Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.60/
Ședința publică din 06 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de pârâtele ). A ), cu sediul în B, B-dul - Noi, imobil, sector 1 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.255 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în B, str.-, nr.32,.16,.5, sector 6 și -, domiciliată în C, sat Podu Broșteni, nr.16, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru apelanta-pârâtă (Fosta A ), în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Societatea civilă de avocați " și Asociații"-Baroul B și avocat, pentru intimații-reclamanți și -, în baza împuternicirii avocațiale nr.6/2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, lipsind apelanta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă (Fosta A ), susține oral apelul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii pronunțată în primă instanță și constatarea lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr.10/2001, care derogă de la art.21, care prezintă cadrul general. Societatea pârâtă este cu capital integral privat, iar privatizarea s-a realizat în mod legal. În această situație, notificarea trebuia adresată, continuatorul Instanța de fond a introdus în cauză, dar doar pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, nu a fost și admisă excepția invocată de societatea pârâtă. În întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți s-a invocat o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că societatea ar avea calitate procesuală ca și deținătoare a imobilului, dar aceasta a transformat obligația de a face în obligația de a cere. Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat cu privire la calitatea procesuală a societății.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea apelului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuilei de judecată. Apreciază că instanța de fond a soluționat în mod legal litigiul dedus judecății. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la care face referire în întâmpinare nu se referă doar la prematuritate ci și că unitatea deținătoare trebuie să emită o decizie sau dispoziție motivată.
În ce privește apelul declarat de, solicită a fi respins ca nefondat, consideră că în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu societatea pârâtă, ca urmare a admiterii acțiunii.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, cu privire la apelul formulat de pârâta B, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.03.2003, reclamanții și -, în calitate de moștenitori legali ai autorilor și, au chemat în judecată pe pârâta A P, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1000. situat în Pitești,- (fostă - nr.212), județul A, precum și la măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru suprafața de 2210,69. ocupată de construcții, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorii acestora, și, au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000. teren potrivit actului de vânzare-cumpărare nr.38840/1933 al Grefei Tribunalului Argeș - anexa 7 și al procesului-verbal nr.1681/26.08.1933 al Tribunalului Argeș - anexa 8, precum și adeverința schiță de reconstituire a terenului anexele 9-10 și adeverința nr.6890/29.03.1994 eliberată de Consiliul Local al Primăriei Pitești - anexa 13 - extras de la Arhivele Statului - certificat sub nr.372/06.07.2001 - anexa 14.
Au arătat reclamanții că, prin notificarea nr.12/16.01.2002, înregistrată la. A Pitești și notificarea nr.2382/11.07.2001 prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Pitești, au solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1000. teren viran, fără construcții, situat în Municipiul Pitești,-, actualmente - nr.1, județul A și despăgubiri prin echivalent bănesc a suprafeței de 2210,69. teren ocupat de pârâtă cu construcții.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.279 din 06 octombrie 2003, a respins acțiunea ca prematur introdusă, reținând că atâta vreme cât pârâta nu a emis o decizie sau dispoziție care să poată fi atacată în justiție, reclamanții nu justifică un interes născut și actual.
Cu aceeași motivare, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, prin decizia nr.279/A din 12 decembrie 2003, a respins apelul reclamanților.
Reclamanții și - au declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, arătând că lipsa răspunsului trebuia interpretată ca un refuz al soluționării notificării, depășirea termenului de 60 de zile de către unitatea deținătoare justificând pe deplin demersul judiciar al persoanelor îndreptățite.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia civilă nr.2987/21 martie 2006, admis recursul reclamanților, a casat decizia nr.279/A/12 decembrie 2003 Curții de APEL PITEȘTI, precum și sentința civilă nr.279/06.10.2003 a Tribunalului Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând în motivare că, în prezentul litigiu, este de necontestat că reclamanții au declanșat procedura administrativă prealabilă, prevăzută de Legea nr.10/2001 și au întreprins demersul prevăzut de art.21(l) din acest act normativ, notificând, la data de 11 iulie 2001, A Pitești, căreia i-au solicitat stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, pentru terenul ce a aparținut autorilor acestora.
Potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 - în vechea redactare -, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, conform art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire.
Conform art.24(l) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, în termenul prevăzut de art.23 alin.1 să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Din ambele texte rezultă, fără echivoc, că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe calea notificării să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
S-a reținut că speța dedusă judecății recursului pune de fapt în discuție situația în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei imputabile a acesteia, și care nu poate afecta interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
Ca atare, dacă persoana juridică notificată nu emite, în termenul prevăzut de lege, o decizie sau dispoziție motivată, nu sunt aplicabile dispozițiile art.23 alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001, în vechea redactare, deoarece, prin ipoteză, actul ce trebuie atacat lipsește, iar aceste dispoziții sunt de strictă interpretare, nefiind aplicabile prin analogie.
Deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art.23(1) din lege (art.25 alin.1, în redactarea actuală)- aceasta fiind unanim privită de doctrină și practica judecătorească ca o lacună a Legii nr.10/2001-totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente, pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată, întrucât o atare obligație decurge din lege,din scopul edictării ei și face parte dintr-o procedură administrativ jurisdicțională prealabilă instituită în mod imperativ.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La data de 05.10.2006, (fosta A ) a depus la dosar o cerere prin care a învederat tribunalului schimbarea denumirii și sediului său, solicitând ca toate actele de procedură să se îndeplinească pe adresa trecută în acest sens în cerere, tribunalul luând act de această împrejurare prin încheierea din aceeași dată.
La termenul de judecată din data de 22 februarie 2007, tribunalul a dispus, la cererea reclamanților, introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului -
La data de 11 ianuarie 2007, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, iar prin întâmpinarea depusă la data de 20.04.2004, a invocat, de asemenea, excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.255 din 13 septembrie 2007, espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii formulate de
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta (fostă A ) să emită o decizie sau dispoziție motivată în ceea ce privește solicitarea reclamanților din acțiune.
Pârâții au fost obligați la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, imobilele terenuri si construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Din actele dosarului și concluziile scrise depuse de pârâta Pitești - continuatoarea A (unitate căreia petenții s-au adresat cu notificare), rezultă că este deținătoarea terenului solicitat prin acțiune, așa încât, față de textul de lege sus arătat, aceasta are calitate procesuală pasivă, astfel că excepția invocată sub acest aspect a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate, cu motivarea că, în ceea ce privește prima dintre excepții, pârâta stă în judecată în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare a pârâtei și nu în calitatea conferită de prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, iar cu privire la cea de a doua excepție, s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare nr.2987/21 martie 2006, dat calificare clară acțiunii și îndrumări în soluționarea ei.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au declanșat procedura administrativă prealabilă statuată de Legea nr.10/2001, notificând la data de 11.07.2001 pe pârâta A Pitești, căreia i-au solicitat restituirea în natură a terenului de 1000. din totalul de 3210,69. (8, dosarul nr.1197/2003).
Potrivit dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, iar potrivit art.26 alin.1, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată în termenul prevăzut de art.25 alin.1, să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Rezultă prin urmare, din ambele texte, că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie imobilul în natură ori i se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare trebuie să se pronunțe asupra solicitării adresate prin notificare, prin decizie sau dispoziție motivată, aspect care în cauza de față nu se regăsește.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele și
Pârâta Bai nvocat, în esență, greșita interpretare și aplicare a legii, cu referire la încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă referitoare la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care prin sentința civilă atacată, nu se reține nici o obligație în sarcina, din dispozitivul hotărârii rezultând doar obligarea societății pârâte la emiterea unei decizii motivate.
În această situație, cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sunt nelegale și nejustificate.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La rândul său, pârâta critică sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, invocând următoarele motive:
Se susține de către această pârâtă că se impunea în cauză aplicarea dispozițiilor art.27 din Legea nr.10/2001, întrucât privatizarea sa s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, statul, prin intermediul -ului, încasând cu titlu de preț suma corespunzătoare vânzării acțiunilor deținute.
În consecință, această societate nu mai poate fi obligată la restituirea în natură sau sub orice altă formă a unei părți din patrimoniul său, în condițiile în care modul de dobândire a fost legal, iar acționarii societății sunt cumpărători de bună-credință.
Pârâta mai arată că notificarea se impunea să fie adresată S, societatea neavând calitatea legală de a emite dispoziția sau decizia motivată.
Se solicită admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a și respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 14 februarie 2008, prin întâmpinare, intimații-reclamanți și - au solicitat respingerea ca nefondate a celor două apeluri, cu motivarea că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în speță nefiind aplicabile prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, preluarea fiind făcută fără titlu de către stat, imobilele nefiind de strictă necesitate pentru unitatea deținătoare.
Totodată, se susține că în mod corect au fost obligate în solidar ambele pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Se concluzionează că instanța s-a conformat îndrumărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut declanșarea procedurii prealabile, situație față de care persoana juridică notificată era obligată să pronunțe o decizie motivată cu privire la imobilul solicitat.
Examinând apelurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Apelul declarat de către pârâta este fondat în raport de statuările art.274 alin.(1) Cod procedură civilă, conform cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În sensul textului de lege citat, "a cădea în pretențiuni înseamnă a pierde procesul".
Chiar dacă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive față de apelanta B, se constată, din lecturarea dispozitivului sentinței civile nr.255/13.09.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, că doar pârâta a fost obligată să emită decizie sau dispoziție motivată în ce privește solicitarea reclamanților din acțiune.
De aceea, critica formulată de către această apelantă, este privită ca întemeiată, instanța de fond a dat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, întrucât nu a căzut în pretențiuni în această fază procesuală, chiar dacă acțiunea a fost admisă și față de această pârâtă.
Prin urmare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă se va admite acest apel, cu consecința schimbării în partea privitoare la această pârâtă a sentinței, în sensul înlăturării obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul formulat de către pârâta este nefondat pentru cele ce urmează:
Conform dispozițiilor art.23 alin.(1) din Legea nr.10/2001, în vechea redactare, obligația de a se pronunța asupra cererilor de restituire în natură prin decizie sau dispoziție motivată, o are unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv și care a fost investită prin notificare de către persoana îndreptățită.
În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art.22, entitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent.
Indiferent dacă este posibilă sau nu restituirea în natură a imobilului solicitat ori se oferă restituire prin echivalent sau se impune respingerea solicitărilor, obiect al notificării, unitatea deținătoare are obligația să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
În speța dedusă judecății, unitatea deținătoare a imobilului nu s-a conformat acestei obligații dintr-o conduită imputabilă.
În mod legal și având în vedere practica judecătorească în materie, îndrumările deciziei de casare, prima instanță, în rejudecare, a admis acțiunea precizată și a dispus obligarea societății-intimate la emiterea răspunsului (deciziei sau dispoziției motivate) cu privire la solicitarea reclamanților, care au declanșat procedura administrativă prealabilă instituită de Legea nr.10/2001, notificând pe pârâta "A"A Pitești la data de 11.07.2001.
Criticile privind evidențierea imobilului în patrimoniul acestei apelante, societate cu capital integral privat în urma privatizării, adresarea greșită a notificării către apelantă și nu către, nu pot constitui obiect al analizei de față, în acest stadiu procesual, instanța stabilind în sarcina pârâtei doar obligația de emitere a deciziei/dispoziției motivate, nu și modalitatea de soluționare.
Toate aceste critici puteau constitui obiect de analiză doar în măsura în care reclamanții ar fi înțeles să formuleze apel și să solicite restituirea în natură sau prin echivalent, direct în instanță, fără a mai insista în obligarea la emiterea deciziei/dispoziției motivate.
Față de obiectul principal al acțiunii, se constată că procedura administrativă de restituire în natură a imobilului este cea prevăzută de art.20 și urm. din Legea nr.10/2001, republicată și unitatea deținătoare a imobilului este competentă să soluționeze notificarea.
Este privită ca neîntemeiată și critica privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei întrucât, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin persoana juridică deținătoare sau entitate investită cu soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, trebuie să se înțeleagă acea persoană care are puterea și competența de a angaja patrimonial persoana juridică, indiferent dacă este regie autonomă, societate comercială sau instituție publică. În acest sens este și decizia nr.2726/15 martie 2006 Secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Altfel spus, calitate procesuală pasivă are entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii, respectiv regii autonome, companii naționale, societăți comerciale.
Așadar, condiția impusă de legea specială unității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea este aceea de a deține bunul solicitat.
Pentru cele ce preced, apelul pârâtei este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.255 din data de 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în B, str.-, nr.32,.16,.5, sector 6 și -, domiciliată în C, sat Podu Broșteni, nr.16, județul
Schimbă în partea privitoare la aceasta sentința, în sensul că înlătură obligarea sa la cheltuieli de judecată.
Respinge apelul declarat de pârâta (fostă A ), cu sediul în B, B-dul - Noi, imobil, sector 1.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./19.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
