Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 73
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
Grefier - -
*************************
La ordine a venit spre soluționare apelul promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.179/C din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru apelanta lipsă av., lipsă fiind și reprezentantul intimatului-pârât.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelantei, mai întâi cu privire la cererea de repunere a apelului în termen.
Av. având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și anularea dispoziției emisă de Primarul Municipiului P
Precizează că în 2008 s-a făcut de către executorul judecătoresc notificare către intimat prin care s-a solicitat emiterea dispoziției prin care s-a respins cererea apelantei.
Instanța pune în vedere apărătorului apelantei să pună mai întâi concluzii cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
Av. arată că în conformitate cu art.103 Cod procedură civilă apelanta a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare apelul în termenul legal și acest lucru reiese și din actele medicale depuse la dosar. Apelanta a făcut investiții cu privire la formularea notificării și a avut un interes în formularea apelului, însă starea sănătății sale fiind precară, aceasta este bolnavă din 1987 și pensionată pe caz de boală, a fost în imposibilitatea de a formula apelul în termen. Din actele medicale depuse la dosar rezultă căi s-a recomandat repaos la pat. Și chiar dacă adeverințele medicale poartă antetul unui centru medical, ele sunt eliberate de medicul de familie al apelantei are lucrează în cadrul acestui centru.
La solicitarea instanței arată că a fost angajată de nora apelantei și că nu cunoaște exact care este boala apelantei.
În baza adeverinței medicale rezultă că apelanta este cu adevărat bolnavă și nimeni nu a riscat pentru a elibera adeverința dacă nu era bolnavă cu adevărat și rezultă din aceste adeverințe că era imobilizată la pat.
Pe fondul apelului arată că prin dispoziția intimatului s-a respins notificarea apelantei ca fiind tardiv formulată. S-a solicitat de asemeni repunerea în termenul de formulare a notificării, precizându-se starea de sănătate a apelantei, care este aceeași din 1987.
Prin notificare s-a solicitat atribuirea suprafeței de 306 mp situată în intravilanul orașului P N și restituirea unui imobil care a fost expropriat nelegal și pentru care s-a făcut dovada proprietății.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 179/C din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată atât cererea de repunere în termen cât și contestația împotriva Dispoziției nr. 4686/15.12.2008 formulate de contestatoarea în contradictoriu cu Primarul Mun. P
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Contestatoarea a formulat notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru un imobil( casă și teren) preluate abuziv de stat, prin expropriere, imobile situate în P N-.
Această notificare, s-a înregistrat( la executorul judecătoresc) sub nr.134 din 28 nov.2008.
Prin dispoziția nr.4686/15 dec.2008 Primarul Municipiului PNa respins notificarea ca tardiv formulată.
Soluția adoptată este temeinică și legală întrucât notificarea s-a formulat după aproximativ 6 ani de la expirarea termenului legal.
Astfel, dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 prevedeau un termen de 6 luni( de la data intrării în vigoare a legii) pentru formularea notificărilor, termen care prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001 a fost prelungit succesiv până la 14.02.2002.
Sancțiunea nerespectării acestui termen a fost prevăzută de legiuitor la art.22 alin(5) din Legea nr.10/2001 respectiv:" pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent", iar rațiunea instituirii unui termen de decădere a fost tocmai dinamizarea procedurilor de punere în aplicare și finalizarea operațiunilor de retrocedare a bunurilor ce cad sub incidența legii.
În cererea de repunere în termen contestatoarea invocă dispozițiile art.19 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă. Or, termenul de formulare a notificărilor este un termen de decădere și nu un termen de prescripție, natura acestuia rezultând din însăși cuprinsul art.21 alin 5 din Legea nr.10/2001.
În aceste condiții, repunerea în termen se face în condițiile prevăzute de art.103 Cod procedură civilă.
Astfel, pentru a beneficia de instituția repunerii în termen se cer întrunite cumulativ, mai multe condiții, respectiv: contestatoarea să fi fost împiedicată "dintr-o împrejurare mai presus de voința sa" să formuleze notificarea în intervalul 14.februarie 2001 - 14. februarie 2002; "împiedicarea să fi intervenit în termenul legal, cererea de repunere în termen să fi fost formulată în 15 zile de la încetarea "împiedicării și notificarea să fi fost formulată înăuntrul acestui termen.
Or, în speță nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a acestor condiții.
Astfel, contestatoarea, în dovedirea cererii de repunere în termen, a depus la dosar în copie: certificatul de deces seria - nr.- din care rezultă că (soțul său a decedat la 4.06.2005), decizia nr.69002/1987 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă pentru contestatoare; decizia nr.164/1987 asupra capacității de muncă, din care rezultă încadrarea contestatoarei din grupa III în grupa II de invaliditate și un certificat medical nr.2528/8.10.1992 emis de Direcția de Muncă și Protecție Socială - privind constatarea capacității de muncă a lui ( soțul contestatoarei).
Or, faptul că începând cu anul 1986 contestatoarea a fost pensionată medical cu diagnosticul "sindrom de trunchi cerebral" nu întrunește condițiile prevăzute de art.103 Cod procedură civilă întrucât nu poate fi asimilată unei împrejurări "mai presus de voința sa" în condițiile în care un motiv "temeinic justificat" poate determina repunerea în termen doar dacă el constituie și un caz de forță majoră.
Or, pe lângă faptul că starea de invaliditate a contestatoarei exista încă din anul 1987,( deci nu era ceva imprevizibil care să fi survenit în termenul de formulare a notificării) și persistă și în prezent, afecțiunea ce a stat la baza pensionării nu este una de o astfel de gravitate, încât să-i afecteze, reclamantei, capacitatea psihică și fizică care să nu-i fi permis să redacteze(și o să expedieze) notificarea sau să apeleze la serviciile unei persoane calificate în acest scop, așa cum, de altfel, a procedat la data de 28 nov.2008 în condițiile în care nu a dovedit, în nici un fel, că la data formulării notificării ar fi survenit vreo modificare în sensul ameliorării stării de sănătate.
Nici starea de sănătate și nici decesul soțului contestatoarei nu constituie temei al repunerii în termen chiar dacă ar fi putut fi asimilate unor împrejurări mai presus de voința sa deoarece acestea nu au survenit în intervalul termenului legal și nici cererea de repunere în termen și nici notificarea nu s-au formulat în 15 zile de la încetarea acestora ( care s-au produs în anul 2005).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-. Totodată apelanta a formulat și cerere de repunere în termenul de apel, justificat de faptul că în perioada termenului de declarare a apelului i s-a recomandat de către medic repaus la pat. Pe fond a susținut aceleași aspecte invocate și în fața instanței de fond, respectiv decesul soțului, starea sa de sănătate și natura dreptului de proprietate.
Intimatul Primarul mun. PNa formulat întâmpinare ( fl. 11-12 ) solicitând respingerea apelului ca tardiv prin înlăturarea susținerilor de imposibilitate de declarare a acestuia pe care s-a întemeiat cererea de repunere în termen.
La termenul din 3.06.2009 s-a acordat apelantei termen pentru apărare, comunicându-i-se și un exemplar de pe întâmpinare, iar la termenul din 17.06.2009, pentru aceasta s-a prezentat av. care a formulat concluzii de admitere a cererii de repunere în termenul de apel și a apelului așa cum s-a formulat.
Examinând cererea de repunere în termenul de apel prioritar fondului, în raport cu actele și lucrările dosarului, respectiv de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă se constată că aceasta nu este întemeiată justificat de următoarele:
- comunicarea sentinței civile 179/C/2009 a Tribunalului Neamțs -a făcut apelantei prin afișare, la data de 10.04.2009, conform p-v de la fl. 36 dosar fond; de la această dată contestatoarea putea promova apel în 15 zile conform art. 284 alin.1 Cod procedură civilă, termen ce se împlinea conf. art. 101 Cod procedură civilă la 27.04.2009( inclusiv ).
Apelul a fost declarat însă, conform datei certe de pe cerere, prin același apărător care a redactat contestația la fond și a asistat-o și în apel ( av. ) la 12.05.2009 ( fl. 3 apel );
Situația invocată de apelantă ca împrejurare mai presus de voința ei care a împiedicat-o a-și exercita dreptul procesual de declarare a apelului - respectiv repaosul la pat pentru 30 de zile recomandat de medic conform adeverinței din 7.04.2009 ( fl. 5 ) - nu poate fi reținută întrucât:
- este anterioară ( 7.04.2009 ) momentului în care a început să curgă termenul pentru declararea apelului ( 11.04.2009 );
- nu a fost de natură aoî mpiedica efectiv pe contestatoare a-și exercita dreptul de declarare a apelului, din moment ce repaosul la pat nu a constituit o măsură obligatorie, ci una recomandată ( vezi mențiunea din certificatul de la fl. 5 ), iar la 10.04.2009, când s-a comunicat sentința, contestatoarea nu era la domiciliu ( a se vedea modalitatea de comunicare menționată de agent-lipsa acesteia de la domiciliu-aspect necontestat nici un moment de către apelantă );
- nu s-a dovedit că i-a afectat capacitatea de a redacta și de a trimite (eventual printr-o terță persoană) apelul; de altfel, exercitarea drepturilor procesuale nu este impusă a se face exclusiv personal de cel în cauză, ci poate fi realizată și prin procurator (în baza mandatului special dat) - conform art. 67 Cod procedură civilă, iar mandatul către terțe persoane poate fi dat și la domiciliu în prezența notarului, iar cel dat avocatului poate fi dat și telefonic.
Prin urmare, față de cele anterior expuse, cererea de repunere în termen va fi respinsă ca nefundat.
Drept consecință, apelul va fi respins ca tardiv promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de apel.
Respinge ca tardiv apelul promovat de reclamanta, domiciliată în P N-, -.3,.67, jud N, împotriva sentinței civile nr.179/C din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primarul Municipiului P N, ce sediul în P N,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
PT.
aflată în, semnează Președinte
instanță
Grefier,
Red.
Red.
Tehn.4ex AA.23.06.2009
Com.2 ex la părți - 23.06.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Valerica Niculina Grosu
