Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.7
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul domiciliat în B,-, - 12,. 2,.16, sector 3, domiciliat în B, str. - -. nr. 63, sector 1, și pârâta SC SA P, cu sediul în- împotriva sentinței civile nr.46 pronunțată la data de 21 ianuarie 2003 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA prin LICHIDATOR JUDICIAR SC SA P,-- 5,.2,.5 și intimatul chemat în garanție AVAS B cu sediul în str. -. - nr.5, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.7864 pronunțată la data de 5 octombrie 2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea din ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune concluzii scrise de părți s-a amânat pronunțarea pentru azi, 19 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 4194/2002 reclamanții și au chemat în judecată civilă pe intimata SC " P " SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 14/11 decembrie 2001 emisă de Consiliul de Administrație, să se constate dreptul lor de proprietate asupra cotei de din imobilul denumit "" situat în Dealul Mărunțiș, județul P, compus din 16 ha. vie, conacul cu dependințele lui, instalațiile, clădirile, uneltele de exploatare și, pe cale de consecință, restituirea acestora în natură.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că imobilul a aparținut în întregime autorului reclamanților (decedat la 16 ianuarie 1951 ) conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.32831/28 noiembrie 1933 și transcris la Tribunalul Prahova sub nr. 9532/1933 și a testamentelor olografe din 20iunie 1948 și 1/1989 precum și a certificatului de moștenitor emis ulterior, el fiind preluat de stat în mod abuziv.
Au mai arătat reclamanții că în baza Legii 10/2001 au notificat unitatea deținătoare a imobilului, respectiv pe intimată, care nu a dat curs notificării lor,astfel că s-a impus promovarea acțiunii de față.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, de necompetență materială a instanței, aceea a lipsei calității procesuale active a reclamanților precum și excepția privind prescripția achizitivă, toate fiind puse în discuția părților și respinse ca neîntemeiate în ședința publică din 21 mai 2002.
Totodată, prin întâmpinare, intimata a solicitat a se cita în cauză APAPS B, motivat de faptul că societatea deținătoare a imobilului s-a privatizat.
La data de 21.05.2002 intimata a formulat cerere de chemare în garanție a APAPS B, solicitând instanței ca în situația în care se va admite cererea reclamanților, să fie obligată prin aceeași hotărâre chemata în garanție să restituie valoarea bunului ce face obiectul prezentului dosar la prețul de circulație din momentul pronunțării, ce va fi reactualizat până la momentul achitării efective.
În motivarea cererii s-a arătat că intimata este societate privatizată conform art.27 și 46 din Legea 10/2001 și, în atare situație, nu are calitate procesuală în cazul în care se solicită restituirea unui imobil aflat în patrimoniul său, singura soluție pe care instanța o poate da fiind aceea de obligare a APAPS, ca instituție implicată în privatizare să plătească eventualele despăgubiri în condițiile în care reclamanții fac dovada îndeplinirii cerințelor stabilite de actul normativ menționat anterior.
Chemata în garanție APAPS Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și respingerea cererii de chemare în garanție, motivat de faptul că ea asigură cumpărătorilor cu care încheie contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni, repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de la stat.
Intimata SC " P " SA a precizat la 5 decembrie 2002 că o parte din terenul ce face obiectul litigiului, respectiv 14,88 ha, se află în administrarea SC " " SA, a cărei introducere în cauză a solicitat-o, cerere încuviințată de instanță la aceleași termen.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr. 46 din 21 ianuarie 2003, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea nr. 14/11 decembrie 2001 emisă de intimata SC " P " SA, a constatat dreptul de proprietate al contestatorilor pentru cota de din imobilul compus din teren și construcțiile aflate pe acesta, situat în Dealul " Mărunțiș", județul P, cunoscut sub denumirea de " ", așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topometrică și schița de plan anexă la acesta.
Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului, instalațiilor și obiectelor de inventar, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a APAPS B și a fost obligată intimata SC " P " SA P să plătească reclamanților suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru expert.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că este neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanții au arătat atât în acțiune cât și în notificarea adresată intimatei temeiul juridic al solicitărilor lor, respectiv art. 2 alin.2 și art. 20-25 din Legea 10/2001, iar hotărârea consiliului de administrație este asimilată unei decizii sau dispoziții emisă de organul de conducere al societății deținătoare a imobilului, astfel încât competenta de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor date de unitatea deținătoare a imobilului revine secției civile a tribunalelor conform art. 24 pct. 8 din legea sus menționată.
Excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților a fost considerată neîntemeiată, deoarece cu actele depuse la dosar, aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce a aparținut autorului lor, iar cu actele de stare civilă, certificatele de moștenitor și testamentele olografe au probat calitatea de moștenitori testamentari asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor.
Neîntemeiată s-a considerat și excepția privind prescripția achizitivă, motivat de faptul că posesia exercitată de intimată asupra imobilului nu a întrunit cerințele art.1847 cod civil pentru a duce la dobândirea proprietății, rezultând în mod cert că preluarea imobilului de stat s-a făcut fără titlu.
Pe fondul pricinii, tribunalul a reținut că în speță reclamanții au calitatea de moștenitori testamentari ai autorului lor și de proprietari în cote de 1/2 ai imobilului compus din teren și construcții, context în care cu notificarea comunicată prin intermediul executorului judecătoresc au solicitat în baza Legii 10/2001 restituirea în natură a din imobil, invocând drept temei disp.art. 2 alin 2 și art. 20-25 din aceeași lege, în sensul că imobilul a fost preluat abuziv de stat, impunându-se astfel restituirea lui în natură.
S-a considerat că în speță sunt incidente disp.art. 2 alin.2 din Lege 10/2001, întrucât statul a preluat fără titlu imobilul în discuție și, în atare situație se impune anularea deciziei (hotărârii) emisă de organul de conducere al societății intimate și nu-și pot găsi aplicabilitatea prevederile art. 27 și art. 46 din Legea 10/2001 invocate de intimată, întrucât privatizarea societății s-a făcut prin transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor aparținând statului și nu a reprezentat o formă de înstrăinare a bunului.
Cererea de chemare în garanție a APAPS Baf ost respinsă de tribunal ca neîntemeiată, deoarece potrivit art. 32 din Legea 99/1999 APAPS poate acorda despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari doar prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului, tribunalul a concluzionat că acesta nu poate fi admis, întrucât restituirea în natură a părții de imobil corespunzătoare cotei de ce reprezintă dreptul de proprietate al contestatorilor se poate realiza numai după efectuarea unei ieșiri din indiviziune, instalațiile și obiectele de inventar solicitate prin cererea de chemare în judecată, în prezent nu mai există, iar reclamanții nu au mai susținut această cerere cu ocazia dezbaterilor în fond.
Sentința a fost atacată cu apel atât de reclamanți cât și de intimata SC " P " SA P, care au considerat-o nelegală și netemeinică.
În apelul lor, reclamanții au susținut că deși tribunalul le-a constatat în mod legal dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil, confirmând că în speță sunt incidente disp.art. 2 alin.2 din Legea 10/2001, în mod greșit a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului, ceea ce face ca soluția pronunțată să apară lipsită de conținut și fără efect juridic, împrejurarea că sunt coproprietari în indiviziune cu intimatele SC " P " SA și SC " "SA neputând să condiționeze restituirea în natură a cotei de din imobil care li se cuvine în mod legal.
La rândul său, intimata SC " P " SA Pas usținut că în mod greșit tribunalul a respins excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, susținând că, în realitate acțiunea cu care a fost investit Tribunalul Prahova nu putea avea temei de drept decât disp.art. 24 alin.7 din Legea 10/2001, iar motivarea dată de tribunal privind respingerea excepției de necompetență materială a instanței nu este convingătoare.
