Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1138 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 mai 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 13 mai 2009, iar apoi pentru astăzi, 20 mai 2009.
CURTEA
Prin cererea înaintată la 16 octombrie 2007 la Tribunalul Harghita, reclamantul a chemat în judecată Primăria orașului, prin primar, solicitând restituirea în natură a terenului situat pe- actualmente-, înscris în CF 7607 în suprafață totală de 3501 mp.
În susținerea acțiunii, reclamantul a relevat că a înaintat notificarea prev. de Legea 10/2001 unității deținătoare, SA, care a fost soluționată prin decizia nr.259/2002, ulterior realizându-se punerea în posesie la data de 10 aprilie 2002. Prin procesul verbal menționat, reclamantul a fost informat că terenul în litigiu nu a fost preluat în patrimoniul societății comerciale, astfel că notificarea a fost transmisă Primăriei orașului și prin dispoziția nr.161/30.09.2002, cererea reclamantului a fost respinsă. Ulterior, la insistențele reclamantului, i s-au oferit acestuia despăgubiri civile prin echivalent pentru o suprafață de teren de 230 mp. diferența de teren constituind proprietatea lui, care are titlu de proprietate emis în baza Legii fondului funciar.
La data de 21 noiembrie 2007, reclamantul și-a modificat acțiunea solicitând a se constata nulitatea extrasului 7607, precum și a titlului de proprietate nr.1628/1993 având ca titular pe și restabilirea situației anterioare. Finalitatea precizării de acțiune constă în obligarea lui să-i predea în deplină proprietate și posesie o suprafață de 324 mp. considerată a fi teren aferent casei de locuit, care în realitate se reduce la suprafața de 100 mp. De asemenea, s-a solicitat și anularea dispoziției nr.161/2002 emisă de pârâta de rând 1, prin care s-a acordat inițial reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul indicat.
În fine, la termenul de judecată din 5 decembrie 2007, reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți pe și Comisia județeană de fond funciar H, ca urmare a precizării acțiunii făcute în ședința publică din 21 noiembrie 2007.
Prin sentința civilă nr.1138 din 11 iunie 2008 Tribunalului Harghita, s-a admis excepția tardivității capătului de cerere referitor la anularea dispoziției nr.161/2002 a Primarului orașului, precum și excepția autorității de lucru judecat vizând anularea titlului de proprietate nr.1628/1993 emis de Prefectura jud.H în favoarea pârâtului.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtului și s-a dispus anularea planului de amplasament și de limitare a bunului imobil nr.1547/2000, iar pârâtul a fost obligat să-i predea în deplină proprietate și posesie o suprafață de 61 mp. care excede terenul atribuit prin titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991.
S-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză.
Pentru a statua astfel, prima instanță a procedat în primul rând la soluționarea excepțiilor de procedură invocate, reținând că tribunalul este instanța competentă a soluționa prezentul litigiu civil și că în ceea ce privește anularea dispoziției nr.161/2002 a Primăriei orașului și a titlului de proprietate emis în baza Legii fondului funciar în favoarea pârâtului, există autoritate de lucru judecat, raportat la decizia civilă nr.399/R/2005 a Tribunalului Harghita. Prin această hotărâre s-a stabilit în mod irevocabil că titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului este legal și că în afara suprafeței de 116 mp. pe care o ocupă în baza acestui titlu, o suprafață de 61 mp. este liberă și trebuie restituită în natură reclamantului.
Cât privește dispoziția 161/2002 a pârâtei de rând 1, s-a reținut că reclamantul nu a contestat-o în justiție, astfel că aceasta s-a executat în fapt și a intrat în circuitul civil.
Împotriva sentinței civile menționate, reclamantul a înaintat în termen legal apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii civile introductive de instanță conform solicitării, invocându-se următoarele aspecte de fapt și de drept:
Instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosar, reținând că între imobilul său și cel al pârâtului există o linie de graniță bine stabilită și că numai o suprafață de 61 mp. excede terenul aferent casei de locuit a pârâtului și revine reclamantului.
Raportul de expertiză tehnică care a stat la baza soluției instanței de fond nu a răspuns integral la obiectivele cerute de reclamant, mergând până la "mutarea axului de simetrie a terenului și a construcției".
Instanța de fond nu a luat nici o măsură procedurală pentru restabilirea situației de carte funciară, pârâtul având în proprietate, prin aplicarea abuzivă a Legii fondului funciar, o suprafață de 324 mp.
Cât privește soluționarea excepțiilor de procedură, instanța de fond a admis fără nici un temei legal excepția tardivității cererii de anulare a dispoziției nr.161/2002 emisă de Primarul orașului, care a fost contestată în justiție, concomitent cu anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului.
În fine, apelantul relevă că prin dispoziția sus-amintită i s-au oferit despăgubiri civile pentru o suprafață de 230 mp. teren din cel revendicat, menționat în CF 7607, suprafață care nu are nici un corespondent cu cea de 324 mp. ocupată de pârâtul.
Apelul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
reclamantului a fost deposedat abuziv de imobilul înscris în CF 7607, constând dintr-o casă de locuit cu etaj și teren aferent de 2976 mp.
Imobilul menționat a făcut obiectul Legii 1/2000, reclamantul obținând restituirea în natură a terenului în suprafață de 2746 mp. și a construcției ( 26), operațiune care s-a realizat prin dispoziția nr.161/2002 a Primăriei orașului. Pentru diferența de 230 mp. s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în valoare de 75.994.300 lei (ROL).
Actul de restituire menționat nu a fost contestat de reclamant și pe considerentul că terenul pentru care i s-au acordat despăgubiri civile se regăsește în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului, s-a solicitat anularea acestui titlu. Inițial, pârâtul a avut în folosință 100 mp. și după edificarea pe teren a unei construcții, în temeiul art.23 și 26 din Legea 18/1991 i s-a atribuit în proprietate terenul aferent, în suprafață totală de 400 mp.
Din expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a rezultat că pârâtului i s-a atribuit în proprietate o suprafață mai mare decât cea necesară utilizării normale a construcției, însă, întrucât reclamantul nu a contestat decizia nr.161/2002, acestuia nu i se poate acorda mai mult decât a deținut.
În contextul menționat, având în vedere dispozițiile deciziilor civile nr.255/2003 și 399/2005 ale Tribunalului Harghita, în mod legal și temeinic s-a statuat că atât decizia nr.161/2002, cât și titlul de proprietate nr.1628/1993 s-au emis cu respectarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății. Completând cele de mai sus, expertiza tehnică efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Harghitaa stabilit că suprafața reală a întregului imobil din litigiu este de 3002 mp. și nu 2976 mp. și că o porțiune de 61 mp. excede suprafața atribuită lui prin titlul de proprietate, situație în care se impune a fi restituită reclamantului.
În faza apelului civil, reclamantul s-a prevalat de o expertiză topometrică extrajudiciară (filele 153 și următoarele) care concluzionează că suprafața totală a imobilului în litigiu este de 3002 mp. și că din suprafața de 400 mp. întabulată în favoarea lui, o parcelă de 230 mp. se suprapune cu amplasamentul aferent nr.26, restituită reclamantului. În situația dată și având în vedere că pârâtului i s-a atribuit numai 100 mp. se impune restituirea în natură în favoarea reclamantului a parcelei de 230 mp, definită și stabilită în anexa 14 la raportul de expertiză. Lucrarea de specialitate de care s-a prevalat apelantul a fost comunicată pârâților, care nu au exprimat nici un punct de vedere și nu poate fi luată în considerare la pronunțarea soluției, având un caracter extrajudiciar și fiind în totală contradicție cu expertiza tehnică efectuată în fața instanței de fond. De menționat că în apelul civil de față, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate, insistând pe înscrisurile noi depuse la dosar și pe expertiza topografică extrajudiciară menționată.
Ca atare, instanța de apel urmează a însuși concluziile expertizei topometrice efectuate în fața instanței de fond de către ing., care a concluzionat că numai o suprafață de 61 mp. care excede titlul de proprietate al pârâtului trebuie și poate fi restituită în natură reclamantului, pe calea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 din Codul civil.
Cu privire la soluționarea excepțiilor de procedură de către prima instanță, se constată în prezenta cale de atac că atât admiterea excepției tardivității capătului de cerere privind anularea dispoziției nr.161/2002, cât și admiterea excepției autorității de lucru judecat vizând anularea titlului de proprietate al pârâtului au fost soluționate legal și temeinic, conform considerentelor expuse mai sus.
În speță, este de relevat și faptul că prezenta acțiune în revendicare atrage și incidența deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, cu privire la acțiune în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, față de dispozițiile dreptului comun are prioritate legea specială. În cazul în care există neconcordanțe între legea specială (Legea 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, care poate fi fructificată printr-o acțiune în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere altui drept de proprietate ori securității raporturilor civile.
Însă în litigiul dedus judecății, dreptul de proprietate imobiliară al pârâtului a fost constituit în mod legal și o eventuală admitere integrală a acțiunii promovate de reclamant ar afecta acest drept de proprietate, precum și securității raporturilor juridice existente.
Față de cele ce preced, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul reclamantului, menținând ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1138 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red./
Dact./
6 ex./22.06.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
