Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 68/A/2008

Ședința publică de la 03 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ana Budacu

JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea apelului, în rejudecare după casare, formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI AIP RIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 706/14.06.2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 3165/2005, având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic cu delegație la dosar pentru apelanta pârâtă și intimatul reclamant asistat de fiica sa.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Intimatul reclamant depune la dosar planșe fotografice, care atestă starea imobilului în litigiu.

Reprezentantul apelantului pârât declară că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, din care și rezultă că centrala termică aflată pe o parte din imobilul revendicat de reclamant, este proprietatea publică a Municipiului A I, și având în vedere îndrumările deciziei de casare a Inaltei Curți de Casație și Justiție, solicită cuvântul în dezbateri.

Nefiind alte cereri formulate, și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul apelantei pârâte - consilier juridic, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, și în consecință modificarea sentinței instanței de fond, cu admiterea acțiunii.

Consideră că scopul pentru care a fost expropriat terenul, s-a materializat, construindu-se blocuri, alei și spații verzi, iar instanța de fond nu a ținut seama și nu a făcut aplicarea în speța de față, a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001. Invocă de asemenea, că reclamantul la momentul exproprierii a fost despăgubit.

Reclamantul intimat, prin fiica sa, declară că nu a primit nici o despăgubire pentru terenul preluat abuziv, în litigiu, motivarea instanței de fond a fost aceea, că în cazul restituirii în natură a acestuia, nu mai există acces către celelalte blocuri. Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă contrariul, că ar fi căi de acces, care pot fi folosite, iar centrala termică se află doar pe o parte din terenul revendicat.

Solicită restituirea terenului în natură, și respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul Municipiului A

Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 706/16.06.2006 a Tribunalului Alba - Secția civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorul împotriva pârâtei Primăria Municipiului A I, reținându-se că este persoană îndreptățită la restituirea terenului în suprafață de 735 mp, înscris în CF nr. 29120 A I, nr. top. 2937/4/1/1 și nr. top. 2937/4/1/2.

Pârâta a fost obligată să emită dispoziție de restituire în natură a întregului imobil.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit extrasului de CF, anexat la dosar, imobilul în litigiu a fost înscris, inițial în CF 3260 A I, făcând parte din parcela cu nr. top. 2937/4, în suprafață totală de 1439 mp, aparținând antecesorilor contestatorului și.

In baza încheierii nr. 1434/1978, imobilul a fost parcelat în două, cu nr. top. 2937/4/1 în suprafață de 735 mp și nr. top. 2937/4/2 în suprafață de 704 mp.

Potrivit conținutului adeverinței nr. 834/2001, eliberată de SC SA A I și a mențiunilor din cartea funciară, parcela cu nr. top. 2937/4/1 a fost expropriată în anul 1975 în baza Decretului nr. 281/1975, astfel: 335 mp de la antecesorul contestatorului și 400 mp de la contestator, fiind întabulat în favoarea Statului Român în CF 29120 A I, respectiv nr. top. 2937/4/1/1 teren construibil în suprafață de 124 mp și nr. top. 2937/4/1/2 alei, accese și zone verzi în suprafață de 611 mp.

In ceea ce privește calitatea contestatorului de persoană îndreptățită, s-a reținut că acesta este îndreptățit în nume propriu la restituirea suprafeței de 400 mp, ce figurează în tabelul anexă la decretul de expropriere.

De altfel, instanța a avut în vedere cererea contestatorului prin care a solicitat întreaga suprafață expropriată, în care a inclus-o și pe cea aparținând antecesorilor săi, decedați la momentul apariției Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 424 din 25 aprilie 2005, emisă de Primarul Municipiului A I, s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului numai pentru suprafața de teren ce s-a expropriat de la el și pentru cota de parte de la antecesorul său, din suprafața de 335 mp, motiv pentru care, reținându-se că este îndreptățit la restituirea întregii suprafețe, ce s-a expropriat de la antecesorul său, s-a dispus anularea dispoziției.

Cu privire la modalitatea de restituire, față de concluziile raportului de expertiză, s-a reținut că poate fi restituit în natură întreg terenul, deoarece pe el se află mai multe garaje, alei de acces la garaje și o parte din centrala termică, în prezent dezafectată.

Pentru că pârâtul nu a făcut dovada existenței autorizațiilor pentru garaje, acestea fiind construcții fără fundație, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind posibilă restituirea în natură, ca regulă impusă de legea specială, și s-a înlăturat apărarea părții adverse, conform căreia, scopul exproprierii a fost atins, prin evidențierea garajelor și aleilor de acces la ele.

Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, prin decizia nr. 361/A din 22.11.2006, a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul Municipiului A I, și l-a obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că hotărârea apelată este legală și temeinică, deoarece contestatorul a făcut dovada că terenul în discuție este liber de construcții, nefiind realizat scopul pentru care a fost expropriat și calitatea sa de persoană îndreptățită nu a fost contestată.

A mai reținut că, apelantul nu a făcut dovada acordării despăgubirilor persoanelor expropriate prin adresa emisă de SC SA A I, fiind dovedită numai valoarea terenului la data exproprierii.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului A I, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

A arătat că, greșit s-a restituit în natură terenul pretins de contestator, pentru că scopul exproprierii a fost realizat, lucrările avute în vedere ocupând funcțional tot terenul, care în prezent nu este liber, ci afectat de servituți și alte amenajări de utilitate publică, ce aparțin domeniului public, potrivit HG nr. 974/2002.

S-a susținut de către recurent că, instanțele trebuiau să aplice art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, adică să acorde măsuri reparatorii în echivalent.

S-a precizat de asemenea, că greșit s-a aplicat art. 12 din aceiași lege, în condițiile în care s-a dispus restituirea în natură a terenului, fără a fi obligat contestatorul să ramburseze suma reprezentând valoarea despăgubirii acordată cu ocazia exproprierii, actualizată.

In fine, ultima critică se referea la reținerea greșită a calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului AIp rin Primar, deși persoana deținătoare este Municipiul A I, care potrivit art. 11 din Legea nr. 286/2006 are personalitate juridică.

Recursul motivat, a vizat, de fapt, aspecte care țin de aplicarea Legii nr. 10/2001, și permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

Imobilul a cărei restituire s-a solicitat a aparținut parțial contestatorului intimat și parțial antecesorilor săi, fiind făcută dovada calității de persoană îndreptățită a intimatului.

Terenul a fost expropriat, fără ca proprietarii să primească despăgubirile corespunzătoare valorii sale la acel moment.

In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize, prin concluziile căreia s-a stabilit că terenul în litigiu se află din punct de vedere administrativ situat în intravilanul localității A I, pe el fiind evidențiată o centrală termică, garaje și alee de acces. Suprafața ocupată de construcții fără fundație ( garaje) este de 205 mp, ce include și accesul la o parte din garaje.

Pe baza acestor concluzii, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că terenul poate fi restituit în natură contestatorului, deoarece scopul exproprierii nu s-a realizat, în condițiile în care acesta este afectat de garaje private și alei de acces la ele, cât și de o centrală termică în stare de funcționare.

Instanțele de fond și apel s-au mărginit la a constata că imobilul este liber, că acele construcții evidențiate de expert s-au edificat fără autorizație, că nu au fundație și că pot fi ușor demolabile, iar centrala termică este dezafectată, situație în care este posibilă restituirea în natură a terenului.

Intrucât, potrivit art. 129 alin. 5 cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale se impune să insiste, ca expertul, prin lucrarea întocmită să facă referiri concrete cu privire la starea în care se află centrala termică, în ce măsură mai este sau nu funcțională, la posibilitățile de demolare a garajelor și dacă aleile de acces sunt uzitate numai pentru garaje ori și pentru accesul la blocurile de locuințe.

Potrivit aceluiași text enunțat, judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc

Procedând astfel, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privitoare la identificarea imobilului, vizând construcțiile existente pe el, ceea ce se poate realiza numai pe baza unui supliment de expertiză care să elucideze toate aspectele de mai sus.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 3473/2006 pronunțată în dosar civil nr-, a admis recursul pârâtului, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată, pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA, sub dosar nr. -/2007.

In rejudecare, ținând seama de îndrumările date de instanța de recurs, s-a încuviințat un supliment la raportul de expertiză, pentru identificarea terenului în litigiu, atât din punct de vedere a cărții funciare, cât și a suprafeței și a vecinătăților, a identificării construcțiilor existente pe teren, starea în care se află acestea, dacă sunt edificate pe fundație și sunt ușor demontabile.

Prin suplimentul de expertiză s-a răspuns la toate aceste obiective, iar părțile și-au însușit constatările expertului.

Astfel, rezultă că imobilul expropriat și identificat cu datele de CF, a avut suprafața reală totală de 735 mp, s-a identificat cu nr. top. 2937/4/1, însă nu a fost folosită în scopul expropriat în întregime.

Contestatorul a rămas întabulat pe top. 2937/4/2, care are suprafața de 704 mp, însă folosește și din suprafața expropriată 117 mp, având în prezent în folosință suprafața de 821 mp.

Aceasta rezultă din constatarea expertului, că topograficul expropriat deși avea suprafața de 735 mp, suprafața regăsită ca expropriată și folosită de Statul Român este de 618 mp, diferența fiind de 117 mp, indicată mai sus și asupra căreia reclamantul nu are un titlu în prezent.

Din suprafața folosită de către Statul Român, identificată cu puncte fixe și desenată în planul de situație, în anexa 1 suplimentului de expertiză, cu culoare roșie, poate fi restituită în natură reclamantului contestator, suprafața marcată cu punctele 31-55-17-16-N-15-B-53, de 495 mp. Această suprafață s-a stabilit ca fiind liberă și poate fi restituită în natură, deoarece garajele ce ocupă o suprafață de 67 mp nu sunt construite pe fundație ci doar pe o platformă betonată ce mai ocupă 53 mp, sunt construcții edificate fără autorizație și deja o parte din acestea au fost demontate, demolate, nemaiexistând pe teren în raport de cele constatate de expert în prima fază procesuală în anul 2005. De asemenea, o suprafață de 88 mp este neamenajată, fiind situată între gardul existent ce separă proprietatea contestatorului de zona expropriată și aflată în posesia statului și o alee, care deși deservește accesul din str. - spre blocurile de locuințe, nu este necesară acestui acces, deoarece există o altă cale de acces, prin str. -, unde sunt amplasate blocurile, în str. -, care se intersectează.

De aceea, în rejudecare, s-au avut în vedere aceste constatări, și s-a concluzionat că este retrocedabilă în natură suprafața menționată.

Nu s-a retrocedat o suprafață de 123 mp, identificată și hașurată în planul de situație din anexa 1, marcată cu punctele A-55-1-16-N, pe care există o parte din centrala termică, care deși este dezafectată, este o construcție unitară, masivă, ce aparține domeniului privat al statului, și nu poate fi demolată. Numai în acest mod se poate da eficiență prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

In aceste limite, admițându-se apelul declarat de Primarul Municipiului A I, se va schimba sentința și se va dispune reducerea suprafeței restituită în natură la 612 mp, identificați cu punctele din schița anexă suplimentului de expertiză, care va face parte integrantă din prezenta hotărâre. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

Pentru aceste considerente:

In numele legii

DECIDE

Admite apelul declarat de Primarul Municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr. 706/14.06.2006 a Tribunalului Alba, pe care o schimbă în parte în sensul reducerii suprafeței restituite în natură la 612 mp, delimitată de punctele 31-55-17-16-N-15-B-53 din schița anexă la suplimentul la expertiza tehnică efectuată în cauză de expert tehnic în apel, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.

Președinte Judecător

- - - -

Grefier

- -

.

Tehn.

4 ex/09.04.2008

-

Președinte:Ana Budacu
Judecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Alba Iulia