Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 66
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamantul - - prin moștenitorii și, -., cu domiciliile alese la cabinetul de avocat în B-, -. A. 4. 9 sect. 2 și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în B-, sect. 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice - Sucursala G-, împotriva deciziei civile nr. 390/A din 7.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2008 fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a avut nevoie de timp pentru a delibera și a amânat pronunțarea cauzei la data de 24.03.2008, când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2002 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - G solicitând a se stabili cuantumul despăgubirilor bănești ce urmează a-i fi atribuite ca măsură reparatorie pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat prin naționalizare în anul 1948 și care ulterior au fost demolate, invocând incidenta dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr.124/14 martie 2003 Tribunalul Galați, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât precum și cererea dedusă judecății ca prematur formulată.
în motivarea sentinței tribunalul a reținut că potrivit art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001, în cazul imobilelor preluate abuziv de stat și apoi demolate, imobile care au avut altă destinație decât aceea de locuință; măsurile reparatorii se acordă până la concurența valorii stabilită conform art.10 alin.6 din lege, numai în echivalent, adică sub forma unor titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ori sub formă de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de,capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii operate în echivalent oferite de deținătorul bunului cu acordul persoanei îndreptățite.
Ca atare, instanța a reținut că solicitarea reclamantului de a i se oferi despăgubiri bănești nu poate fi primită.
Prin decizia civilă nr.129/A/24 septembrie 2003 Curtea de APEL GALAȚI a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant reținând, prin substituirea motivării, că acțiunea dedusă judecății a fost prematur formulată atâta timp cât reclamantului nu i-a fost emisă o dispoziție cu privire la notificarea adresată Prefecturii Județului G prin care a pretins acordarea unei despăgubiri în sumă de 400 milioane lei pentru imobilul în litigiu - moară țărănească situat în satul.
Prin decizia civilă nr. 5284/16 iunie 2005 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia civilă nr.129/A/2003 și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
În motivarea hotărârii, instanța de recurs a reținut că reclamantul a investit instanțele cu o acțiune având un obiect și o cauză precis determinate, anume obligarea Statului Român la plata unei despăgubiri bănești, întemeiată pe dispozițiile art.23 din Legea nr. 10/2001 caz în care instanța de apel avea a se pronunța cu privire la fondul cererii, fără a schimba obiectul acesteia, urmând a cerceta dacă a fost formulată notificare în condițiile art.26(1) din lege, dacă notificarea a primit răspuns, respectiv dacă acțiunea a fost dedusă în condițiile și termenele stipulate de art.26(3) din lege.
În rejudecare, în fața instanței de apel, reclamantul și-a completat cererea dedusă judecății solicitând obligarea pârâtului și la plata sumei de 150.000 RON, despăgubiri morale motivat de faptul că "autorități reprezentând Statul Român, în cursul desfășurării procesului" au formulat mai multe susțineri "obstrucționând în acest fel măsurile reparatorii prevăzute de lege" și anume, pârâtul s-a apărat prin întâmpinare susținând "V" că pentru imobilul în litigiu nu se pot acorda despăgubiri bănești și că nu ar avea calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecății iar instanțele judecătorești, la rândul lor, au reținut în mod greșit în primul ciclu procesual că ar fi dată excepția prematurității cererii și au schimbat nepermis natura actului juridic dedus judecății.
Această cerere nu a fost motivată în drept de către reclamant.
Prin decizia civilă nr.11/A/20 ianuarie 2006 Curtea de APEL GALAȚI,reinvestită cu judecata cauzei a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.
În motivarea hotărârii s-a reținut că prima instanță a soluționat în mod eronat cauza prin prisma dispozițiilor art.21-23 și 24 din Legea nr. 10/2001 atâta timp cât reclamantul a dovedit că a formulat notificare la data de 30 octombrie 2001, notificare care a fost transmisă Prefecturii
Apreciind că neemiterea unei dispoziții cu privire la această notificare echivalează cu un refuz de a răspunde, instanța de apel a apreciat că se impune reluarea judecății din primă instanță, acțiunea dedusă judecății neputând fi respinsă ca prematur formulată.
Prin sentința civilă nr.694/31 mai 2006 Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul lonel are dreptul la despăgubiri calculate conform Legii nr.247/2005 titlul VII pentru imobilul situat în Județul G, comuna, sat, compus din teren în suprafață de 5600 mp și construcții.
Prin aceiași sentință tribunalul a respins cererea de obligare a pârâtului la plata unor daune morale ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței instanța a reținut că imobilul în litigiu - moară mixtă și suprafața de 5600 mp teren aferent - au fost preluate în mod nelegal, prin naționalizare în anul 1949, de către stat, caz în care reclamantul este îndreptățit în baza art.2 și art.3 din Legea nr. 10/2001 să primească măsuri reparatorii.
Referitor la cuantumul măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu, imobil evaluat prin raportul de expertiză întocmit de inginer, instanța a apreciat că în raport de dispozițiile titlului VII din Legea nr.247/2005 nu mai este competentă să îl stabilească, o asemenea competență revenind Comisiei Centrale prevăzută de acest act normativ căreia urmează a-i fi înaintată cererea reclamantului.
întrucât moara a fost demolată, iar pe teren sunt edificate locuințe proprietate particulară, tribunalul a apreciat că statul trebuie să suporte aceste despăgubiri.
Totodată, tribunalul a reținut că în lipsa unor dovezi din care să rezulte că reclamantului i-ar fi fost afectate drepturile sale personal nepatrimoniale ocrotite prin constituție nu poate fi primită cererea sa de obligare a pârâtului la plata unor despăgubiri morale.
