Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 67/
Ședința publică din 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1073/4.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului A, pentru contestație la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, văzând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Municipiul A reprezentată prin Primar, solicitând în contradictoriu anularea dispoziției nr.9311/23.05.2007 emisă de Primarul Municipiului A și obligarea pârâtului la a soluționa notificarea, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate bunurile revendicate prin notificarea înregistrată sub nr.100/23.05.2001.
In motivare, reclamanta a arătat că prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc " " sub nr.100/23.05.2001 și adresată inițial Prefecturii Județului A, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele și instalațiile ce au aparținut Intreprinderii " ", naționalizată în baza Legii nr.119/1948, precum și restituirea sumei de 206.327 lei actualizată, ridicată din casieria întreprinderii cu ocazia naționalizării.
La data de 23.05.2007 pârâtul a emis dispoziția nr.9311/23.05.2007 prin care cererea sa a fost respinsă cu motivarea că utilajele și instalațiile revendicate nu formează obiectul Legii nr.10/2001, fiind bunuri mobile.
Reclamanta a arătat că respingerea notificării este nelegală. Contrar susținerilor pârâtei, utilajele și instalațiile revendicate de ea pot face obiectul Legii nr.10/2001, posibilitatea acordării de măsuri reparatorii pentru astfel de bunuri mobile fiind expres prevăzută de art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată. Dispoziția legiuitorului român de a acorda măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 numai pentru bunurile imobile preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist este nejustificată și încalcă grav dispozițiile art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO.
Mai mult, această dispoziție contravine și art.16 din Constituția României privind egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât îngrădește accesul proprietarilor de bunuri mobile preluate de stat în perioada regimului comunist la procedurile de restituire.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
In motivare a arătat că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru a fi prezumată, potrivit dispozițiilor legale, proprietara utilajelor și instalațiilor; nu a putut fi identificată unitatea deținătoare a acestor utilaje și instalații astfel cum rezultă din adresa nr.20845 și adresa nr.1141/13.06.2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.101/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada că bunurile solicitate mai există în materialitatea lor, deci reclamanta nefăcând dovada calității de persoană îndreptățită.
Mai mult, s-a arătat că potrivit art.1169 civ. cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, așa cum rezultă din probatoriul administrat în dosar, reclamanta nu a propus nici o probă în dovedirea pretențiilor sale, mai mult nu s-a dovedit că entitatea investită potrivit Legii nr.10/2001 cu soluționarea notificării este pârâtul Municipiul
Prin sentința civilă nr.1073/4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, reținându-se în esență, că în aplicarea art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 (care prevede acordarea de măsuri reparatorii și pentru utilajele și instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse), art.6.2 lit.d din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007 prevăd că incidența beneficiului legii se apreciază de la data intrării în vigoare a legii, astfel că acordarea de măsuri reparatorii pentru aceste categorii de bunuri este condiționată de existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii.
In cauză, reclamanta nu a făcut dovada că bunurile mobile care au devenit imobile prin destinație - respectiv prin încorporare în imobil, au servit funcționării întreprinderii, dacă acestea au existat în materialitatea lor la data formulării notificării și nici dovada că antecesorul reclamantei a fost proprietarul imobilului.
Solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 206.327 lei actualizată, ridicată de la casieria întreprinderii cu ocazia naționalizării nu face obiectul Legii nr.10/2001.
In consecință, pentru aceste considerente de fapt și de drept analizate, instanța a respins contestația formulată de reclamanta și a menținut în întregime dispoziția nr.9311/23.05.2007.
Impotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel în termen legal, la 17 decembrie 2007, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
In motivarea apelului său, reclamanta a arătat că în mod greșit Tribunalul Arada apreciat că nu s-a făcut dovada faptului că bunurile mobile în litigiu au servit funcționării întreprinderii, întrucât ea a depus la dosar procesul-verbal de naționalizare a Întreprinderii " " întocmit la 17 iunie 1948 în baza legii nr.119/1948 (filele 7-12 dosar prima instanță), din care rezultă întregul inventar al utilajelor și instalațiilor găsite în incinta unității de către comisia de naționalizare și care, evident, erau întrebuințate în momentul respectiv în activitatea productivă a unității.
Or, câtă vreme aceste utilaje se aflau în incinta unității la momentul inventarierii de către comisia de naționalizare, este lesne de presupus că ele serveau la funcționarea întreprinderii.
Acest fapt rezultă și din natura utilajelor enumerate în procesul-verbal întocmit la 11 iunie 1948, care sunt specifice unei fabrici de îmbuteliere de băuturi alcoolice (pompa de vin, butoaie, utilaje aferente fabricii de gheață etc.).
