Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1739/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 682
Ședința publică de la 14.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții reclamanți, ȘI, împotriva sentinței civile nr. 722 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
are ca obiect - acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 7.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la 6.10 2008 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T solicitând să fie obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren și construcție situat în B, str.- nr.2, Bârlad, județul
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt unicii moștenitori ai defunctei, aceasta notificând restituirea imobilului conform Legii nr.10/2001.
Imobilul s-a aflat în proprietatea lui (cunoscută și sub numele de ) până în anul 1950 când a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, act neconstituțional.
Autoarea reclamanților avea calitatea de persoană îndreptățită deoarece s-a stabilit că moștenitorul defunctei este în calitate de văr primar, iar autoarea reclamanților figurează ca văr primar neacceptant în baza art.700 Cod civil, fiind singura care a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru acest imobil, fiind incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr.10/2001.
Deși a trecut termenul de 60 de zile prevăzut pentru soluționarea notificării nu au primit nici un răspuns.
Pârâtul a formulat întâmpinare apreciind că extrasul de Arhivele Statului nu constituie titlu de proprietate și un act doveditor al dreptului de proprietate, nu precizează suprafața de teren construită, reclamanții omițând să individualizeze imobilul a cărei restituire o solicită.
În 7.05.2009 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită restituirea imobilului astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr.722/14.05. 2008 respins acțiunea ca neîntemeiată.
În considerente s-a reținut că prin notificarea formulă în temeiul Legii nr.10/2001, sub nr. 223/2001 (fila 5) s-a solicitat acordarea de despăgubiri de către numita pentru imobilului situat în Bârlad- și care a aparținut autoarei sale, -.
Până la data introducerii prezentei acțiuni, notificarea nu a fost soluționată de către pârâtă, fie prin emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii, fie prin dispoziție de respingere a notificării, așa cum rezultă din întâmpinarea formulată și din înscrisurile de la dosar.
Prin decizia nr.20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, inclusiv acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Tribunalul a reținut că potrivit copiei de pe anexa la decretul pentru naționalizarea unor imobile nr.92/1950, poziția nr.43, județul, orașul Bârlad, emisă de Arhivele Statului (fila 11), rezultă că a fost naționalizat un imobil complet în Bârlad,-, de la fostul proprietar -.
Totodată, potrivit adresei nr.1329/17.02.2009 emisă de Primăria Municipiului Bârlad (fila 55), imobilul din-, fostă proprietatea lui - a fost naționalizat conform Decretului 92/1950, poziția nr.43 în tabelul anexă la județul, iar în prezent imobilul se află înscris în domeniul public al Municipiului Bârlad, conform HG.1361/2001 și este administrat de Inspectoratul Școlar Județean V unde funcționează Clubul.
Totodată, tribunalul a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.340/1985 emis de notariatul de Stat Sector 5, de pe urma defunctei decedată la 4.07.1984 a rămas ca unic moștenitor, fiind străină de succesiune prin neacceptare printre altele numita.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.129/2002 emis de BNP, de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori reclamanții din prezenta cauză.
Având în vedere că numita este singura persoană care a notificat restituirea imobilului în baza Legii.10/2001, în raport de dispozițiile art. 4 din Lg.10/2001, rezultă că autoarea reclamanților a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii pentru acest imobil, urmând să profite și de cote le moștenitorilor legali sau testamentari care nu au formulat în termen notificare.
În raport de situația de fapt sus menționată, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată este neîntemeiată, întrucât niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu menționează care este întinderea dreptului de proprietate care a aparținut defunctei în sensul că,din nici un act existent la dosarul cauzei nu rezultă care este suprafața imobilului teren, care este suprafața imobilului construcție și care este componența imobilului construcție (camere, dependințe, etaje, etc).
Așadar, art.24 din Legea nr.10/2001 prevede necesitatea dovedirii de către reclamant nu numai a existenței dreptului de proprietate ci și a întinderii acestuia, ori, copia de pe anexa la decretul pentru naționalizarea unor imobile nr.92/1950,poziția nr.43, județul, orașul Bârlad, emisă de Arhivele Statului (fila 11), menționează doar că a fost naționalizat un imobil complet în Bârlad,-, de la fostul proprietar -, fără a se identifica în nici un fel suprafața de teren și vecinătățile, suprafața construcției, din ce este compusă această construcție, dacă sunt mai multe corpuri de clădire.
