Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.75/
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de pârâtul Primarul, comunei L jud.G, împotriva sentinței civile nr.1605 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru apelant, consilier juridic, cu delegație la dosar, și pentru intimații și, a răspuns avocat -, lipsă fiind intimatul Consiliul local al comunei L jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimaților, precizează că din discuțiile pe care le-a purtat cu intimații, aceștia și-au exprimat opțiunea pentru terenul intravilan atribuit în compensare, menționat la pct.1 din lista existentă la fila 29 dosar, și în acest sens au discutat cu apelanta care a fost de acord.
Consilier juridic pentru apelantă, precizează că s-au purtat discuții și s-a ajuns la înțelegerea susmenționată. Solicită a se lua act de această înțelege și a dispune în consecință.
Apărătorul intimaților, pune aceleași concluzii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții și au formulat contestație în contradictoriu cu Primăria comunei L, județul G solicitând:
- anularea Dispoziției nr. 602/29.01.2007
- restituirea în natură a imobilului situat în comuna L, jud. G în suprafață de 3500.
- cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin actul de vânzare-cumpărare din data de 06 august 1947, și, părinții, au dobândit de la, bunicul reclamanților suprafața de 5000. cu destinația loc de casă în V satului L jud.
Suprafața a fost confiscată de către statul român prin procesul-verbal din 22 martie 1954, motivându-se că este părăsit terenul.
Părinții au atacat în justiție procesul-verbal de confiscare și au câștigat prin decizia civilă nr. 1712/25.08.1954 fiind repuși în dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren și a locuinței.
Totuși, deși fuseseră reîmproprietăriți de către instanță, autorii decedați, părinții, nu au mai fost puși în posesie niciodată.
Din totalul suprafeței de 5000. 1500. plus casa au fost înstrăinate către CAP în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 14 septembrie 1966.
În dovedirea acțiunii se folosesc de proba cu înscrisuri depunându-se în copie certificată: adeverința nr. 2055/19.06.1996 a Primăriei comunei L, contractul de vânzare cumpărare din data de 14.09.1966, referat privind evaluarea clădirii proprietatea, certificatul nr. 22306 din 14.09.1966 privind sarcinile imobilului, procura specială din 9.09.1966, declarația din 14.09.1966, încheierea de autentificare nr. 4957 din 14.09.1966, încheierea de autentificare nr. 4958 din 14.09.1966, decizia civilă nr. 1712 din 25.08.1954, procesul-verbal din 22.03.1954, act de vânzare din 06.08.1947.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin Dispoziția nr. 602 din 29.01.2007 emisă de Primăria comunei L și Dispoziția nr. 19/2004 - fila 25 dosar - s-a respins cererea de restituire în natură.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii așa cum a fost formulată motivat de faptul că dispoziția nu a fost atacată în justiție, această posibilitate fiind arătată în art. 3 al dispoziției.
În aceste condiții, cererea reclamanților a fost clasată conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din nr.OG 27/2002. Ulterior se răspunde totuși reclamanților, amintindu-se de existența dispoziției de soluționare.
Despre toate acestea se face mențiune în adresa de răspuns nr. 602/29.01.2007.
Prin sentința civilă nr.1605 din 29 octombrie 2007 Tribunalul Galați, a admis acțiunea, a dispus anularea Dispoziției nr.602 din 29 ianuarie 2007 emisă de Primăria comunei L jud. G, și a obligat pârâtele să restituie în natură reclamanților suprafața de 3500. situată în intravilanul comunei L jud. G nr.559, conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4958/1947 la notariatul Regional G, pe vechiul amplasament.
In baza art.274 cod pr.civilă, cu fost obligate pârâtele la plata sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Referitor la excepția tardivității invocată de pârâți, instanța de fond a reținut că notificarea nr.4740/2005 a fost formulată ca urmare a adoptării Legii nr.247/2005 și că deși acest drept recunoscut de lege nu interzice introducerea unei noi notificări chiar dacă s-au formulat alte notificări anterioare, instituțiile publice nu au răspuns la solicitarea reclamanților, mulțumindu-se să o claseze cu motivarea că ar avea același obiect ca cele precedente.
