respins cererea și față de Prefectura județului D și Primăria Mun. C, care de asemenea, nu au calitatea de unități deținătoare ale imobilelor, prin efectul contractului de schimb autentificat sub nr.10262/12.10.1964, acestea ieșind din patrimoniul unității administrativ teritoriale.
Prin sentința civilă nr.273 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Oltenia -
S-a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele terenuri și construcții situate în C, actuală-, în valoare estimativă de 2.263.277 lei pentru suprafețele de 4750 mp și 592 mp aferente imobilelor din fosta-, și respectiv nr.38, iar pentru construcții echivalentul în lei a sumei de 1.621.020 EURO.
S-a respins cererea privind restituirea în natură a imobilelor naționalizate.
S-a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantă împotriva pârâților Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice- D, Primăria Municipiului C, și Prefectura Județului
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în- și 38, preluate abuziv de stat de la autorul său, imobile imposibil de restituit în natură, potrivit art. 18, lit.c din legea 10/2001.
Cât privește nivelul despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că se poate pronunța asupra acestora, deoarece a fost învestit cu cererea de acordare a măsurilor reparatorii înaintea intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Prin urmare, s-a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele notificate, la valoarea estimativă stabilită prin expertizele în cauză, iar în cazul terenului, valoarea a fost determinată în funcție de suprafețele menționate în contractul de schimb, respectiv 4750. și 592. cu luarea în calcul a valorii de circulație a unui metru pătrat în zonă.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta Oltenia - C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Apelanta reclamantă a criticat soluția primei instanțe doar în ceea ce privește cuantumul măsurilor reparatorii stabilite de expert, susținând că este mult inferior valorii de piață, și solicitând reactualizarea sa.
Apelanta pârâtă - a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar acțiunea reclamantei îndreptată împotriva sa trebuia respinsă cu această motivare. În acest sens, a arătat că nu este unitate deținătoare a bunurilor imobile, nici entitate învestită cu soluționarea notificării, așa cum sunt definite de HG nr. 250/2007, iar bunurile imobile ce au făcut obiectul notificării în baza legii 10/2001 fac parte din patrimoniul locașului de cult, fiind dobândite cu titlu oneros prin contractul de schimb autentic nr. 10262/12.10.1964, a cărui valabilitate a fost recunoscută prin sentința civilă nr. 11581/18.10.2004 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă. A susținut că Statul are calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 247/ 2005.
La dosarul cauzei s-a depus: copia deciziei civile nr. 3023/12.04.2007 pronunțată de ÎCCJ- Secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 1739/2006.
Apelul reclamantei este nefondat, și se va respinge, pentru următoarele considerente:
Cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilit de expertul desemnat de instanță, în funcție de valoarea de piață a imobilelor, iar împotriva concluziilor sale, reclamanta, prin apărător, a precizat în mod expres în ședința publică din 6 februarie 2007, că nu înțelege să formuleze obiecțiuni (fila 298, dosar Tribunal). De altfel, nivelul despăgubirilor a fost determinat în mod estimativ, întrucât potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea 247/2005, analiza și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care emite titlurile de despăgubire.
În apel, reclamanta nu a solicitat, în condițiile art. 295, Cod pr.civ. refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, astfel că susținerile sale expuse prin motivele de apel nu pot fi cenzurate.
În aceste condiții, critica reclamantei apare ca fiind neîntemeiată, iar apelul său se va respinge ca nefondat, potrivit art. 296, Cod pr. civ.
Apelul declarat de pârâta Oltenia - vizează în esență lipsa calității procesuale pasive a acesteia, în raportul juridic dedus judecății.
Se reține că bunurile imobile ce au făcut obiectul notificării sunt proprietatea apelantei pârâte, prin efectul încheierii contractului de schimb autentic transcris sub nr. 10262/12.10.1964, a cărui valabilitate juridică a fost confirmată prin respingerea irevocabilă a acțiunii în constatarea nulității absolute promovată de reclamantă, prin nr. 11581/18.10.2004 a Judecătoriei Craiova ( fila 284, dosar nr. 6142/2003).
Simpla apartenență a imobilelor la patrimoniul apelantei pârâte nu îi conferă însă acesteia calitate procesuală pasivă în raportul juridic creat prin solicitarea de acordarea de măsuri reparatorii, conform legii 10/2001, câtă vreme nu ea este autoarea preluării abuzive în perioada de referință a legii speciale, iar transferul dreptului de proprietate către această persoană juridică de drept privat s-a făcut cu titlu oneros, printr-un act juridic validat pe cale judecătorească.
