Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.60/
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de reclamantul B împotriva sentinței civile nr.2016/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10430/2005, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Comunei M, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul apelant B avocat, lipsă fiind pârâtul intimat Primarul Comunei
Procedura legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului apelant depune la dosar copia adresei nr.3665/7.12.2005 emisă de Primăria comunei M, copia adresei nr.418//19.01.2004 emisă de Prefectura Județului și copia adresei nr.3262/14.09.2006 emisă de Primăria comunei
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant, avocat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru judecarea fondului cauzei, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2016/5.10.2007 Tribunalul Timiș a respins contestația precizată a reclamantei continuată de moștenitorul său B împotriva pârâtul Primarul Comunei
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la nr- precizată ulterior, reclamanta a formulat contestație la răspunsul Primarului Comunei M, cu nr.2976/26.09.2005 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Primarului să emită dispoziție de restituire asupra suprafeței de 989 mp în natură, din parcelele aflate în CF 1646 M și respectiv 1633 M, ca opțiune principală și în subsidiar atribuirea în compensare a altei suprafețe de teren egală ca suprafață și valoric egală în intravilanul localității, în schimbul suprafeței de terenul de 989 mp preluată de stat, anterior anului 1989, fără titlu valabil.
Acțiunea reclamantei este întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001.
Reclamanta a susținut că din totalul suprafeței de 2797 mp teren și construcții, care au fost trecut la stat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 244/1951, ea fost restituită în natură doar suprafața de 1808 mp în baza dispoziției nr.200/27.09.2005, ce a fost întabulată în CF 559
Suprafața de 989 mp nu i s-a restituit pe motiv că se află sub construcții ce aparțin altor persoane, deci nu este disponibil a se restitui în baza Legii nr.10/2001.
Prima instanță a considerat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, deoarece reclamanta nu a depus notificare în baza Legii nr.10/2001, la Primăria comunei M, pentru restabilirea dreptului său de proprietate asupra terenului de 989 mp, preluat fără titlu valabil, de Statul Român, anterior anului 1989.
Adresa la care face referire reclamanta în acțiunea introductivă, adresa cu nr.2976/26.09.2005 este doar un răspuns al Primarului Comunei M, cu privire la o cerere adresată de reclamantă acelei instituții, și în care se face referire la o dispoziție emisă de primar în sentința civilă nr.270/PI/2005 a Tribunalului Timiș și nu este o dispoziție emisă în conformitate cu art.21 din Legea nr.10/2001.
Considerând că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă instituită de Legea nr.10/2001 nu există nici dispoziție emisă de Primar, care să fie con testată de aceasta în instanță, și fără a parcurge această cale nu poate formula o acțiune în justiție împotriva unei dispoziții in existente.
Prima instanță a mai avut în vedere că cererile de intervenție care au fost formulate în cauză în interes propriu de către proprietarii construcțiilor aflate pe terenul de 989 mp au fost respinse prin încheierea din data de 28.09.2007.
Deoarece pe parcursul procesului reclamanta a decedat, în cauză a fost introdus moșteni torul acesteia B, care a continuat procesul pornit de antecesoarea sa, care reclamant.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi judecată pe fond acțiunea în revendicare, și în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea contestației.
In dezvoltarea motivelor de apel se arată că cererea reclamantului formulată la prima instanță reprezintă continuarea cererii de restituire în natură a terenului trecut în proprietatea Statului, în scris în CF 559 M nr.top.175-176, cerere formulată în baza Legii nr.10/2001.
Se face precizarea că din acest teren în baza dispoziției cu nr.200 emisă de Primarul Comunei M, reclamantului i-a fost restituită în natură suprafața de 1808 mp, iar pe suprafața de 989 mp fiind construite blocuri nu s-a putut dispune restituirea în natură.
Pentru acest considerent, reclamantul a solicitat Primarului Comunei M să-i atribuie o altă suprafață de teren, însă prin adresa cu nr.2976/26.09.2005 antecesoarea reclamantului a fost îndrumată să promoveze o nouă acțiune pentru a repune în discuție și această diferență de suprafață de teren.
Se mai susține că în cursul procesului reclamanta a cărei acțiune, după decesul său a fost continuată de moștenitorul Bao bținut un acord de principiu din partea Primarului comunei pentru atribuirea unei suprafețe de teren echivalente cu terenul preluat abuziv, însă ulterior acest acord nu s-a realizat, astfel că, în cadrul acestei acțiuni se solicită a se restitui în natură reclamantului suprafața de 989 mp.
Si în cadrul apelului, reclamantul face precizarea că deși această contestație este intitulată ca fiind o contestație împotriva răspunsului primarului cu nr.2976/26.09.2005, în realitate constituie o altă etapă a contestației inițiale, ce a avut ca urmare restituirea în natură a suprafeței de 1808 mp.
Se mai susține că primarul și-a dat acordul de principiu asupra restituirii în natură a acestei suprafețe de teren, însă nu a pus în practică acordul său.
Primăria comunei M nu a depus întâmpinare, însă apelantul a solicitat acordarea unui termen pentru a rezolva pe cale amiabilă litigiul.
Acest termen de judecată a fost acordat apelantului la 11.02.2008, însă la data de 10 martie 2008, din partea primăriei nu a fost obținută soluția dorită de apelant, astfel că, s-a procedat la soluționarea pe fond a apelului.
Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate,Curtea reține următoarele:
Așa cum este formulată acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată atât în cursul dezbaterilor în fața instanței de fond, cât și prin apel, antecesoarea reclamantului, și apoi reclamantul, au înțeles să-și recupereze o suprafață de 989 mp suprafață de teren, preluat abuziv anterior 1989, în cadrul unei contestații pe care au formulat-o în prezentul dosar și pe care o privesc ca o continuare a contestației împotriva dispoziției cu nr.161/3.06.2004 emisă de Primarul Comunei M, întemeiată pe Legea nr.10/2001.
Reclamantul nu a formulat o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun și astfel, cererea sa formulată în apel d e desființare a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, nu este admisibilă, deoarece conform art.294 pr.civ. în apel nu se pot formula cereri noi.
De asemenea, dispoziția cu nr.161/3.06.2004 emisă de Primarul Comunei Maf ost contestată de antecesoarea reclamantului în cadrul dosarului nr.5016/2004 al Tribunalului Timiș, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.270/PI/24.02.2005, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin această sentință a fost admisă în parte acțiunea civilă a reclamantei, a fost anulată în parte dispoziția cu nr.161/3.06.2004 despre care face vorbire reclamantul și în acțiunea sa și a fost obligat Primarul Comunei M să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 1808 mp înscrisă în CF 559 M nr.top.175-176/1/1.
reclamantului a acceptat această situație, astfel că, în baza sentinței mai sus menționate Primarul Comunei Mae mis dispoziție de restituire în natură a suprafeței de teren de 1808n mp prev. în respectiva sentință.
reclamantului nu a făcut dovada că ar fi depus o altă notificare pentru obținerea diferenței de teren de 989 mp așa cum arată în acțiunea introductivă, motiv pentru care, în mod întemeiat tribunalul a respins acțiunea reclamantei continuată de moștenitorul său B, soluție ce urmează a fi menținută în baza art.296 pr.civ. prin respingerea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul B domiciliat în T, nr.7,.D,.25, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2016/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10430/2005, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Comunei M, cu sediul în M, nr.212, jud.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red./13.03.2008
Dact.GK/4 ex./13.03.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Maria Petria Martinescu