Cât privește susținerea că utilajele naționalizate nu ar face obiectul Legii nr.10/2001, aceasta este contrazisă de dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, care prevăd în mod expres posibilitatea acordării de măsuri reparatorii pentru astfel de bunuri mobile, indiferent dacă proprietarul utilajelor era sau nu aceeași persoană cu proprietarul imobilului din care s-au ridicat utilajele.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, " Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
Aceasta este și situația în care s-au aflat utilajele și instalațiile aparținând Întreprinderii " ", care au fost preluate de stat odată cu naționalizarea întregii clădiri în care funcționa întreprinderea, clădire ce aparținea însă altei persoane.
Reclamanta a criticat și argumentul instanței de fond, în sensul nedovedirii faptului că defunctul tată al reclamantei, ar fi fost proprietarul întreprinderii, sub acest aspect precizând că în procesul verbal de naționalizare se indică că a fost proprietar al firmei naționalizate, astfel că potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, republicată, în lipsa unor probe contrare, acesta este prezumat ca proprietar al întreprinderii naționalizate.
S-a criticat și respingerea capătului de cerere privind acordarea sumei de 206.327 lei actualizate, confiscată în numerar de la casieria Intreprinderii " ", cu ocazia naționalizării, precizând că deși Legea nr.10/2001 nu face referire la sumele de bani confiscate de Statul Român, odată cu naționalizarea întreprinderii în care au fost găsite, potrivit art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO, restituirea lor este posibilă și obligatorie.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea apelului și pe fond, admiterea contestației.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pentru termenul de judecată din 25 februarie 2008, Municipiul A, prin Primar, a solicitat în temeiul art.296 pr.civ. respingerea apelului ca neîntemeiat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Intimata a subliniat că dispozițiile legale invocate în cauză, respectiv art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, art.6.2 lit."d" din Nomele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, reglementează expres că obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri (utilaje, instalații, etc.) este condiționată de existența lor fizică la momentul intrării în vigoare a legii.
In acest sens, intimata susține că reclamanta nu și- dovedit sub nici un aspect contestația, nici în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, nici identificării unității deținătoare a utilajelor și instalațiilor, a existenței lor în materialitatea lor, și a calității sale de persoană îndreptățită, în sensul legii.
Prin urmare intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului, invocând în drept disp. art. 284 și urm. pr.civ. Legea nr.10/2001 republicată, art.1169 civil.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de actele depuse la dosar și văzând și disp.art.282 și urm. și art.296 pr.civ. rap. la art.6 slin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta, a fost reprezentată în fața instanței de fond, de apărătorul ales avocat -, care, odată cu contestația formulată, a depus și documentul de care a înțeles să se prevaleze în dovedirea acțiunii civile.
Din studiul dosarului, Curtea reține că aceasta a solicitat judecata cauzei și în lipsa sa, nefiind prezent în instanța de judecată la nici un termen de judecată fixat.
In apelul declarat de reclamantă, la primul termen de judecată, din data de 25 februarie 2008, pentru când reclamanta, deși legal citată, nu s-a prezentat, în virtutea rolului activ reglementat de art.129 pr.civ. instanța de apel a dispus citarea ei cu mențiunea de a depune la dosar extrasul de CF în care este înscris imobilul " " din A, pentru a se verifica dacă defunctul tată, a fost proprietar al imobilului supus naționalizării, pentru ca ulterior, să se verifice și toate celelalte aspecte legate de existența bunurilor mobile și incidenta prev.art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Deși reclamanta a fost personal citată, (fila 12 dosar apel) la adresa indicată în cererea de apel, nu s-a prezentat în instanță, și nici nu a depus la dosar înscrisul solicitat de instanța de judecată, necesar unei juste soluționări a pricinii.
Pentru termenul de azi, 17 martie 2008, prin registratura instanței, s-a depus la dosar doar o cerere din partea domnului avocat -, în calitate de apărător ales al reclamantei, prin care a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Față de împrejurarea că reclamanta nu a răspuns solicitărilor instanței de judecată, în sensul depunerii la dosar a actelor solicitate, pentru verificarea susținerilor sale privind proprietatea imobilului naționalizat, și neprezentarea ei, personal sau prin apărător ales, în instanță, Curtea constată că apelul este neîntemeiat, nemodificându-se cu nimic starea de fapt reținută de instanța de fond.
Astfel fiind, în lipsa unor probe suplimentare ce se impuneau a fi administrate, și față de neprezentarea reclamantei în instanță, și nedepunerea extrasului de CF aferent imobilului, Curtea va respinge apelul ca neîntemeiat, conform art.296 pr.civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în A,--11, bloc.F, scara E, apart.11, jud.A, împotriva sentinței civile nr.1073/4.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului A, cu sediul în A,-, jud. A, pentru contestație la Legea nr.10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: /18.03.2008
Dact. // 4 ex./ 31.03.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Rujița Rambu