În sensul Legii 10/ 2001, condiția impusă unității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea este aceea de a fi o persoană de drept public sau privat, de a deține cu orice titlu imobilul preluat abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din lege, și de a fi ținută de obligația stabilirii măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 21 și art. 29 din legea 10/2001, au calitate procesuală pasivă în contestațiile formulate în condițiile art. 26, regiile autonome, societățile sau companiile naționale, societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, sau după caz minoritar, organizațiile cooperatiste sau orice alte persoane juridice de drept public, și respectiv societățile comerciale privatizate, altele decât cele mai sus menționate, alături de instituția publică care a efectuat privatizarea, aceasta din urmă având competența să propună măsurile reparatorii în echivalent.
Or, apelanta pârâtă nu se încadrează în niciuna dintre categoriile arătate, ea fiind, așa cum s-a arătat, un subdobânditor cu titlu oneros al bunului imobil preluat abuziv, care s-a subrogat în locul autorității publice locale, caz în care obligat în raportul juridic creat prin fapta ilicită este autoritatea administrativ teritorială ce avut calitatea de coschimbaș, respectiv fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular C, în prezent Mun. C prin Primar.
Situația este similară cu cea în care s-a formulat notificare pentru un imobil înstrăinat chiriașilor, în temeiul Legii 112/ 1995, cu respectarea dispozițiilor legale, caz în care, deși bunul se află în patrimoniul cumpărătorului, calitate de entitate investită cu soluționarea notificării are unitatea administrativ teritorială în raza căreia se află imobilul.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că apelanta pârâtă, care a fost investită prin dispoziția nr.5254/18.04.2003 a Primăriei C cu soluționarea notificării, nu a contestat acest act, întrucât această cale de atac nu era una efectivă, pârâta nu avea legitimare procesuală activă într-un astfel de demers, deoarece potrivit dispozițiilor art. 26 din legea 10/2001, doar persoana îndreptățită poate ataca dispoziția sau decizia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
De altfel, măsurile reparatorii vor consta în acordarea de titluri de despăgubiri, iar competența stabilită de legea specială în ceea ce privește emiterea acestora revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru, entitatea investită cu soluționarea notificării având doar obligația de a centraliza deciziile sau dispozițiile ce cuprind măsurile reparatorii și de a le preda acestei autorități administrative, nu și îndatorirea de a plăti efectiv aceste sume. Aceasta deoarece, Legea 10/ 2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, prevede că unitatea deținătoare a unui imobil preluat abuziv nu poate fi titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu excepția acordării în compensație a altor bunuri sau servicii.
În mod corect s-a apreciat că Statul prin Ministerul Finanțelor nu are legitimare procesuală pasvă, legea 10/ 2001 reglementând în art. 28 o singură ipoteză în care persoana îndreptățită are posibilitatea să se îndrepte cu acțiune împotriva acestei părți, și anume, atunci când nu se poate identifica deținătorul imobilului, premisă care nu operează în speță.
Față de cele ce preced, se apreciază că este fondat apelul pârâtei, urmând a se admite, conform art. 296, Cod pr. civ. și a se schimba în parte sentința civilă, în sensul respingerii contestației față de pârâta - C, și a admiterii în parte față de pârâta Primăria C, și a menținerii celorlalte dispoziții referitoare la dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, respingerea cererii de restituire în natură, precum și a respingerii acțiunii față de Statul Român și Prefectura
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - C, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 273 de la 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, cu sediul în C,-, județul D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PREFECTURA JUDEȚULUI D, având ca obiect legea 10/2001.
Respinge apelul declarat de reclamanta, cu ales în Reșița, B- -,. 23,. 5,. 25, județul C-S, împotriva sentinței civile nr. 273 de la 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, cu sediul în C,-, județul D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PREFECTURA JUDEȚULUI
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de -
Admite în parte cererea așa cum a fost precizată împotriva pârâtei Primăria
Menține restul dispozițiilor sentinței privind dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent și respectiv respingerea cererii de restituire în natură, precum și respingerea acțiunii față de Statul Român și Prefectura
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red. și tehnored./ 8 ex. / 2.03.2009
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Oana Ghiță