Prin decizia civilă nr.390 A din 17 noiembrie 2006 Curtea de APEL GALAȚI - secția civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul lonel și continuat de moștenitorii, și - precum și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
În motivarea deciziei instanța a reținut că nu poate fi primită critica reclamantului privind greșita respingere a cererii pentru acordarea de daune morale întrucât în lipsa unor dovezi privind atingerea adusă de către pârât unor drepturi personale nepatrimoniale ale reclamantului nu se justifică acordarea unei astfel de despăgubiri. Instanța a omis să răspundă criticii formulate de reclamanți privind refuzul primei instanțe de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii.
Referitor la apelul declarat de pârât, instanța reține că în raport de recomandările făcute instanței de trimitere din decizia de casare nu se mai impunea ca instanța să se pronunțe expres cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive de altminteri, în cauză dovedindu-se că în urma demersurilor efectuate de către reclamant nu s-a putut stabili fostul deținător al imobilului preluat de stat, situație în care în speță sunt incidente dispozițiile art.28 alin.3 din lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând incidența art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului reclamanții invocă că autoritățile autoritățile învestite cu soluționarea notificării nu au efectuat o analiză eficientă și amănunțită cu privire la cererea lor cu consecința neacordării unor despăgubiri bănești și a unor daune morale, fapt care echivalează și cu o încălcare a prevederilor art.6 paragraf 1 din
Totodată, recurenții susțin că nerespectarea de către autorități a prevederilor Legii nr. 10/2001, obstrucționarea consecventă a cererii lor și, în general, atitudinea părtinitoare adoptată de acestea, aspecte care au condus la decesul autorului lor sunt de natură să justifice cererea de acordare a daunelor morale.
Susțin recurenții și faptul că noțiunea de proces echitabil impune ca o jurisdicție internă să examineze efectiv problemele esențiale ce sunt supuse aprecierii și să își motiveze hotărârea complet și nu în mod sumar astfel cum s-a procedat în cauză.
Reclamanții invocă în justificarea criticilor formulate prin recurs mai multe decizii de speță ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin decizia civilă nr. 5583/9.07.2007 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr. 390/A/7.11.2006 a Curții de APEL GALAȚI pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca instanța de rejudecare să stabilească valoarea până la concurența căreia recurenții urmează să primească măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că în sfera de competență a instanței civile se regăsește obligația de a verifica îndeplinirea tuturor condițiilor impuse prin legea de reparație în scopul obținerii despăgubirii, printre altele identificarea bunului de care proprietarul a fost deposedat și verificarea existenței posibilității de retrocedare în natură ori în subsidiar, stabilirea dreptului acestuia la despăgubire, pe cale de interpretare logică, instanța civilă, este abilitată, atunci când găsește întemeiată cererea persoanei pretins îndreptățite la despăgubire să stabilească la solicitarea acesteia întinderea prejudiciului suferit și cuantumul sumei de bani până la concurența căreia urmează să fie despăgubită de stat.
Mai reține că, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 recurenții au a urma, procedura prevăzută în titlul VII din această lege și, pe cale de consecință, nu a primit critica recurenților în sensul că pârâtul să fie obligat, în mod direct la plata unor despăgubiri bănești în favoarea lor.
Totodată, nu a fost apreciată ca întemeiată, critica recurenților, privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale.
În rejudecare, la cererea reclamanților și cu încuviințarea instanței s-a efectuat un raport de expertiză ce a avut ca obiectiv, actualizarea valorii despăgubirilor bănești ce au fost stabilite inițial prin raportul de evaluare din 26.11.2002, a imobilului moară mixtă - construcții și teren aferent ce a aparținut familiei și situat în com., sat. jud. G ce nu pot fi retrocedate în natură.
Astfel, prin raportul de evaluare s-a concluzionat că valoarea actualizată a imobilului cu destinația moară sătească, confiscată și demolată, fostă proprietate a autorilor reclamanților este de 268.978 lei.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma dispozițiilor art. 296 cod proc.civ. și a motivelor de apel invocate, respectând îndrumările instanței de recurs, constată apelul fondat pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art. 480 civ. și în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la.O privarea de proprietate a unei persoane dă dreptul acesteia să solicite acordarea unei despăgubiri reale și efective pentru prejudiciul suferit.
În lumina celor expuse mai sus se desprinde concluzia că prin dispozițiile Legii 10/2001 și titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată prin nr.OUG 81/2007, s-a reglementat posibilitatea persoanei îndreptățite să solicite instanței, să stabilească întinderea prejudiciului suferit și cuantumul sumei de bani până la concurența căreia urmează să fie despăgubită de stat.
Stabilind cuantumul despăgubirilor, reclamanții conform procedurii prevăzută prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată urmează să-și valorifice dreptul.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 296 cod proc.civ. va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va constata că reclamanții au dreptul la despăgubiri în sumă de 268.978 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul - - prin moștenitorii și, -., cu domiciliile alese la cabinetul de avocat în B-, -. A. 4. 9 sect. 2 și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în B-, sect. 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice - Sucursala G-, împotriva deciziei civile nr. 390/A din 7.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că;
Constată că reclamanții au dreptul la despăgubiri în sumă de 268.978 lei pentru imobilul cu destinație moară sătească, situată în com., sat., compus din 5.600 mp teren și construcții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/14.04.2008
Dact.IS/14.04.2008/8ex.
Fond.
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
