Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 60
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1785/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de apelant însoțite de înscrisuri -copii xerox (adresa nr. 5551/11.03.2008, Hotărârea Consiliului Local I din 29.11.2007, anexa nr. 1.1, Hotărârea Consiliului Local din 31.01.2000, lista de inventariere la data de 01.2000, proces verbal de predare-primire 13433/06.03.2000), precizări formulate de intimatul, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1785/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primăria Municipiului, având ca obiect anularea parțială a dispoziției nr. 901/30.05.2002.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei
S-a anulat în parte dispoziția nr. 901/30.05.2002 a Primarului Municipiului I, respectiv în ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului aflat în I,-, aflat în incinta comunale; s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 235,66 mp, situată în I,-, delimitat de punctele 12, H, i, e, J, K, L, M, 17, 16, 15, 14, 13, 12 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de exp. ing. (filele 92-96 dosar), raport ce face parte integrală din prezenta sentință; s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 332 mp situată în I,-; s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași invocată de primăria Municipiului I în cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 910/26.04.1999; s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Iași, competența în judecata cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 910/26.04.1999 și a cererii reconvenționale formulate de pârâții reclamanți și - și s-a disjuns și suspendă judecata cererii formulate de reclamantă având ca obiect anularea parțială a dispoziției nr. 901/30.05.2002 în ce privește respingerea cererii de restituire în natură către reclamanta a apartamentului situat în I,- și a suprafeței de teren de 82,67 mp ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 910/1999.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin notificarea înaintată Primăriei Municipiului I la data de 22 mai 2001, apelanta-reclamantă a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în I,-, compus din 5 corpuri de clădiri și suprafața totală de 1.767 mp teren aferent din care teren clădit 741 mp, teren curte 955 mp și teren grădină 71 mp.
Imobilul a cărui restituire în natură se solicită a fost proprietatea autorilor apelantei, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare 173/1935.
Prin dispoziția nr. 901 din 30 mai 2002 Primăriei Municipiului I contestată în speță, cererea formulată de a fost admisă în parte.
S-a dispus restituirea în natură a trei corpuri de clădire, cuprinzând 10 apartamente și a suprafeței de 1012,03 mp teren aferent din care 513,18 mp teren construit și 498,85 mp teren neconstruit.
Cererea cu privire la restituirea în natură a apartamentului ocupat de și -, precum și a suprafeței de 82,67 mp teren aferent a fost respinsă cu motivarea că respectivul apartament a devenit proprietatea familiei, prin efectul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 910 din 26.04.1999.
Temeiul legal al respingerii cererii de restituire în natură a apartamentului în litigiu l-a constituit art. 18 lit. d din legea nr. 10/2001.
Potrivit textului de lege citat, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Din actele dosarului rezultă că, în anul 1996, petenta s-a adresat Comisiei Județene I pentru aplicarea legii nr. 112/1995, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în I,-.
Prin hotărârea nr. 1698 din 27.01.1997 a Comisiei județene I pentru aplicarea legii nr. 112/1995 petentei i s-au acordat despăgubiri. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit ulterior prin hotărârea nr. 92 din 2 decembrie 1998 emisă de aceeași comisie.
Pârâții și - care ocupau unul dintre apartamentele situate în imobilul din I,-, în calitate de chiriași au solicitat cumpărarea acestui apartament.
La data de 26.04.1999, între Consiliul Local I și pârâții și - s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 910, având ca obiect terenul în litigiu, considerându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 potrivit cărora chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Reclamanta a susținut că actul de vânzare-cumpărare nr. 910 din 26.04.1999 este lovit de nulitate absolută deoarece înstrăinarea a avut loc în condițiile în care erau cunoscute demersurile făcute de apelantă pentru restituirea în natură a imobilului.
În mod prioritar, tribunalul a constatat că se impune a se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului I în ce privește cererea privind constatarea nulității dispoziției nr. 901/2002 având în vedere faptul că dispozițiile Legii 10/2001 au inclus "primăriile" în categoria unităților deținătoare cu mențiunea că dispoziția este dată de primar.
În ce privește dispoziția contestată nr. 901/30.05.2002 emisă de Primarul Municipiului I, tribunalul a constatat că aceasta se impune a fi în parte anulată deoarece pentru suprafața de 235,66 mp situată în I,- este posibilă restituirea în natură fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001.
Astfel din raportul de expertiză, întocmit de expert (filele 92-96 dosar) se reține că pe suprafața de 235,66 mp se află două magazii, construcții cu caracter provizoriu, care la data efectuării expertizei aveau în interior depozitate materiale de construcții nefiind indispensabile funcționării comunale.
Tribunalul constată că potrivit art. 10 alin. 3 la care fac trimitere dispozițiile art. 11 alin. 3 se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1/1.01.1990 precum și construcții ușoare sau demontabile.
De asemenea art. 10.4 din HG250/2007 prevede că se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare demontabile (garaje, chioșcuri și alte asemenea) chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată ".
Cu privire la suprafața de 332 mp situată în I,- solicitată de reclamantă, tribunalul a constatat cererea neîntemeiată întrucât actele dosarului relevă faptul că autorii reclamantei au dobândit în proprietate doar 1351,89 mp astfel cum rezultă din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare 173/18.01.1935 și din concluziile raportului de expertiză.