Precizăm totodată, că în speța dedusă judecății, reclamanții nu dețin titlul de proprietate original al autoarei (act de vânzare cumpărare, " donație, hotărâre judecătorească, etc), nu dețin nici măcar un extras de carte funciară sau istoric de rol fiscal, astfel încât în lipsa acestor înscrisuri aceștia nu pot dovedi întinderea dreptului de proprietate, respectiv nu pot dovedi care a fost suprafața de teren naționalizată, numărul și componența construcțiilor și suprafața acestora.
Atâta vreme cât nu există nici un act din care să rezulte suprafața de teren, laturile și vecinătățile, numărul corpurilor de clădire și suprafața acestora, este evident că expertul nu poate determina cu precizie întinderea dreptului de proprietate ce a aparținut autoarei reclamanților, iar individualizarea imobilului nu este lăsată de legiuitor în competența expertului în lipsa unui act de proprietate din care să rezulte suprafața imobilului preluat și individualizarea concretă a acestuia.
de aceste aspecte, Tribunalul a constatat că prin notificarea formulată autoarea reclamanților a solicitat doar despăgubiri cu privire la imobilul ce formează obiectul cauzei, ori reclamanții solicită restituirea în natură a acestuia, deși Tribunalul nu poate analiza decât manifestarea de voință a persoanei îndreptățite așa cum a fost formulată prin notificare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și criticând-o ca nelegală și netemeinică.
O primă critică are în vedere greșita interpretare a dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, acesta instituind 2 prezumții în favoarea persoanei îndreptățite, instanța fiind obligată a le aplica câtă vreme partea potrivnică nu a prezentat proba contrarie.
Cea de-a doua critică se referă la neanalizarea unor probe administrate în cauză, respectiv matricola fiscală nr.115 a imobilului din perioada 1945- 1951, act din care rezultă că imobilul consta dintr-o casă veche în bună stare, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, având parchet și instalație de baie, compusă din 9 camere, 3 antreuri și bucătărie, la subsol magazie pentru lemne, curte, garaj de zidărie și un grajd.
Se mai critică sentința și sub aspectul interpretării greșite a conținutului raportului de expertiză,acesta fiind înlăturatde plano.
Expertiza efectuată în cauză are valoare probatorie expertul având în vedere actele dosarului: anexa decretului de naționalizare, matricola fiscală, adresa nr.1329/2009 a primăriei Municipiului Bârlad, schița veche a imobilului de la Oficiul de cadastru al primăriei, inventarul și schița prezentate de pârâtă, măsurătorile efectuate în teren, declarațiile părților.
Nerelevant este și faptul că autoarea reclamanților a solicită prin notificare doar despăgubiri întrucât art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma inițială, prevedea doar posibilitatea acordării de despăgubiri, aceste dispoziții fiind ulterior schimbate în sensul că se poate dispune restituirea în natură.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite apelul având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001 (1) în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În cauză dreptul de proprietate al reclamanților a fost dovedit conform dispozițiilor sus menționate, fișa matricolă fiscală a imobilului cuprinde descrierea imobilului la nivelul anilor 1950- 1951 aceasta coroborându-se cu înscrisurile de la Arhivele Statului, și situația constată de expert.
Intimatul deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză invocând faptul că nu există identitate între imobilul deținut de autoarea reclamanților și cel deținut de el în prezent, nu face nici o probă contrarie prin care să dovedească că imobilul este altul decât cel descris în matricola fiscală nr.551.
În aceste condiții, prezumția relativă de proprietate instituită prin Legea nr.10/2001 nu a fost răsturnată, instanța fiind obligată să dea eficiență legii.
Raportul de expertiză efectuat în cauză reprezintă o probă concludentă, înlăturarea ei pe motivul că există acte prin care să se dovedească suprafețele de teren, laturi și vecinătăți întemeindu-se pe greșita interpretare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr.10/2001 la situația de fapt a cauzei.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că autoarea reclamanților a solicitat doar despăgubiri prin notificare întrucât în cadrul contestație, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr.10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea putând dispune chiar și restituirea în natură.
În același timp este de remarcat că textul art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 a suferit modificări, astfel încât în prezent soluția de restituire în natură este prevăzută legal și aplicabilă în cauză.
Astfel fiind, în temeiul art.296 Cod procedură civilă Curtea va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea și va obliga intimatul - pârât să lase pârâților reclamanți în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren și construcție, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de ing.G, situat în orașul Bârlad,-, județul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți, ȘI, toți domiciliați în B,-, sector 2 și cu domiciliul ales la av. în B,-,.1,.3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 722 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea.
Obligă intimatul pârât să lase pârâților reclamanți în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren și construcție, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de ing.G, situat în orașul Bârlad,-, județul
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
7 ex/27.01.2010
------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
