Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor civile, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001,formulate de:
1. apelantul reclamant-intimat, domiciliat în,-, -.1,.1, județul C;
2. apelanții pârâți-intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, MUNICIPIUL M, reprezentat prin Primar ambii cu sediile în M,-, județul C;
- împotriva sentinței civile nr. 1107/C din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25.02.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Constanța, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului M și Primăria Municipiului M, obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în M,- compus din teren în suprafață de 90. și construcție iar, în subsidiar, acordarea de despăgubiri, cu cheltuielile de judecată.
În motivare, se arată că reclamantul a formulat notificare înregistrată sub nr.17363/23.08.2001 la Primăria Municipiului M, conform Legii 10/2001,prin care a solicitat restituirea tuturor imobilelor pe care familia acestuia le-a avut în M sau acordarea de despăgubiri.
Imobilul în litigiu a trecut în mod abuziv în proprietatea statului prin expropriere.
Se precizează că nici până la acest moment nu s-a emis dispoziția de către Primarul Municipiul M în baza Legii 10/2001, motiv pentru care se solicită restituirea în natură a imobilului iar în situația în care imobilul nu poate fi restituit în natură se solicită despăgubiri bănești.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri: istoricul de rol fiscal, fișa bunului imobil, notificarea nr. 17363/23.08.2001, adresa nr. 41678/24.10.2001, certificat de moștenitor nr. 142/11.09.2002, adresa nr. 1146/04.08.1981, acte de stare civilă.
Pârâtele Primarul Municipiului M și Primăria Municipiului M, prin întâmpinare, au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, excepția lipsei calității procesual pasive a Primăria Municipiului M și excepția tardivității formulării acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 4123/07.03.2008, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
La Tribunalului Constanța cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin încheierea din 13.05.2008, instanța a luat act de modificarea cadrului procesual, în sensul că reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâtele Primarul Municipiului M și Municipiul M prin Primar.
Prin încheierea din 09.09.2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Primăria Municipiului M, ca rămasă fără obiect, în raport de modificarea cadrului procesual, și a respins excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere că prin notificarea înregistrată sub nr. 17363/23.08.2001, reclamantul a solicitat restituirea tuturor imobilelor deținute de familia sa și preluate în mod abuziv de stat, astfel că reclamantul s-a conformat dispozițiilor art. 25 din Legea 10/2001 și cu privire la acest imobil, legea neimpunând obligația formulării unei notificări pentru fiecare imobil în parte.
Prin sentința civilă nr.1107/16.09.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții Municipiul M și Primarul Municipiului M să înainteze Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului situat în M,-, județul C, preluat abuziv de stat și care nu mai poate fi restituit în natură.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că reclamantul a notificat unitatea deținătoare - Municipiul C, cu notificarea înregistrată sub nr.17363/23.08.2001, conform Legii nr.10/2001 cu privire la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în M,- compus din teren în suprafață de 300. și construcții, imobil expropriat și ulterior demolat.
Întrucât pârâții nu au răspuns notificării reclamantului în termen legal, instanța de fond a reținut că este competentă să analizeze pe fond notificarea reclamantului.
Constatând că reclamantul și-a probat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, iar imobilul notificat nu poate fi restituit în natură, întrucât construcția a fost demolată, iar terenul este afectat de lucrările de interes public care au determinat măsura exproprierii s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru clădirea demolată și pentru terenul aferent în suprafață de 90.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții, Primarul Municipiului M, Municipiul M și reclamantul.
Pârâții Municipiul M și Primarul Municipiuluiau înțeles să critice legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța sub următoarele aspecte:
Prima instanță a respins în mod greșit excepția de tardivitate a formulării notificării, singura notificare formulată de reclamant care a respectat condițiile de formă impuse de Legea nr.10/2001, fiind înregistrată la Primăria Municipiului M sub nr.6038/15.11.2001 și a vizat o altă suprafață de teren de 4000. cererea fiind soluționată prin Dispoziția nr.378/14.02.2006, prin care s-a restituit reclamantului în compensare, un teren în suprafață de 4.000. situat în zona de vest a Municipiului
În ceea ce privește cererea înregistrată la Primăria Municipiului M sub nr.1736/23.08.2001, susține apelanta că în mod greșit a fost calificat de prima instanță ca fiind o notificare formulată de reclamant cu privire la imobilul situat în-. Acestei cereri s-a răspuns la data de 28.08.2008, iar reclamantul nu a înțeles să conteste acest răspuns conform art.26 din Legea nr.10/2001.
La rândul său reclamantula criticat legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul stabilirii întinderii terenului aferent construcțiilor demolate, situate la data exproprierii imobilului în M,-.
Apelantul a susținut că, deși pârâtul Municipiului Mar ecunoscut prin adresa nr.41678 din 24 octombrie 2001 demolarea imobilului din-, cu rea credință afirmă că suprafața de teren aferentă locuinței expropriate în anul 1981 fost de numai 90. În realitate, din actele depuse atât la instanța de fond, cât și în apel rezultă că terenul a fost în suprafață de 200. teren neconstruit și 171,54. teren construit, în total o suprafață de 376,61.
În condițiile art.295 cod pr.civilă, în apel au fost completate probele cu înscrisuri: certificat de moștenitor nr.23S/1961 eliberat de notariatul de Stat al Raionului M, schițe ale construcției demolate; proiect de demolare nr.218/1981, fișa imobilului expropriat, tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în Municipiul M au fost expropriate și au trecut în proprietatea statului, declarație autentificată sub nr.-186/21.01.2009 la. G și G prin care reclamantul declară pe proprie răspundere că în calitate de moștenitor al defunctului nu a încasat nici o despăgubire pentru imobilul expropriat.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților, se constată că apelul Primarului Municipiului M și al Municipiului M este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr.10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează procedura administrativă sau în ipoteza în care unitatea notificată nu răspunde persoanei îndreptățite în termenul legal de 60 de zile de la data primirii notificării - cazul în speță.
Declanșarea fazei administrative este urmată de formularea unei notificări adresate unității deținătoare în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, termen prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001, cu câte 3 luni, astfel încât data finală pentru depunerea notificărilor a fost 14.02.2002 (art.21 din Legea nr.10/2001).
Esențial pentru îndeplinirea condițiilor prev. de art.21 din Legea nr.10/2001 este ca pretenția persoanei îndreptățite să fie adusă efectiv la cunoștința unității deținătoare în termen, legea neprevăzând sancțiunea decăderii ori a pierderii dreptului în situația în care formalitatea înregistrării notificării la executorul judecătoresc nu este respectată.
Prin urmare cererea de restituire a unui imobil depusă direct de persoana îndreptățită la unitatea deținătoare este asimilată notificării în cazul în care este însoțită de acte și cuprinde elementele de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se solicită și valoarea aproximativă a acesteia.
Neîndeplinirea cerinței formale de expediere a notificării prin intermediul unui executor judecătoresc nu este sancționată de lege. Ar fi cu totul excesivă și de un formalism extrem teza potrivit căreia, notificarea expediată prin poștă sau depusă direct de persoana îndreptățită a unității deținătoare ar fi nulă pentru nerespectarea condițiilor de formă, ceea ce practic ar avea drept consecință pierderea de către persoana îndreptățită a posibilității de a mai acționa în termen pentru a-și valorifica vocația conferită de Legea nr.10/2001.
principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii (art. 22.1 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001).
În speță, prima instanță a reținut în mod corect că cererea înregistrată direct la Primăria Municipiului M sub nr.17363/23.08.2001, completată ulterior cu cererea nr.50330/18.10.2001 constituie o veritabilă notificare care întrunește condițiile art.21 din Legea nr.10/2001, reclamantul precizând în mod expres că solicită acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru imobilul deținut de familia sa în orașul M pe- fosta str. - - construcție demolată și teren aferent în suprafață de 90. - curte, bun preluat abuziv de stat în anul 1985 (filele 4 și 5 din Dosar nr- al Judecătoriei Constanța ).
Pârâtele au calificat greșit aceste notificări ca fiind simple cereri de solicitare de relații, respectiv de verificare și comunicare a situației juridice a imobilelor deținute de autorii reclamanților G și în Municipiul M, situație în care adresa nr.41678/24.10.2001 emisă de Primăria Municipiului C, în care se ofereau relații în legătură cu situația imobilului din- moștenit de succesorii lui nu poate fi asimilată unui răspuns, respectiv unei decizii emise cu privire la notificarea reclamantului (fila 6 dosarul Judecătoriei Constanța ).
Referitor la dispoziția nr.378/14.02.2006 emisă de pârâte se reține că aceasta vizează un alt imobil - un teren în suprafață de 4000. situat în intravilanul localității M preluat abuziv de la autorii reclamantului și care a făcut obiectul unei alte notificări formulate de acesta, notificare înregistrată sub nr.786/14.11.2001 (fila 13 dosar Tribunalul Constanța ). În condițiile în care prin Dispoziția nr.378/14.02.2006 s-a soluționat notificarea reclamantului, în sensul atribuirii în compensare a altui teren în suprafață de 4000. în schimbul terenului situat în M, str.- - nr. preluat abuziv de la autorii reclamantului, acesta din urmă nu a înțeles să conteste această dispoziție, care de altfel nu are nici o legătură cu acțiunea de față ce vizează imobilul din M,-, fosta - și care a făcut obiectul notificărilor nr.17363/23.08.2001 și nr.50330/18.10.2001, nesoluționate de reclamant până la data sesizării Tribunalului Constanța.
Față de considerentele expuse, constatându-se că reclamantul a notificat unitatea deținătoare conform art.21 din Legea nr.10/2001 în termenul legal de 1 an cu privire la restituirea imobilului situat în M-, compus din teren și construcție, iar pârâtele nu au răspuns acestor notificări, în mod corect Tribunalul Constanțaa analizat pe fond notificarea reclamantului, statuând că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.247/2005, Titlul VII, pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură.