Din această suprafață totală de 1351,89 mp, 1012,03 mp a fost restituită prin dispoziția nr. 901/2002 iar diferența de 339,86 mp este compusă din 86,64 mp care este aferentă apartamentului ocupat de pârâții și - și 257,22 mp aflată în incinta băii comunale (din care doar 235,66 mp pot fi restituiți în natură fiind teren liber în accepțiunea Legii 10/2001).
În considerarea celor anterior expuse, având în vedere dispozițiile legale, anterior menționate, principiul prevalentei restituiri în natură, consacrat de art. 1 alin. 2 din legea 10/2001 și cap. I pct. 1 lit. a din HG250/2007 și finalitatea reparatorie a Legii 10/2001 care presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de proprietate al persoanelor care l-au pierdut prin acte abuzive, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanți.
În baza art. 10 alin. 3, 11 alin. 3, alin. 7, alin. 8 art. 26 alin. 3 și art. 24 alin. 1 din legea nr. 10/2001 s-a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 901/2002, restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de teren de 235,66 mp situată în I-, identificată în schița anexă nr. 1 în raportul de expertiză întocmit de.
În baza art. 1, 2 și art. 158 Cod procedură civilă tribunalul și-a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 910/26.04.1999 încheiat între pârâții și - și Consiliul Local I precum și a cererii reconvenționale formulate de acești pârâți.
Instanța a dispus în acest sens întrucât în mod unanim în doctrina și practica în materie s-a statuat că deosebit de procedurile speciale prevăzute de art. 24 și dispozițiile art. 31 din legea 10/2001 strict reglementate de acest act normativ, există posibilitatea ca persoana îndreptățită să atace în justiție actele de înstrăinare încheiate în legătură cu imobilul a cărui restituire se solicită, dar în acest caz nu mai sunt incidente prevederile menționate ci demersul urmează calea dreptului comun, competența de soluționare în primă instanță revenind judecătoriei, necompetența tribunalului fiind potrivit art. 159 Cod procedură civilă de ordine publică.
În baza dispozițiilor art. 165 și 244 Cod procedură civilă alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a disjuns și a suspendat până la judecata cererii de anulare a dispoziției nr. 901/2002 în ce privește restituirea în natură către reclamantă și apartamentului situat în I,- și a suprafeței de teren de 82,67 mp ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 910/26.04.1999, cereri a căror soluționare depinde de dezlegarea ce urmează a fi dată cererii de constatare a nulității absolute a contractului nr. 910/26.04.1999 declinată în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal criticând măsura restituirii în natură a terenului în suprafață de 235,66. aflat în perimetrul băii Comunale.
A arătat apelantul că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 ce permit restituirea în natură.
Deși terenul în litigiu, conform expertizei efectuată în cauză, face parte din perimetrul Comunale, și constituie domeniu public, instanța de judecată a reținut propunerea expertului în sensul restituirii lui în natură. Apelantul a invocat prevederile art. 10 alin. 2 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și ale art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 în conformitate cu care în situația în care terenul este ocupat de construcții sau afectat de servituți legale și amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În opinia apelantului terenul notificat este afectat în întregime de incinta Comunale, iar faptul că o parte din teren nu este ocupat de construcții sau este ocupat de construcții provizorii nu înlătură caracterul de "utilitate publică"al acestuia.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând că, în situația admiterii acestuia, ar fi victima unei noi preluări abuzive a proprietății sale.
Instanța de fond a dispus în mod corect restituirea în natură a suprafeței de teren de 235,66. întrucât construcțiile aflate pe teren sunt construcții ușoare și demontabile, edificate fără autorizație de construire și cărora li se aplică prevederile normelor metodologice ale Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește faptul că terenul ar fi inclus în domeniul public, intimata a menționat că terenul în litigiu nu face parte din categoria celor prevăzute de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică iar deciziile Consiliului Local sau Hotărârile Guvernului nu pot fi luate în considerare atâta timp cât nu respectă Legea nr. 213/1998.
Instanța din oficiu a solicitat apelantului să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte regimul juridic al celor două magazii aflate pe terenul ce a făcut obiectul restituirii în natură la prima instanță.
Examinând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie instanța constată că apelul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit constatărilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul terenul în suprafață de 235,66. se află în curtea Comunale și este parțial ocupat de două construcții provizorii (magazii).
Așa cum rezultă din anexa 1.1. cuprinzând inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului I, anexă ce face parte integrantă din Hotărârea nr. 453/29.11.2007 a Consiliului Local I, depusă la filele 37-38 dosar în apel, clădirea băii publice și anexele acesteia fac parte din domeniul public.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 498/18 aprilie 2003 în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces existente și utilizarea unor amenajări subterane și altele asemenea.
Având în vedere că terenul în suprafață de 235,66. se află situat în incinta Comunale, fiind astfel afectat de construcția aflată în domeniul public al Municipiului I, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură a acestui teren.
Amplasarea terenului în incinta acestui obiectiv împiedică includerea sa în sintagma "teren liber" și în consecință restituirea lui în natură. În consecință urmează ca instanța să admită apelul formulat de Primarul Municipiului I și, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, să schimbe în parte hotărârea apelată în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 236,55.
Totodată, instanța va păstra restul dispozițiilor hotărârii, care nu au făcut obiectul apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1785/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanta având ca obiect restituirea în natură a suprafeței de 235,66 mp teren situată în I,-.
Menține dispoziția nr. 901/30 05 2002 Primarului Municipiului I în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a acestui teren.
restul dispozițiilor hotărârii.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
06.05.2008
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu
