Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.76
Ședința publică din data de: 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanta contestatoare și apelantul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1665/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14.04.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 22.04.2008 pe rolul Tribunaluuil B - Secția a IV-a Civilă, contestatoarea a chemat în judecată PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, formulând contestație împotriva Dispoziției nr. 9895/18.03.2008, emisă în baza Legii 10/2001, prin care s-a omis acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată ce era situată pe terenul preluat abuziv de stat, respectiv, în B,-, sector 5.
În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că prin notificarea nr. 2990/2001, depusă prin executorul judecătoresc a solicitat restituirea în natură a imobilului teren și construcție situat în B,-, sector 5 și, deși a depus toate documentele privind existența construcției (în prezent demolată), pârâtul nu s-a pronunțat cu privire la acordarea de despăgubiri și pentru acaesta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1165/7.11.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis contestația și a dispus completarea dispoziției nr. 9895/18.03.2008, emisă de Primarul General al Municipiului B, în sensul acordării despăgubirilor, ca măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția situată în B,-, sector 5 (demolată), cu obligarea contestatoarei la restituirea despăgubirilor primite pentru aceasta ca urmare a exproprierii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că autorii reclamantei, () și au avut un drept de proprietate asupra imobilului de la adresa în litigiu compus din teren în suprafață de 175. și o casă compusă din 5 camere, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr. 46928 din 20.02.1947 și transcris sub nr. 3754/1947,
Prin Decizia 422/6.10.1986, s-a dispus demolarea unor construcții, printre care și construcția care a aparținut autorilor reclamantei, astfel că, această decizie, a apreciat tribunalul, a constituit cauza preluării abuzive, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea 10/2001; s-a constatat totodată că reclamanta a făcut dovada de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor art. 3, astfel că, pentru teren s-a emis dispoziția de restituire în natură, iar pentru imobilul demolat, contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 10 pct. 6 și art. 11 din Legea 10/2001, republicată.
În consecință, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 25 din Legea 10/2001, așa cum a fost modificată și completată, prin Legea 247/2005, a admis contestația și a dispus completarea dispoziției nr. 9895/18.03.2008, emisă de Primarul General al Municipiului B, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivelent, respectiv, despăgubiri, pentru construcția situată în B,-, sector 5 (demolată), cu obligarea contestatoarei, în cazul în care se va dovedi că s-au achitat despăgubiri, la restituirea acestora, potrivit Normelor Metodologice de Aplicare unitară a Legii 10/2001.
Deoarece la data pronunțării sentinței nu s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat, tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, ambele părți au formulat apel.
Apelanta contestatoare prin motivele sale solicită instanței de apel să se dispună obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei, conform chitanței nr. -/09.09.2008 depusă la dosarul primei instanțe, filele 102, 103, chitanță emisă la 10.11.2008.
În fapt, contestatoarea susține că pentru susținerea cauzei sale la instanța de fond a apelat la serviciile calificate ale unui avocat, care însă nu și-a îndeplinit și obligația de a depune personal chitanța de plată a onorariului în dosarul primei instanțe, pentru a i se putea acorda cheltuielile de judecată, motiv pentru care această cerere a rămas nesoluționată.
Pe de altă parte, la termenul din 7.11.2008, doamna avocat nu s-a prezentat din motive ce nu-i sunt imputabile apelantei, astfel că, abia la 10.11.2008 a depus chitanța ce atestă achitarea onorariului de către contestatoare pentru dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de la intimat.
Apelantul intimat Municipiul B prin Primar General, în motivele sale de apel, critică soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în dezvoltarea criticilor sale, apelantul susține că tribunalul în mod greșit a admis contestația și a dispus obligarea sa să completeze dispoziția contestată, în sensul acordării către contestatoare de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv, despăgubiri pentru construcția demolată, situată în B,-, sector 5.
Apelantul solicită instanței de apel să constate că din situația juridică a imobilului comunicată la dosar, reiese că acesta era compus din teren în suprafață de 170. din care 82. construcție.
Referatul întocmit de serviciul de aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus și a emis Dispoziția de restituire a terenului în suprafață de 173. către contestatoarea, întrucât aceasta prin notificarea formulată a solicitat doar restituirea în natură a terenului în suprafață de 175. fără a solicita și despăgubiri pentru construcția demolată.
În consecință, apelantul intimat susține că a emis Dispoziția nr. 9895/2008 potrivit notificării formulate, într-o riguroasă aplicare a dispozițiilor Legii 10/2001, astfel încât soluția primei instanțe de a-l obliga la completarea acesteia este netemeinică și nelegală.
Apelul formulat de contestatoare va fi admis, iar cel al intimatului urmează a fi respins, în aplicarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, pe baza analizei materialului probator administrat în cauză, a criticilor fiecăreia dintre părți și examinării soluției atacate, în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru cele ce succed.
Curtea apreciază că se impune mai întâi analizarea criticilor formulate de apelantul intimat Municipiul B, întrucât de soluționarea acestuia depinde și pronunțarea instanței asupra apelului contestatoarei, ce presupune determinarea părții în sarcina căreia se constată criteriul culpei procesuale.
În ce privește apelul formulat de intimat, Curtea reține că principala critică susținută de apelant este aceea că prin emiterea dispoziției contestate nr. 9895/18.03.2008 s-au respectat întocmai limitele investirii sale prin formularea notificării potrivit căreia contestatoarea a solicitat doar restituirea în natură a terenului din B,-, sector 5, nu și despăgubiri pentru construcția ce se afla pe teren la data preluării și care ulterior a fost demolată.
Se constată că, din punct de vedere formal, susținerea este corectă, deoarece la fila 3 dosarului de primă instanță, se regăsește notificarea formulată de contestatatoare, înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr. 2990/2001 prin care aceasta solicita restituirea în natură a terenului în suprafață de 175 mp situat la adresa menționată.
Însă, la filele 56, 58 și 61 dosar fond se regăsesc cererile formulate de contestatoare cu un atare obiect: solicitarea acordării de despăgubiri și pentru construcția demolată care la data preluării se regăsea pe teren, obiect al notificării inițiale. Prima dintre aceste cereri a fost formulată la 27.04.2005, iar următoarele la 9.11.2005 și 10.07.2006, fiecare dintre ele însă, înaintea soluționării notificării prin dispoziția contestată la data de 18.03.2008, iar apelantul intimat nu a făcut vreo referire și la soluția dată acestora ori la motivul ignorării lor.
Coroborând aceste constatări cu cele susținute de apelant prin motivele de apel, se poate stabili că neanalizarea cererii contestatoarei cu privire la acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată ce se găsea pe terenul a cărui restituire în natură a solicitat-o a fost determinată de împrejurarea nesolicitării măsurilor reparatorii prin notificarea inițială.
Nu s-ar putea reține că omisiunea contestatoarei de a solicita măsuri reparatorii și pentru construcție la momentul inițial al formulării notificării ar fi de natură a conduce la decăderea acesteia din dreptul de a le mai pretinde ulterior în cadrul procedurii administrative, până la soluționarea notificării prin decizia/dispoziția motivată emisă de unitatea deținătoare, doarece ar fi o soluție contrară dispozițiilor art. 23 din Legea 10/2001, modificată și republicată, care prevăd că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al pesoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolatăși orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire, decurgând din prezenta lege,pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Cererile anterior enumerate și depuse de contestatoare în anii 2005 și 2006, nu pot fi considerate cereri noi, pretenții dinstincte, ci o întregire a notificării formulate în termenul legal, deoarece legea nu obligă persoanele îndreptățite să fi formulat notificări separate decât în cazul în care se solicită măsuri reparatorii pentru mai multe imobile, astfel cum rezultă din art. 22 alin. 1 partea finală: "În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."
Pe de altă parte, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legii speciale, pentru soluționarea notificării inițial formulate de contestatoare, apelantul intimat era ținut de verificarea tuturor aspectelor ținând de solicitarea de restituire în natură a terenului, respectiv, existența lui în patrimoniul autorilor contestatoarei la data preluării, modalitatea de intrare în proprietatea statului, identificarea lui, dacă este ocupat sau nu de construcții sau alte detalii de sitematizare care ar putea fi impedimente legale la restituirea în natură, etc. Or, astfel cum reiese din înscrisurile depuse în dosarul de primă instanță, în cercetarea administartivă realizată de apelantul intimat s-a revelat îmrejurarea că la data prelurii pe terenul solicitat spre restituire se afla și o construcție în suprafață desfășurată de 82 mp, cum corect a observat și prima instanță, construcție care a fost demolată (înscrisul de la fila 47).
În aceste condiții, pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, dat fiind și caracterul profund reparatoriu ce reiese din economia întregului act normativ ca intenție intrinsecă a legiuitorului cu privire la restituirea proprietăților preluate abuziv de stat în perioada martie 1945 - decembrie 1989, ceea ce presupune repunerea părților într-o situație pe cât posibil echivalentă celei în care deposedarea de proprietate nu ar fi avut loc, și, în plus, fiind incidentă și prezumția de proprietate prin accesiune artificială imobiliară ce opera potrivit dipozițiilor dreptului comun (art. 492 Cod civil) în favoarea proprietarului terenului (norme incidente în cazul în care legea specială nu conține reguli derogatorii), apelantul intimat investit cu soluționarea notificării era ținut de cercetarea poziției persoanei îndreptățite și cu privire la construcție, chiar în absența unor cereri expres formulate cu acest obiect de către aceasta și cu atât mai mult, să se pronunțe asupra lor când au fost în mod repetitiv formulate, până la soluționarea notificării.
Având în vedere cele anterior redate, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic tribunalul a dispus admiterea contestației și completarea dispoziției contestate și cu acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 și art. 11 alin. 6 din Legea 10/2001 modificată și republicată, întrucât din înscrisurile cauzei rezultă că terenul a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului, fiind o preluare de fapt, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i din legea specială; de asemenea, se reține că la data prelurii lui, acesta se compunea din teren în suprafață de 175 mp și construcție formată din 5 camere (conform descrierii din certificatul de moștenitor nr. 63/17.09.1965) cu o suprafață de 82 mp (fila 48) care a fost demolată în baza unei decizii administrative nr. 422/1986 emise de Consiliul Local Sector 5 (fila 47), iar contestatoarea este îndreptățită pentru o reparație integrală, și la acordarea de despăgubiri pentru construcție.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul formulat de Municipiul
Dat fiind faptul că intimatul, emitent al dispoziției contestate, este partea care a căzut în pretenții, reise că se verifică și confirmă în sarcina sa culpa procesuală, potrivit celor redate în analiza apelului său, astfel încât acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea contestatoarei este pe deplin justificată, conform art. 274 Cod procedură civilă, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări a contestatoarei datorită nedepunerii dovezii cuantumului acestora până la momentul pronunțării.
Important este actul juridic al efectuării acestora de către contestatoare, legătura lor cu soluționarea dosarului de față în etapa de primă instanță, chiar dacă dovada lor, respectiv, înscrisul doveditor s-a depus ulterior, dintr-o neglijență ce nu îi este imputabilă contestatoarei, astfel că apelul cu acest obiect va fi admis iar sentința schimbată, în aplicarea art. 296 Cod procedură civilă, în sensul completării ei și cu dipoziția privind acordarea cheltuielilor de judecată către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat apelul declarat de MUNICIPIUL B prin Primar General, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1665/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
Admite apelul declarat de contestatoarea domiciliată în B, șos. -, nr. 62,. 113,. B,. 7,. 110, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1665/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
Schimbă sentința, în sensul că dispune și obligarea intimatului la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei, cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. CN
4 ex./23.06.2009
Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă
Judecător -
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
