Obligație de a face. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului I, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr.2365/17 12 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă subcomisar de poliție pentru apelant, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, apelantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, părțile litigante au fost citate cu mențiunea de a răspunde la nelegalitatea hotărârii instanței de fond motivat de necompetența materială a acesteia în soluționarea cauzei.
Subcomisar depune la dosar delegație de reprezentare în instanță pentru apelant, chitanța nr. -/10.04.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Depune, de asemenea, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/20.03.2008 din care rezultă că imobilul a fost vândut unei terțe persoane.
Instanța constată că actul a fost încheiat și de intimata din prezenta cauză și nu dispune comunicarea acestuia.
În ceea ce privește aspectul pus în vedere prin citație referitor la nelegalitatea hotărârii instanței de fond motivat de necompetența materială a acesteia în soluționarea cauzei, reprezentantul apelantului arată că Judecătoria Iași este competentă a soluționa pricina.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2365 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului I, pârâta fiind obligată să procedeze la perfectare contractului de închiriere cu reclamanta pentru imobilul proprietatea acesteia situat în I,-, cu stabilirea lunară a chiriei, dată de la care va începe să curgă obligația de plată a chiriei, cât și perioada aferentă. Pârâta a fost obligată la plata unei chirii lunare în cuantum de 9.825,86 RON începând cu data de 8 decembrie 2005 pentru imobilul construit și neconstruit, situat în I,-, proprietatea reclamantei, imobil pe care pârâta l ocupă cu titlu de chiriaș.
Pârâta a fost obligată la plata de daune cominatorii în sumă de 300 RON pe zi către reclamantă începând cu data pronunțării sentinței și până la executarea acesteia.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale către reclamantă în cuantum de 20.000 RON. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 48/11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis cererea formulată de reclamanta și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul (minuta) sentinței civile nr. 2365/17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- în sensul de a se citi "obligă pârâta la plata unei chirii lunare în cuantum de 9.295,84 lei RON." așa cum este corect, în loc de 9.825,86 lei, cum din eroare s-a trecut.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului I, s-a solicitat obligarea acesteia să procedeze de urgență la perfectarea contractului de închiriere pentru imobilul proprietatea reclamantei, situat în I,-, cât și obligarea pârâtei la plata unei chirii lunare în cuantumul de 10864 RON începând cu data de 08.12.2005 pentru imobilul construit și neconstruit proprietatea reclamantei din I,-, imobil pe care pârâta îl ocupă în calitatea de chiriaș cu afectațiunea de trei ani.
Reclamanta mai solicită și obligarea I la plata de daune cominatorii în sumă de 300 RON pe zi începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea acesteia cât și daune morale pe care le-a apreciat la suma de 20.000 RON.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin dispoziția de restituire nr. 1 din 14.10.2005, Inspectoratul de Poliție al Județului I i-a retrocedat clădirea și terenul construit și neconstruit proprietatea sa, situat în I,-, cu afectațiunea de 3 ani prevăzută de actele normative menționate în preambulul prezentei cereri.
Predarea imobilului a avut loc la data de 8 decembrie 2005 așa cum rezultă din procesul verbal depus la dosar.
În prezent mobilul este ocupat de Secția a II-a de Poliție a Inspectoratului de Poliție al Județului I, însă reclamanta a procedat la intabulat imobilului retrocedat așa cum rezultă din documentația alăturată, depusă în cauză.
Conform aliniatului 2 al art. 16 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Ordonanța de Urgență nr. 209 din 22 decembrie 2005, Inspectoratul Județean de Poliție ce deține proprietatea sa trebuie să achite chirie de la data când începe afectațiunea, cuantumul chiriei urmând a fi stabilit în condițiile Hotărârii de Guvern nr. 1886 din 21 decembrie 2006 cu modificările nesemnificative aduse prin Hotărârea Guvernului din 12 aprilie 2007.
Mai arată reclamanta că pârâta Inspectoratul de Poliție al județului I nu i-a răspuns la cele două adrese din februarie 2007, prin care solicită perfectarea contractului de închiriere cât și plata chiriei lunare, începând cu data de 08.12.2005.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și a invocat următoarele apărări:
Punerea în executare a contractului a fost amânată întrucât a fost înștiințată că Direcția Generală Juridică din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat la data de 14.03.2007 de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, instituție care acordă îndrumarea metodologică de specialitate în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, un punct de vedere cu privire la modalitatea de aplicare a prevederilor nr.HG 1886/2006, pentru aplicarea unitară a acesteia la nivelul țării, întrucât la mai multe unități ale au apărut diferite opinii cu privire la interpretarea actului normativ menționat.
Punctul de vedere solicitat a fost transmis către la data de 10l05.2007, fiind înregistrat la această instituție sub nr. 8974/10.05.2007 și comunicat unității la data de 17.05.2007.
În conformitate cu dispozițiile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților " prevederile acestui act normativ (HG nr.1886/2006) nefiind aplicabile și pentru perioada cuprinsă între data emiterii dispoziției de restituire în natură și data intrării în vigoare a acestui act normativ, întrucât legea nouă nu retroactivează decât în cazul legii penale mai favorabile", această instituție apreciind că " perioada pentru care se datorează chirie în condițiile acestui act normativ și data împlinirii celor 3 ani de la momentul emiterii dispoziției de restituire în natură.
În aceste condiții Iap rocedat la întocmirea contractului de închiriere nr. 1.215.344 din 29.05.2007, contract prezentat pentru semnarea reclamantei, prin reprezentantul ales, care însă, a refuzat, nefiind de acord cu clauzele contractuale.
Pentru soluționarea problemei, la data de 30.05.2007 unitatea a solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu adresa nr. - din 30.05.2007, înregistrată la. sub nr. -/08.06.2007, clarificări suplimentare cu privire la problema în litigiu, răspunsul acestei instituții fiindu-le înaintat la data de 13.09.2007 prin fax.
Conform acestor precizări " la momentul completării art. 16 alin 2 din Legea nr. 10/2001 republicată prin nr.OG 209/2005, s-a născut într-adevăr dreptul de a beneficia de chirie într-un cuantum stabilit prin hotărâre a Guvernului, însă materializarea acestui drept de la momentul respectiv se poate realiza numai în măsura în care ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe de modificare, se încheia un contract de închiriere în acest sens, stabilindu-se în cuprinsul clauzelor dreptul la o chirie a cărei cuantum urma a se stabili ulterior".
Reclamanta -, nici personal, nici prin reprezentant nu a solicitat unității încheierea acestui contract de închiriere la data nașterii dreptului său, respectiv la data intrării în vigoare a nr.OUG 209/2005, ci la data de 19.02.2005, așa cum s-a arătat anterior.
În aceste condiții, sunt aplicabile disp. art. 5 din HG nr. 1886/2006, care dispune că " pe durata menținerii afectațiunii imobilului, noul proprietar poate renunța la plata chiriei sau poate diminua chiria stabilită potrivit prevederilor prezentei hotărâri în schimbul unor prestații corelative", lipsa solicitării de a încheia contractul de închiriere echivalând cu o renunțare la aceasta.
Printr-o cerere depusă ulterior reclamanta a arătat că este de acord cu baza de calcul întocmită de șeful de birou - care stabilește o chirie lunară de 9295,84 RON pentru imobilul din I,-, apreciind că această chirie lunară să fie achitată începând cu data de 8.12.2005.
Instanța reține că pricina dedusă judecății se impune ca urmare a aplicării disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, a anexei 2 litera "a" pct. 3 privind Lista imobilelor care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicată, a Ordonanței de Urgență nr. 209/22.12.2005 și a HG nr. 1886/21.12.2006 acte normative prin care se acordă I " afectațiunea de 3 ani", pentru sediul din I,-. Inspectoratul de Poliție al Județului I ( pârâta în speță) este autoritatea publică, conform art. 2 litera "b" din Legea nr. 554/02.12.2004.
Reclamanta a fost vătămată în drepturile sale și anume dreptul de proprietate recunoscut asupra imobilului din I,- de către I, care în calitatea sa de autoritate publică a refuzat încheierea contractului de închiriere, neachitarea drepturilor bănești privind chiria de la data preluării imobilului și anume 08.12.2005, refuzând totodată de a răspunde în termen util la sesizările reclamantei înregistrate sub nr. 12/16.02.2007 și 12/22.02.2007.
Faptul că I ca autoritate se opune prin întâmpinarea depusă la acțiunea reclamantei se deduce că vătămarea drepturilor acesteia cu un aspect continuu din partea pârâtei, drept pentru care se impune admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă în sensul obligării pârâtei la perfectarea contractului de închiriere cu reclamanta pentru imobilul din I,- și stabilirea lunară a chiriei, dată de la care va începe să curgă obligația de plată a chiriei cât și perioada aferentă.
Potrivit reglementărilor în vigoare urmează ca pârâta să fie obligată la plata unei chirii în cuantumul de 9825,86 RON, începând cu data de 08.12.2005.
Pârâta a fost obligată și la plata de daune cominatorii în cuantumul de 300 RON pe zi începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea acesteia pentru a oferi reclamantei garanția unei sancțiuni pecuniare în situația în care pârâta nu-și îndeplinește obligațiile legale.
Cât privește cererea de acordare de daune morale, instanța a respins solicitarea deoarece reclamanta nu a administrat dovezi din care să rezulte elementele raportului de cauzalitate care să conducă la concretizarea unui prejudiciu moral ce ar putea fi raportat totuși patrimonial prin 20.000 RON sau cum a solicitat inițial reclamanta.
Potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe formulat apel pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului I, criticând sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală. În motivare apelului pârâta a arătat că în mod greșit instanța a reținut refuzul său de a încheia contractul de închiriere existent la dosar a depus proiectul de contract semnat de reprezentanții instituției însă contractul nu s-a mai perfectat din culpa reclamantei, care a refuzat semnarea acestuia încât nu s-a ajuns la un acord în privința perioadei pentru care se datorează chiria întrucât părțile au dat interpretări diferite nr.HG 1886/20006. Arată apelanta că, în scopul clarificării problemei, la data de 30 mai 2007 a solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților expunerea unui punct de vedere ce le-a fost remis cu adresa nr. -/8 iunie 2007, precizări în temeiul cărora consideră că atâta timp cât reclamanta nu a solicitat unității încheierea contractului de închiriere de la data nașterii dreptului său, respectiv de la data intrării în vigoare a nr.OUG 209/2005, ci de la data de 19 februarie 2007, apreciază că incidență în cauză ar avea dispozițiile art. 5 din Legea nr. 1886/2006.
Susține apelanta că instanța de fond reține greșit faptul că nu ar fi achitat drepturile bănești cuvenite reclamantei cu titlu de chirie întrucât efectuat plata în fiecare lună a chiriei de la apariția nr.HG 1886/2006 în cuantum de 9295,84 lei, singurul aspect divergent al părților fiind legat de perioada pentru care este datorată chiria.
Se solicită admiterea apelului în sensul criticilor formulate.
Intimata - reclamantă - a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. Arată intimata că a solicitat plata chiriei lunare începând cu data de 8 decembrie 2005 (data preluării imobilului) și nu cu data de 14 octombrie 2005 (data emiterii dispoziției ).
Arată că interpretarea dată de Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietarilor dispozițiilor HG nr. 1886/2006 este greșită întrucât perfectarea contractului de închiriere presupune negociere, ceea ce în speță nu s-a realizat din culpa apelantei.
Solicită înlăturarea susținerilor apelantei potrivit cărora ar fi făcut dovada plății chiriei întrucât plățile făcute sunt aferente perioadei începând cu 1 ianuarie 2007, însă obiectul cauzei promovate este pentru chiria începând cu 8 decembrie 2005.
, instanța de apel din oficiu a pus în dezbaterea contradictorie a părților aspectul privind nelegalitate hotărârii atacate, raportat la încălcarea normelor de competență materială în soluționarea în fond a cauzei, excepție în privința căreia reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- din 7 iunie 2007 reclamanta - a investit instanța cu acțiune prin care în temeiul dispozițiilor art. 544/2004 a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului I, solicitând obligarea acestuia să procedeze la perfectarea contractului de închiriere pentru imobilul proprietatea sa, situat în I,- în temeiul Legii nr. 10/2001 și nr.HG 1886/2006, obligarea pârâtei la plata unei chirii lunare în sumă de 10.864 lei RON începând cu 8 decembrie 2005 pentru imobilul pe care îl ocupa în calitate de chiriaș, cu afectațiunea de 3 ani, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 300 RON pe zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea acesteia, și la plata daunelor morale.
Întrucât litigiul dedus judecății s-a apreciat ca având o natură civilă, prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2007 cauza a fost transpusă la secția civilă a Tribunalului Iași spre soluționare.
Deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 și HG nr. 1886/2006, acțiunea promovată de aceasta este o acțiune în pretenții, de drept comun și nu o acțiune specifică Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 12989 și care reglementează alte raporturi juridice decât cele deduse judecății în speța de față.
Împrejurarea că reclamanta a indicat ca temei al acțiunii dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 pentru pretențiile solicitate nu are nici o relevanță asupra stabilirii instanței competente să soluționeze cauze în fond, deoarece judecătorii sunt în drept să statueze cu prevalență asupra naturii juridice concrete acțiunii cu care au fost investiți să o soluționeze.
Cum normele de competență sunt de strictă interpretare și cum obiectul litigiul nu se încadrează în dispozițiile speciale incluse în art. 23 din Legea nr. 10/2001 pentru a atrage competența materială în primă instanță a tribunalului, urmează a constata că în temeiul dispozițiilor art. 1 Cod procedură civilă competența soluționări cauzei în primă instanță revine judecătoriei ca instanță cu plenitudine de competență.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a admite apelul, conform art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu referitor la necompetența materială a instanței de fond și soluționarea pricinii. Drept consecință, sentința civilă nr. 2365 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași urmează să fie anulată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție a Județului I, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 2365/17 decembrie 2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o anulează.
Trimite cauza spre competență soluționare Judecătoriei Iași.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu
