Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr. 1842 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, jud. O, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelantul reclamant și intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea întâmpinării de către intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI; de asemenea, s-a învederat solicitarea apelantului reclamant și a intimatei pârâte PRIMĂRIA COMUNEI de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă și, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul O l t, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să anuleze dispoziția nr. 122/22.09.2008 prin care i s-a respins notificarea nr. 586/16.09.2008 transmisă în baza Legii nr.10/2001 prin executorul judecătoresc, obligarea pârâtei să soluționeze notificarea sa urmând procedura legală, precum și obligarea pârâtei la daune cominatorii de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea efectivă a actelor administrative, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s- arătat că a depus o notificare inițială în anul 2001 pentru restituirea în natură a bunurilor imobile aparținând autorilor săi, aflate pe raza comunei, sat, județul O, în baza Legii nr.10/2001.
În urma litigiului, notificarea a fost soluționată prin sentința nr. 2164/01.04.2008, irevocabilă a ICCJ prin respingerea cererii de restituire în natură.
Reclamantul a învederat că în baza dispozițiilor art. 51 alin. 3 din Legea nr.10/2001 republicată (fostul art. 47 alin. 3) a depus o nouă notificare transmisă prin executor judecătoresc, respectiv nr. 586/16.09.2008, solicitând despăgubiri bănești pentru bunurile ce nu i-au fost restituite în natură, susținând că termenul legal prevăzut de art. 21 alin. 1 Legii nr.10/2001 curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
S-au depus la dosar: notificarea din 09.08.2001, decizia nr. 2146/01.04.2008 pronunțată de ICCJ în dosarul nr-, notificare din 16.09.2008, dispoziția nr. 122/22.09.2008.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Reclamantul a depus în cauză concluzii scrise însoțite de actul de donație autentificat sub nr. 3895/28.08.1948, titlul de proprietate nr. 46639/03/15.10.2003, sentința civilă nr. 557/26.06.2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1069/C/2006 și decizia nr. 866/08.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr.1842 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-,s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei, județul
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a formulat notificare în termenul legal prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.2146/1.04.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, prin respingerea contestației.
În 2008 formulat o nouă notificare, pe care tribunalul a respins-o ca fiind tardiv depusă.
Soluția adoptată de tribunal, de respingere a contestației este legală, întrucât termenul de depunere al notificării în baza Legii nr.10/2001 potrivit art. 22 din lege, este de un an începând cu 14 februarie 2001 - 14 februarie 2002.
Reclamantul a uzat de aceste prevederi legale, a notificat în termen pârâta pentru restituirea în natură.
Împotriva sentinței în termen legal a formulat apel reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivele de apel, reclamantul invocă greșita aplicare a art. 22 alin. 1 și alin.5, art. 30 și 40 din Legea nr.10/2001.
Motivează reclamantul că, după soluționarea nefavorabilă a primei notificări prin decizia civilă nr.2146/2008 a ICCJ prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a bunurilor notificate, este în termen să formuleze o nouă notificare pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.247/2005 care a modificat Legea nr.10/2001, prin compensare cu alte bunuri ori servicii, ori despăgubiri, în condițiile acestei legi.
Că, termenul prevăzut de art. 25 alin. 1, la care face trimitere art. 26 din Legea nr.10/2001, curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care s-a respins cererea de restituire în natură.
A precizat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 47 alin. 3 din Legea nr.10/2001, forma inițială, devenit art. 51 alin. 3 prin republicată.
Că, tribunalul a ignorat decizia civilă nr.1055/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Legea nr.10/2001, decizie ce exista la data judecării cauzei și în raport de care instanța era competentă să judece acțiunea prin prisma dispozițiilor art. 22 alin. 5 și art. 26 din Legea nr.10/2001.
Apelul este nefondat.
Reclamantul a inițiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin Notificarea nr. 586/16.09.2008, finalizată prin Dispoziția nr. 122/22.09.2008, emisă de Primăria.
Reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul (clădiri și teren intravilan de 3,99 ha) situat în V comunei, cătunul, jud. O, ce au aparținut autoarei sale și nu i-au fost restituite în natură.
Notificarea a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Reclamantul a uzat de faza judiciară, facultativă, prevăzută de Legea nr. 10/2001, pentru verificarea legalității și temeiniciei dispoziției de respingere emisă de Primăria.
Soluția adoptată de tribunal este legală, fiindcă termenul de depunere a notificării este reglementat de art. 22 din legea nr. 10/2001, republicată, (fostul art. 21), și este cuprins în intervalul 14 februarie 2001 - 14 februarie 2002.
Reclamantul a mai formulat o notificare în acest termen legal, finalizat cu emiterea Dispoziției nr. 1/2003, emisă de General pe care reclamantul a atacat-
Litigiul derulat pentru contestarea Dispoziției nr. 1/2003, menționată, a fost finalizat prin sentința civilă nr. 215/2005, pronunțată de Tribunalul O l, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2146/01.04.20008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Prin această hotărâre s-a respins cererea de restituire în natură a bunurilor notificate.
Critica invocată de reclamant, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 47 alin. 3 din legea nr. 10/2001, nu poate fi reținută.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 3 din legea nr. 10/2001, republicată, (fostul art. 46 alin. 3), "în cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut de art. 22 alin. 1 curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești".
Prin nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, la art. 46.3 se explicitează că această prevedere are caracter special și vizează cazul în care acțiunea în revendicare privind un imobil care cade sub incidența legii a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea (judecătorie, tribunal, curte de apel), persoanele îndreptățite pot solicita restituirea imobilului pe calea administrativă prevăzută de lege într-un termen de 12 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a respectivei hotărâri.
Prevederea de la alin. 3 a art. 46 se conexează direct cu prevederea generică de la art. 47 din lege.
În speța dedusă judecății, nu sunt incidente aceste dispoziții legale, deoarece hotărârea irevocabilă invocată de reclamant a avut ca obiect /2001, nu revendicare, așa cum se explicitează prin normele de mai sus.
Este neîntemeiată și critica referitoare la ignorarea Deciziei nr. 1055/09.10.2008, pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr-, sesizată pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 2 și art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Nu se poate asimila ipoteza prezentată de reclamantul apelant cu cea ridicată de autorul excepțiilor mai sus invocate, cauza civilă din acel dosar având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995, cu referire specială și la distincția "cu titlu valabil" și "fără titlu valabil".
În consecință, cum criticile invocate nu sunt întemeiate, hotărârea fiind legală și temeinică, urmează a fi menținută cu consecința respingerii apelului, conform art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr. 1842 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, jud. O, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
10.03.2009
Jud.fond
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