Cu privire la apelul declarat de reclamantul, analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile reclamantului, se constată că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr.10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
modalitatea de exercitare a drepturilor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă.
În ipoteza în care unitatea deținătoare nu răspunde notificării persoanei îndreptățite într-un interval de 60 de zile, notificatorul este îndreptățit să se adreseze instanței judecătorești, competentă să soluționeze pe fond această notificare conform art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001.
Instanța sesizată direct de reclamantul căruia nu i s-a răspuns de către pârâtă la notificare în termenul legal, soluționează practic această notificare, limitele impuse atât în procedura judiciară, cât și în cea administrativă care o precede, fiind doar cele referitoare la identificarea imobilului. Instanța de fond a reținut în mod corect că ea însăși are competența de dispune asupra restituirii bunului ce a făcut obiectul notificării, potrivit regulii "qui potest plus,potest minus".
Conform dispozițiilor art. 3 alin.(1) lit. a și ale art.23 din Legea nr.10/2001 și art.1 din Normele de aplicare unitară a legii aprobate prin nr.HG250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 23 din Legea nr.10/2001, republicată și cel al art. 23.1 din Normele metodologice mai sus invocate se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare, donație, extras de carte funciară), acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
În absența unor probe contrare, existența sau după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive (art.24 alin.(1) din Legea nr.10/2001). Conform art.24 alin.(2) din același act normativ, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s- dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În speță, se reține că reclamantul s-a legitimat ca succesor legal al defuncților G și, în baza certificatului de moștenitor nr.350/30 iunie 1954 emis de Notariatul de Stat al Raionului M (filele 47-51 din dosarul Tribunalului Constanța ) și a certificatului de moștenitor nr.142/11.09.2002 emis de (fila 7 din dosarul Judecătoriei Constanța ), autorii săi fiind proprietarii unui imobil teren și construcție situat în M,- (în prezent-).
Din istoricul de rol al imobilului situat în M-, comunicat instanței la data de 10 iunie 2008 (fila 34 Dosar nr- al Tribunalului Constanța ) de Serviciul de Impozite, Taxe locale al Municipiului M, rezultă că în registrul matricol deschis pentru perioada 1958 - 1961, Moștenitorii au figurat la matricola nr.1275 cu un imobil situat în M, str.- nr.68, cu următoarele suprafețe: suprafața de teren clădit de 138. suprafața de teren neclădit de 75. suprafață de teren totală 213.
Conform procesului verbal fără număr din 31.01.1966, moștenitorii au figurat la matricola nr.856 cu un imobil situat în M,-, cu suprafața totală de teren clădit de 90.
Imobilul a fost expropriat în anul 1081, iar în proiectul de demolare nr.218/81 au fost menționate caracteristicile locuinței, cât și suprafața totală a terenului aferent clădirii demolate (fila 27, 28 Dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Din aceste înscrisuri rezultă că imobilul clădit, avea o structură, era format din două apartamente și avea o suprafață locuibilă de 90,42. Suprafața totală a terenului era de 200.
În tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în orașul M au fost expropriate și au trecut în proprietatea statului la poziția nr.34 figurează autorii reclamantului cu un teren expropriat situat în- în suprafață totală de 200. (filele 32, 33 dosar apel).
Aceste înscrisuri se coroborează cu planurile imobilului - clădire proprietatea autorilor reclamantului (filele 25, 265 - dosar apel) și cu certificatul de moștenitor eliberat după defunctul în care se menționează în mod expres că imobilul moștenitor de la în baza certificatului de moștenitor nr.350/30.06.1953 eliberat de Notariatul M este compus din 200. teren cu o construcție (fila 23, pct.2 din certificat).
Față de aceste înscrisuri noi depuse în apel și în raport cu dispoziția art.24 alin.(1) și (2) din Legea nr.10/2001, se reține că terenul aferent clădirii expropriate și demolate în anul 1981, proprietatea autorilor reclamantului, situată în M,- (în prezent - nr.24) a fost de 200. iar nu numai de 90. cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Cum în prezent întreaga suprafață de teren de 200. preluată de la autorii reclamantului este afectată de construcția blocurilor de locuințe RM 3 (fila 37 dosar Tribunal C), se constată că restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii - despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Pentru considerentele expuse, în baza art.296 Cod pr.civilă, se va admite apelul reclamantului și se va schimba în parte sentința apelată în sensul că măsurile reparatorii se vor propune pentru terenul în suprafață de 200. aferent construcțiilor demolate din localitatea M,- (fostă-).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la dreptul la despăgubiri pentru construcția demolată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M prin Primar, cu sediile în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1107/C din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea,-, -.1,.1, județul C, ca nefondat.
Admite apelul formulat de reclamantul-intimat, domiciliat în,-, -.1,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1107/C din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M prin Primar, cu sediile în M,-, județul
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că, măsurile reparatorii se vor
propune pentru terenul în suprafață de 200. aferent construcției demolate din localitatea M,- (fostă - nr. 68).
Menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la dreptul la despăgubiri
pentru construcția demolată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.Jud.-/05.03.2009
Tehnored.gref./6 ex./09.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