A mai susținut intimata că excepția privind lipsa calității procesuale active a contestatorilor a fost greșit soluționată de tribunal, în sensul că s-a concluzionat ca fiind valabil un testament olograf ce a fost contestat și nesupus unei expertize grafologice care să ateste că acesta este scris și semnat de către testator și de asemenea s-a respins greșit excepția prescripției achizitive pe care au invocat-o în favoarea societății și nu în favoarea statului, care, într-adevăr, nu a exercitat o posesie care să întrunească cerințele art. 1847 Cod civil.
Pe fondul pricinii, intimata a precizat că soluția este nelegală și netemeinică, întrucât s-a avut în vedere testamentul olograf care nu este scris, datat și semnat de testator, astfel că nu îndeplinește cerințele impuse de art. 859 Cod civil, iar sub acest aspect reclamanții nu și-au dovedit calitatea de moștenitori, nici dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui restituire au solicitat-
S-a mai învederat că în mod greșit s-a apreciat că în speță nu sunt aplicabile disp.art. 27 și art. 46 din Legea 10/2001 și nu s-a avut în vedere că imobilul a suferit modificări fiind complet transformat, împrejurări în care legiuitorul nu mai permite restituirea în natură a acestuia.
Prin decizia civilă nr. 108 din 13 mai 2003 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate apelurile declarate de părți.
În ceea ce privește apelul reclamanților s-a considerat că dacă s-ar admite cererea acestora de restituire in natură a din imobil, ar însemna să se pronunțe o hotărâre care nu poate fi pusă în executare pentru că nu se cunoaște ce reprezintă în materialitatea sa acest drept de care li se cuvine și, pe cale de consecință, s-a apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond, sub acest aspect este legală, fiind respinsă calea de atac promovată de ei.
Referitor la apelul intimatei Curtea a stabilit că hotărârea emisă de Consiliul de administrație este asimilată deciziei sau dispoziției emise de organul de conducere al unității deținătoare conform art. 23-24 din Legea 10/2001 și în acest context competența de soluționare a acțiunii revine tribunalului.
Totodată s-a menționat că în mod corect a fost respinsă și excepția inadmisibilități, iar în privința calității procesuale active a reclamanților s-a considerat că prin actele de stare civilă și actele de proprietate depuse la dosar aceștia au făcut dovada calității de moștenitori testamentari precum și a împrejurării că imobilul a aparținut autorului lor.
S-a concluzionat pe baza probatoriilor administrate că în mod legal a fost respinsă și excepția prescripției achizitive, iar pe fondul propriu-zis al cauzei în ceea ce privește nemulțumirile apelanților cu privire la valabilitatea testamentului olograf, a precizat instanța că înscrisul respectiv nu a fost expertizat grafologic, dar în baza lui s-a emis certificatul de moștenitor care face dovada calității de moștenitori pentru reclamanții din prezenta cauză.
Pe de altă parte s-a reținut că nemulțumirile intimatei legate de împrejurarea că imobilul nu poate fi restituit în natură întrucât ar avea o altă configurație și o altă valoare datorită lucrărilor de extindere și investiții executate de apelantă, nu pot fi reținute întrucât nu au fost probate și nici nu ar duce la inaplicarea dispozițiilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001.
Considerând că în mod corect a fost soluționată și cererea de chemare în garanție a APAPS B, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat apelul declarat de SC " P" SA.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că deși materializarea cotelor indivize de din imobil se realizează în urma unui proces de partaj, totuși, prealabil partajului se impune restituirea în natură a imobilului în cotă ideală de din imobil.
La rândul său, pârâta SC " P " SA ( care în fața instanței de recurs a depus înscrisuri din care a rezultat că și-a schimbat denumirea în SC " " SA ) a formulat recurs prin care a învederat că în mod greșit s-a respins excepția necompetenței materiale invocate de instanță, excepția lipsei calității procesuale active reclamanților, excepția prescripției achizitive, iar instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra incidenței în cauză a prevederilor art. 27 si 46 alin.2 din Legea 10/2001 și nici asupra unor dovezi administrate de ea din care rezulta că a efectuat investiții masive la imobil, astfel încât acesta a fost esențial transformat.