Cum la notificarea menționată s-a răspuns cu adresa nr.602 din 29 ianuarie 2007, prima instanță a constatat că reclamantul s-a adresat instanței în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea s-a reținut că notificarea nr.4740 din 8 septembrie 2005, a fost formulată de ambii reclamanți și, astfel că nu se justifică invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Pe fondul cauzei, prima instanță, pe baza întregului material probator administrat (acte), s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 5000. cu destinația loc de casă în V satului L jud.G, fiind persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr.10/2001, modificată, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a suprafeței solicitate.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâtul Primarul comunei L jud. G, a declarat recurs invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
In dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul susține că prima instanță în mod greșit a apreciat că cererea nr.4740 din 8 septembrie 2005 îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi încadrată ca notificare cu cât mai mult cu cât Legea nr.247/2005 nu prorogă termenul de depunere al acestora.
De asemenea se susține că instanța de fond avea obligația să verifice data la care s-a comunicat Dispoziția nr.19 din 2 februarie 2004 ca urmare a formulării notificării de către intimați, nr. 245/2001 și raportat la acea dată să constate dacă acțiunea a fost depusă în termenul de 30 de zile conform art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pe fondul cauzei, se precizează că suprafața solicitată de reclamanți a fost reconstituită conform dispozițiilor fondului funciar, astfel că prin soluția pronunțată prima instanță a acordat în plus suprafața de 3500. față de cât aveau dreptul aceștia.
Mai mult decât atât terenul solicitat nu este liber și nu este deținut de Primăria L jud.G, nefiind posibilă restituirea pe vechiul amplasament.
In consecință, solicită, admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și în rejudecare să se respingă acțiunea cu consecința menținerii Dispoziției nr.19 din 2 februarie 2004, ca fiind temeinică și legală.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2008, instanța a calificat calea de atac a apelului și nu a recursului.
Apelul este fondat, doar pentru următoarele considerente;
Cu privire la primele două motive de apel invocate de pârât, că cererea formulată de reclamanți nr.4740 din 8 septembrie 2005 nu poate fi considerată notificare și față de data comunicării ultimei Dispoziții nr.19 din 2 februarie 2004, cererea în baza Legii nr.10/2001 este formulată peste termenul prevăzut de lege, se constată a fi neîntemeiate.
Astfel, este adevărat că reclamanții au mai introdus notificări care au fost respinse, însă legea nu interzice introducerea unei noi notificări în condițiile în care prin Legea nr.247/2005, acestora li s-a dat posibilitatea să solicite bunurile imobile confiscate în mod abuziv de către stat în vechiul regim.
In consecință, cum notificarea a fost formulată la data de 8 septembrie 2005 iar răspunsul de clasare a acesteia s-a comunicat prin adresa nr.602 din 29 ianuarie 2007 în mod justificat prima instanță a constatat că reclamanții s-au adresat în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, instanței.
In ceea ce privește susținerea apelantului - pârât, pe fondul cauzei, că de fapt, suprafața de teren solicitată de 3500. a fost reconstituită în baza legilor fondului funciar nu poate fi primită, în condițiile în care din titlul de proprietate nr.1004 -19/26 iunie 2004 (filele 26 - 27 dosar) rezultă că reclamantului i s-a reconstituit teren arabil și vii și nicidecum teren intravilan (în V satului), moștenit de la părinții și, care la rândul lor l-au dobândit prin actul de vânzare - cumpărare la data de 6 august 1947 de la cu destinația loc de casă.
Referitor la ultima susținere, instanța reține că terenul solicitat nu poate fi restituit pe vechiul amplasament așa cum a dispus instanța de fond fiind ocupat de alte persoane, astfel că acest motiv urmează a fi primit pentru următoarele considerente;
Potrivit Protocolului nr.1 la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât doar pentru cauză de utilitate publică.
Având în vedere dispozițiile art.10 pct.10 din Legea nr.10/2001, republicată, în situația în care imobilele preluate abuziv nu pot fi restituite în natură pe vechile amplasamente, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării cu acordul persoanei îndreptățite.
La termenul de judecată din 28 februarie 2008 apelantul a depus lista cu terenuri ce pot fi atribuite în compensare potrivit dispozițiilor mai sus menționate.
Cum intimații - reclamanți au optat pentru terenul menționat la pct.1 din lista depusă (fila 29 dosar) în lumina dispozițiilor legale indicate mai sus, instanța urmează în baza art.296 cod pr. civilă să admită apelul și să schimbe în parte sentința
civilă atacată în sensul restituirii suprafeței de 3500. în compensare cu teren situat în Cv.38, 41, 44, amplasamentul L (-).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul, comunei L jud. G, și în consecință;
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1605 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că suprafața de 3500. teren, se restituie în compensare cu teren situat în Cv. 38, 41, 44, amplasamentul L (-).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /9.05.2008
Tehn.
6 ex./22.05.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
