Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 67/
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant, reprezentant prin mandatar, domiciliat în C,-,. 26,. A,. 1, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1169/24.10.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul reclamant, prin mandatar potrivit procurii speciale autentificată sub nr. 1582/05.09.2007, și intimatul pârât Primarul Municipiului C prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 43630/21.01.2009 (fila 9 dosar).
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul se referă asupra cauzei, învederând că prezentul apel este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 51 din Legea nr. 10/2001.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul apelantului reclamant, dl.,
depune la dosar originalul procurii speciale autentificată sub nr. 1582/05.09.2007.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Apelantul reclamant, prin mandatar, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, urmând a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar.
Intimatul pârât, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului, conform susținerilor din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a contestat dispoziția nr. 1172/29.02.2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului C, solicitând anularea dispoziției și constatarea dreptului reclamantului de a fi despăgubit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 129. situat în C,-, în principal prin restituirea în natură a acestui teren și, în subsidiar, în ipoteza în care terenul nu poate fi restituit în natură, prin acordarea unui teren în compensare sau plata unor despăgubirii bănești.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin notificările înregistrate sub nr. 267/7.11.2001 și 41/24.03.2003 la EJ. " " a solicitat Primăriei C restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul constituit din teren în suprafață de 129. și construcția cu suprafața utilă de 50,71. imobil situat în C,-.
S-a arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6074/7.07.1981 de la vânzătorii și, în act menționându-se în mod expres că terenul în suprafață de 129. trece în proprietatea statului conform art. 30 al. (2) din Legea nr. 58/1974.
Construcția a fost preluată de stat, contra cost, în baza Deciziei nr. 37/1986, iar după apariția Legii nr. 112/1995 a fost înstrăinată chiriașilor în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 30554/13.06.2000.
Susține reclamantul că, în mod greșit, unitatea deținătoare a dispus prin Dispoziția nr. 1172/29.02.2008 acordarea de măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea 247/2005, numai pentru construcția înstrăinată chiriașilor și a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru teren, motivat de faptul că cererea nu face obiectul Legii nr. 10/2001, terenul fiind proprietate de stat, conform Legii nr. 58/1974.
Prin sentința civilă nr. 1169/24.10.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantul nu a fost niciodată proprietarul terenului în suprafață de 129. acesta trecând la stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul cumpărării locuinței de către reclamantul.
Prin art. 36 (3) din Legea 18/1991, legiuitorul a stabilit că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al art. 30 DIN Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Cum locuința a fost înstrăinată chiriașilor și, conform Legii nr. 112/1995, în baza contractului nr. 30554/13.06.2000, terenul nu poate fi restituit reclamantului, chiriașii cumpărători având vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției, cererea reclamantului de acordare de despăgubiri pentru acest teren nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul prin procurist, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul nu este îndreptățit
la măsuri reparatorii pentru terenul aferent locuinței preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Acest teren, deși la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare nr. 6074/07.07.1981 a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, părțile contractante stabilind prețul vânzării și în raport cu suprafața de teren de 129.
2. În mod greșit s-a reținut că acest teren poate fi atribuit actualilor
proprietari ai locuinței în baza art. 36 din Legea nr. 19/2001, în realitate aceste dispoziții legale se aplică numai proprietarilor locuințelor dobândite de la persoane fizice anterior anului 1989, iar nu și chiriașilor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile reclamantului se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Legea nr. 10/2001 reglementează o procedură specială de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, urmărind înlăturarea prejudiciilor suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Articolul 2 din lege definește noțiunea de preluare abuzivă și enumeră nelimitativ și în raport de modalitatea, motivul sau condițiile preluării, toate situațiile în care măsura a fost nelegală - deoarece s-a întemeiat pe acte normative, administrative de putere sau jurisdicționale, contrare regimului juridic constituțional de la data producerii lor și, totodată, contrare drepturilor și libertăților fundamentale consacrate în legislația internațională opozabilă în domeniu - iar art. 3 și 4 alin. 2 din același act normativ stabilesc că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform art. 3 alin. 1 lit. "a", ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Normele de aplicare unitară a acestui act normativ, aprobate prin nr.HG 250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În speță, în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului situat la adresa din C,-, reclamanții au invocat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6074/7.07.1981, prin care și i-au vândut imobilul menționat anterior, compus dintr-o casă de locuit formată din o cameră, sală și hol, și bucătărie și potrivit căruia terenul aferent, în suprafață de 129. a trecut în proprietatea statului în condițiile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Din înscrisul menționat rezultă că terenul din- nu a aparținut niciodată patrimoniului reclamantului pentru că prin actul de vânzare-cumpărare din 1981 acesta a dobândit numai dreptul de proprietate asupra construcției situată la adresa menționată, ulterior înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995, nu și asupra terenului aferent acesteia, care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului localităților urbane și rurale, s-a stabilit că terenurile din intravilan situate în perimetrul construibil al localităților pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Practic, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1978 și nr. 59/1974 s-a derogat de la principiul liberei circulații a bunurilor, creându-se o indisponibilitate generală a terenurilor de orice fel, proprietate privată.
Prin urmare, proprietarul unei locuințe preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și ulterior înstrăinată chiriașilor conform Legii nr. 112/1995 nu poate cere restituirea terenului trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, nici despăgubiri, întrucât la momentul preluării abuzive acesta nu avea calitatea de proprietar al terenului.
Prin efectul înstrăinării construcției sub imperiul Legii nr. 58/1974, terenul a ieșit din patrimoniul înstrăinătorului, locuința a trecut direct în patrimoniul statului, în baza legii, fără a se regăsi vreun moment în patrimoniul dobânditorului construcției.
Cum reclamantul nu a fost niciodată titularul dreptului de proprietate asupra acestui din urmă teren nu poate pretinde că preluarea a avut caracter abuziv, ca urmare a neacordării unei juste și prealabile despăgubiri, iar în prezent în condițiile în care locuința nu se mai află în patrimoniul reclamantului, fiind înstrăinată chiriașilor cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, legiuitorul a recunoscut în favoarea dobânditorilor construcției dreptul substanțial de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, o astfel de soluție fiind reținută și în Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobată prin nr.HG 250/2007 (art. 1.4. lit. c).
Prin urmare, în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada că după încheierea actului de vânzare-cumpărare din 1981 au devenit proprietarii terenului aferent construcției cumpărate în baza unui act translativ de proprietate sau prin efectul legii, calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil nu poate fi reținută.
Nu se poate susține cu temei că prin nerecunoașterea caracterului translativ de proprietate al actului de vânzare-cumpărare din 1981 pentru terenul aferent construcției înstrăinate i se creează reclamantului un regim discriminator în raport cu beneficiarii prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru că dispozițiile actului normativ pe care se întemeiază contestația de față recunosc dreptul la acordarea măsurilor reparatorii numai proprietarilor imobilelor care intră sub incidența sa sau moștenitorilor acestora, ori reclamantul nu justifică existența acestei calități.
Conform disp. art. 36 al. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată "terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca afect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor."
Așadar, prin sintagma "proprietar actual al locuinței" se înțelege proprietarul existent la momentul formulării cererii de restituire în proprietate a terenului aferent construcției. Acesta poate fi unicul proprietar al construcției dacă s-a realizat o singură înstrăinare a construcției, ori ultimul dobânditor, dacă au avut loc înstrăinări succesive ale construcției, indiferent dacă acestea s-au produs anterior abrogării Legii nr. 58/1974 sau ulterior acestui moment - cum este cazul în speță.
Prima instanță a reținut astfel în mod corect că, legiuitorul a recunoscut vocația la dobândirea terenului aferent construcției înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 în beneficiul chiriașului cumpărător - în speță, cumpărători și.
2. Susținerea apelantului reclamant în sensul că dispozițiile art. 36 al. (3)
din Legea nr. 18/1991 nu sunt aplicabile în cazul cumpărării locuințelor în baza Legii nr. 112/1995 este lipsită de fundament legal.
Astfel, conform art. 26 al. Ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din
Normele metodologice de aplicare a acestei legi, republicată, în baza art. II din nr.HG 11/1997 prevăd că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că, dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcției rămân în proprietatea statului,per a contrariocele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.pr.civ. se va respinge apelul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant, reprezentant prin mandatar, domiciliat în C,-,. 26,. A,. 1, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1169/24.10.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./11.03.2009
Tehnored.gref./4ex./16.03.2009
Emis 2 com./16.03.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