O altă critică a vizat împrejurarea că nelegal s-a respins cererea sa de chemare în garanție a APAPS B, deoarece Legea 99/1999 nu constituie un impediment pentru admiterea unei astfel de solicitări formulate în baza Legii 10/2001.
Intimata pârâtă SC " "SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că reclamanții nu apar în evidențele societății ca fiind foștii proprietari ai unor imobile pe care aceasta le deține.
Prin decizia civilă nr.7864 din 5 octombrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate, a casat decizia civilă nr. 108 din 13 mai 2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel s-a arătat că în mod judicios instanțele au decis că hotărârea nr. 14 din 11 decembrie 2001 Consiliului de Administrație îmbracă forma unei dispoziții prin care se refuză restituirea imobilului, dispoziție care poate fi contestată în temeiul art. 24 alin 7 din Legea 10/2001, iar în atare situație competența de soluționare a acțiunii revine Secției civile a tribunalului, conform Legii 10/2001, fiind considerată astfel neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței și a prematurității acțiunii.
Referitor la termenul de promovare a contestației s-a menționat că aceasta se încadrează în intervalul de 30 de zile prevăzut de Legea 10/2001, astfel încât excepția tardivității nu poate fi primită, ca de altfel nici excepția prescripției achizitive, întrucât imobilul a fost preluat fără titlu în proprietatea statului.
S-a considerat, totodată că sunt nefondate criticile recurentei pârâte, în sensul că s-ar fi încălcat dispozițiile referitoare la reprezentare și nici principiul unanimității în materia acțiunii în revendicare nu a fost încălcat deoarece acțiunea se întemeiază pe Legea 10/2001, lege care derogă de la dreptul comun și nu este guvernată de prevederile art. 480 și următoarele cod civil.
Pe fondul propriu-zis al cauzei s-a apreciat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța de apel să stabilească prin probe dacă recurenta pârâtă este privatizată integral, se încadrează în societățile la care se referă art. 29 din Legea 10/2001 republicată și deci sunt incidente prevederile acestui text de lege sau se impune restituirea în natură, dacă imobilul se încadrează în prevederile art. 8 alin.1 din Legea 10/2001.
În continuare s-a arătat că instanța va analiza în ce măsură este admisibilă sau nu cererea de chemare în garanție a AVAS B și dacă este una și aceeași persoană cu, autoarea recurentului reclamant.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC " " SA deoarece din expertiza efectuată la instanța de fond a rezultat că această societate deține 14 ha de teren din imobilul în litigiu, iar în ceea ce privește recursul reclamanților s-a considerat că el se impune a fi admis întrucât cererea de restituire în natură în cotă de solicitată de aceștia prin acțiune depinde de rezolvarea împrejurărilor expuse în precedent.
Pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI cauza a fost înregistrată sub nr- iar la data de 30 aprilie 2007 reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat restituirea în natură și a celeilalte cote de din imobilul în litigiu care nu a fost cerută de legatarul universal.
Prin întâmpinarea formulată SC " " SA a invocat excepția inadmisibilității formulării unei asemenea completări a acțiunii în actuala fază procesuală, excepția tardivității acesteia, iar pe fond a arătat că solicitarea reclamanților este neîntemeiată întrucât moștenitorii legali au urmat procedura prev. de Legea 10/2001, societatea era privatizată integral înainte de apariția legii, astfel încât nu se justifică restituirea în natură, cu atât mai mult nu a existat notificare și pentru această cotă de .
La data de 21 mai 2007 instanța a dispus în baza art. 36 din Legea 85/2006 suspendarea judecății cauzei, iar prin decizia civilă 1527 din 6 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat încheierea atacată, ca urmare a admiterii recursului reclamanților și a trimis cauza la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru continuarea judecării apelurilor.
În temeiul art. 295 Cod pr.civilă instanța a dispus completarea probatoriilor cu acte, interogatorii precum și efectuarea unei expertize constructor care să identifice construcțiile și anexele aflate pe suprafața de 6392. existente în patrimoniul SC " " SA.
Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect se impune a se face precizarea că prin încheierea de rectificare nr. 1042 din 29.03.2007 emisă de Biroul Notarului Public (fila 83 dosar apel) s-a constatat că în cuprinsul certificatului de moștenitor nr.1/4.01.1989 eliberat de notariatul de Stat al Sectorului nr.1 B din eroare s-a menționat numele autoarei lui ca fiind, deși numele corect al acesteia era acela de, fiind, în realitate, vorba de una și aceeași persoană.
În ceea ce privește cererea completatoare formulată de reclamanți la data de 30 aprilie 2007, în fața instanței de apel, după casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, instanța urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Conform art. 294 Cod pr.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, scopul acestei reglementări fiind acela de a se garanta principiul dublului grad de jurisdicție.
În speță, atât prin notificarea adresată unități deținătoare la data de 12.11.2001 ( fila 21 dosar fond), cât și prin cererea introductivă de chemare în judecată, reclamanții au solicitat restituirea în natură a din imobilul " ", situat în Dealul Mărunțiș -, în calitatea lor de moștenitori ai defunctelor și, cărora le fusese testată această cotă de proprietarul bunului,.
După ce pricina a parcurs un întreg ciclu procesual, ca urmare a admiterii recursului și trimiterii cauzei spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanții în apel, prin cererea în discuție au solicitat restituirea întregului imobil de la adresa menționată anterior, în raport de prevederile art.4 alin.4 din Legea 10/2001.
Având în vedere situația expusă anterior, Curtea apreciază că o atare solicitare reprezintă o cerere nouă, care nu poate fi formulată pentru prima dată în fața instanței de apel și nici nu poate fi considerată o majorare a pretențiilor inițiale deoarece nu se încadrează în cerințele art. 294 al.2 cod pr.civilă, situație în care se impune admiterea excepției inadmisibilității invocată de SC " " SA și, pe cale de consecință, respingerea cererii ca inadmisibilă.
Referitor la apelul declarat de pârâta SC " " SA, instanța reține următoarele:
În privința excepțiilor invocate de această parte vizând inadmisibilitatea și tardivitatea formulării acțiunii, necompetența materială a instanței de a soluționa cererea de chemare în judecată, lipsa calității procesuale active a reclamanților și prescripția achizitivă se reține că acestea au fost tranșate irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.7864/2006 în sensul respingerii lor, expunându-se pe larg în considerentele acestei hotărâri argumentele care au determinat instanța supremă să se oprească la o atare rezolvare a lor.
Prin urmare, în privința acestor excepții, cauza a intrat în puterea lucrului judecat, Curtea urmând să rejudece apelul acestei părți numai în sensul și în limitele trasate prin hotărârea instanței superioare și anume de a stabili dacă pârâta este privatizată integral și se încadrează în societățile la care se referă art. 29 din Legea 10/2001 republicată și sunt incidente prevederile acestui text de lege sau se impune restituirea în natură a bunului în condițiile în care se va verifica dacă imobilul se încadrează în dispozițiile art.8 alin.1 din acest act normativ.
Textul de lege menționat în precedent, respectiv art. 8 alin. 1, statuează că nu intră sub incidența Legii 10/2001 terenurile situate în extravilanul localității, la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
În speța de față nu s-a dovedit în nicio modalitate, prin probele administrate, respectiv expertiza topo efectuată, acte și interogatorii, că terenurile solicitate ar fi fost situate în extravilanul localității la momentul preluării abuzive sau la data notificării sau că regimul juridic al acestora ar fi reglementat de legea fondului funciar pentru a putea considera că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001.
Este de observat că prin hotărârea nr.14/11 decembrie 2001 emisă de Consiliul de Administrație al pârâtei ( hotărâre atacată pe calea acțiunii de față și aflată la fila 28 dosar fond ) s-a stabilit că nu se restituie în natură și nu se acordă despăgubiri de către această societate pentru crama revendicată de reclamanți pe considerentul că bunul este înscris în patrimoniul societății, actele de privatizare au fost făcute în condițiile legii, iar ei sunt de bună credință și pe cale de consecință notificarea împreună cu actele anexate au fost transmise AVAS B, ca instituție implicată în privatizare.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 29 din Legea 10/2001, prin normele metodologice de aplicare a acestui act normativ se menționează că dispozițiile alin.1 și 2 ale acestui articol vizează stabilirea regimului juridic al reparației pentru imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale care sunt privatizare integral sau într-o proporție ce nu permite aplicarea art. 21 din lege și au făcut obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea legii, în această situație măsurile reparatorii în echivalent fiind propuse de instituțiile publice care au efectuat privatizarea.
O primă precizare care se impune a fi efectuată este aceea că în speță nu sunt incidente prevederile art.21 alin.1 sau 2 din Legea 10/2001, deoarece, chiar dacă imobilul a fost preluat abuziv, la data intrării în vigoare a legii, suprafața de teren de 6392. împreună cu construcțiile aflate pe aceasta erau deținute de SC SA, societate integral privatizată la care statul sau alte autorități ale administrației publice locale sau centrale nu erau acționari sau asociați majoritari( așa cum reiese din înscrisurile depuse în fața instanței de apel ).
Pe de altă parte, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate prin decizia nr. 830/ 8 iulie 2008 și constatării că prin abrogarea sintagmei " imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 au fost încălcate dispozițiile Constituției rezultă că legiuitorul a reglementat posibilitatea reparației prin echivalent doar în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil și trecute în patrimoniul societăților comerciale care s-au privatizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
a contrario, în ipoteza în care un imobil a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, persoana îndreptățită, după ce a declanșat procedura necontencioasă în condițiile impuse de art. 21 din Legea 10/2001 are posibilitatea, conform art. 45 din acest act normativ să atace în justiție titlul statului și titlul subdobânditorului, adică actul de privatizare.
În această situație, chiar dacă titlul în baza căruia statul a preluat imobilul respectiv nu este valabil, principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis " nu-și găsește aplicabilitatea, ci operează doar " resoluto iure dantis", în sensul că dreptul statului se desființează, însă intervenind o cauză care nu permite și desființarea titlului subdobânditorului, adică al societății comerciale privatizate în condiții legale nu se mai desființează titlul acesteia, ca urmare a bunei credințe.
Pe cale de consecință, formularea unei acțiuni prin care este atacată valabilitatea titlului statului își atinge finalitatea, respectiv obținerea restituirii în natură doar atunci când imobilul nu a fost dobândit cu bună credință de către subdobânditor.
Prin urmare, chiar dacă în cauza de față Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că preluarea bunului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că SC " " SA avea capital integral privat la data apariției Legii 10/2001 (fila 42 dosar apel după casare), deține certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 38.108,51. ( fila 42 dosar fond ) și contract de vânzare cumpărare autentic nr. 796/25.11.1998, încheiat cu Fondul Proprietatea Statului ( fila 29 dosar 2600/2003 al Tribunalului Prahova ), faptul că reclamanții nu au formulat o cerere care să vizeze desființarea actului prin care s-a realizat privatizarea plasează pârâta în poziția unui subdobânditor de bună credință.
În acest caz, restituirea în natură a imobilului aflat în patrimoniul pârâtei SC " SA compus din cota de din terenul în suprafață de 6392.
( identificat conform expertizei ) și a construcțiilor aflate pe acesta (menționate în lucrarea întocmită de expert ) nu este posibilă, statul conform disp. art.29 din Legea 10/2001 urmând să despăgubească reclamanții în echivalent prin intermediul instituției implicate în privatizare.
Raportat la considerentele expuse anterior, rezultă că în mod corect pârâta a înaintat notificarea reclamanților către AVAS B, ca instituție publică implicată în privatizare, nefiind posibilă restituirea bunurilor în natură, situație în care criticile formulate în apel sub acest aspect urmează a fi admise.
În prezenta speță, AVAS nu poate fi obligat la despăgubiri către reclamanți, pe de o parte pentru că nu există un raport juridic direct între aceste părți ( AVAS fiind chemată în garanție de către societatea pârâtă), iar pe de altă parte, motivat de faptul că prin notificarea adresată pârâtei, cât și prin cererea adresată instanței s-a solicitat expres restituirea în natură a bunului, iar a dispune în actuala fază procesuală acordarea de despăgubiri, ar însemna o încălcare a principiului disponibilității părții. Prin urmare, problema aceasta urmează a fi rezolvată cu ocazia soluționării notificării care a fost înaintată de SC " " SA acestei instituții, din moment ce s-a stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție că preluarea bunului s-a făcut fără titlu, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, iar pe baza probelor administrate, Curtea concluzionează că restituirea în natură a imobilului aflat în patrimoniul pârâtei nu este posibilă.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamanți, vizând constatarea dreptului lor de proprietate asupra cotei de din imobilul în litigiu, se reține că legiuitorul a statuat expres prin art.2 alin.2 din Legea 10/2001 că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la momentul preluării.
Prin acest mod de reglementare se acceptă că dreptul de proprietate nu s-a transmis niciodată din patrimoniul fostului proprietar către stat, ceea ce conduce la
ideea că nu mai este necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești, din moment ce dreptul există în patrimoniul acestuia.
În prezenta cauză, întrucât s-a stabilit că preluarea bunului s-a făcut fără titlu valabil, legea le recunoaște expres reclamanților, potrivit textului menționat anterior, calitatea de proprietari avută la data preluării pentru cota ce le revenea din imobil, situație în care, ca tehnică de redactare, nu se mai impune a se constata prin decizie acest lucru, atâta timp cât dreptul de proprietate exista în patrimoniul acestora.
În raport de considerentele expuse anterior, instanța apreciază că apelul reclamanților este nefondat și urmează a fi respins, iar apelul formulat de pârât este fondat, motiv pentru care în baza art. 296 Cod pr.civilă îl va admite, va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii, menținându-se restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii de chemare în garanție a AVAS
Solicitarea reclamanților formulată cu ocazia acordării cuvântului în fond, în sensul de a se înainta notificarea pentru suprafața de teren aflată în administrarea acestei pârâte, nu poate fi primită.
Deși prin expertiza topo efectuată la instanța de fond la data de 8.01.2003 s-a stabilit că din suprafața solicitată de reclamanți, doar 6392. se află în proprietatea SC " " SA, restul terenului de 14,88 ha, aflându-se în administrarea SC " " SA ( fila 132 dosar fond ), iar reclamanții au luat cunoștință de conținutul acestei lucrări, nu au formulat un capăt de cerere prin care să solicite înaintarea notificării la această instituție pentru a se pronunța asupra acesteia prin dispoziție în condițiile art. 27 din Legea 10/2001.
În această situație, formularea unei astfel de solicitări, abia în al doilea ciclu procesual, în apel după casare, apare ca o cerere nouă, care nu poate fi primită în condițiile art. 294 Cod pr.civilă.
Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității cererii completatoare a acțiunii, excepție invocată de SC SA.
Respinge ca inadmisibilă cererea completatoare a acțiunii formulată de reclamanții și .
Respinge ca nefondat apelul reclamanților domiciliat în B,-, - 12,. 2,.16, sector 3, domiciliat în B, str. - -. nr. 63, sector 1, împotriva sentinței civile nr.46 pronunțată la data de 21 ianuarie 2003 de Tribunalul Prahova.
Admite apelul intimatei SC SA P, cu sediul în- împotriva sentinței civile nr.46 pronunțată la data de 21 ianuarie 2003 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA prin LICHIDATOR JUDICIAR SC SA P,-- 5,.2,.5 și intimatul chemat în garanție AVAS B cu sediul în str. -. - nr.5.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței, privind respingerea cererii de chemare în garanție a AVAS
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
fiind în concediu medical, semnează
GREFIER SECȚIE,
Red.VG/AV
9 ex/ 12.02.2009
4194/2002 Tribunalul Prahova
C
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
