Speta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 02.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții - pârâți, reprezentat de avocat din cadrul și Asociații, cu împuternicire avocațială nr. -, aflată la fila nr. 35 din dosar și intimata - reclamantă, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/04.02.2009, aflată la fila nr. 34 din dosar, lipsind apelantul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate motivele de apel formulate de către apelanții - pârâți și întâmpinările formulate de către intimata - reclamantă cu privire la ambele apeluri declarate în cauză.
Reprezentantul apelantei - pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în susținerea afirmației potrivit căreia partea pe care o reprezintă este proprietarul terenului în litigiu și în combaterea susținerilor părții adverse conform cărora terenul a fost preluat de către apelanta - pârâtă fără ca aceasta să fi plătit vreo sumă de bani.
Menționează că imobilul a fost reflectat în bilanțul societății pe care o reprezintă, iar în raportul de evaluare a apelantei - pârâte pe baza căreia a fsot stabilit prețul de vânzare al acțiunilor se regăsesc informații cu privire la evaluarea patrimoniului societății, inclusiv prin completarea acestuia cu informații referitoare la terenul în cauză.
Apărătorul intimatei - reclamantă învederează că partea pe care o reprezintă nu solicită administrarea altor probe, cu excepția celor depuse deja la dosar.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de către apelanta - pârâtă, o apreciază ca fiind utilă soluționării prezentei cauze și o încuviințează astfel cum a fost solicitată.
Reprezentantul apelantei - pârâtă depune, în două exemplare, un set de înscrisuri, respectiv copii, certificate pentru conformitate cu originalul, după: adresa nr. 3445/22.11.2007, certificat seria - nr. 0259 împreună cu anexe, certificat seria - nr. 0381 împreună cu anexe, sentința civilă nr. 4928/25.06.1997, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 Municipiul B în dosarul nr. 5723/1997, hotărâre privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie, cu anexă, cerere de înscriere de mențiuni nr. 43685/21.09.1993, contract de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 138, contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 238, cerere de înscriere de mențiuni nr. 27930/28.01.1994, cerere de înscriere mențiuni nr. 19069/05.04.1999, certificat de înscriere mențiuni din data de 04.09.1997, cu anexe, certificat de înscriere mențiuni din data de 27.11.1998, certificat de înscriere mențiuni din data de 28.08.1998, certificat de înscriere mențiuni din data de 17.03.1999, certificat de înregistrare mențiuni din data de 02.08.1999, cu anexe, certifica de înregistrare mențiuni din 21 iulie 1999, cu anexe.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al setului de înscrisuri depus de către reprezentantul apelantei - pârâte către intimata - reclamantă, prin avocat.
Apărătorul intimatei - reclamantă învederează că partea pe care o asistă nu înțelege să solicite amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Curtea, având în vedere momentul la care se află ședința de judecată, respectiv acela al amânărilor fără discuții, reținând că în prezenta pricină nu este incident un astfel de motiv de amânare, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei au răspuns, apelanții - pârâți, reprezentat de avocat din cadrul și Asociații, cu împuternicire avocațială nr. -, aflată la fila nr. 35 din dosar și intimata - reclamantă, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/04.02.2009, aflată la fila nr. 34 din dosar, lipsind apelantul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat acordă cuvântul cu privire la cererile de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâtă solicită admiterea apelului promovat de către partea pe care o reprezintă, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii introductive formulate de intimata - reclamantă, în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca inadmisibilă sau nefondată.
Continuând, apreciază că prima instanță a soluționat în mod greșit cererea formulată de către reclamanta, cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Precizează că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, partea pe care o reprezintă era integral privatizată, fiind o societate cu capital 100% privat și prin urmare nu poate fi considerată unitate deținătoare, în acceptul actului normativ menționat anterior.
Subliniază că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, apelanta - pârâtă nu putea fi subiect pasiv în procedura administrativă și nici în fața instanței de judecată.
Apreciază că partea adversă nu trebuia să promoveze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu apelanta - pârâtă
Totodată, învederează că la data de 01.11.2001, intimata - reclamantă a notificat, solicitând restituirea în natură/sau în echivalent a terenului în litigiu, iar prin adresa nr. 1005/20.12.2001, apelanta - pârâtă a răspuns acestei notificări, îndrumând-o pe intimata - reclamantă către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instituție implicată în privatizare
Menționează că partea adversă trebuia să conteste în instanță adresa despre care a făcut vorbire anterior și subliniază că nu se poate reține că apelanta - pârâtă nu a răspuns la notificare.
De asemenea, învederează că partea pe care o reprezintă a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și apreciază că această excepție este întemeiată.
Apreciază că împrejurarea că, într-un prim ciclu procesual s-a stabilit că nefinalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu constituie un impediment pentru sesizarea instanței cu soluționarea cererii de restituire nu poate duce la concluzia la concluzia că excepția inadmisibilității nu poate fi primită, întrucât în primul ciclu procesual s-a pornit de la premisa că nu a răspuns la notificarea intimatei - reclamante.
Subliniază că excepția inadmisibilității invocată în cel de al doilea ciclu procesual se fundamentează pe împrejurarea că apelanta - pârâtă a răspuns notificării formulată de către intimata - reclamantă.
Totodată, învederează că instanța de fond a făcut o aplicarea greșită a legii, în sensul că aplicat greșit dispoziții legale abrogate la momentul pronunțării hotărârii, apreciind că sunt aplicabile în speța de față dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la momentul formulării notificării, iar nu cele în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, motivând că numai în acest fel se poate da satisfacție speranței legitime a redobândirii bunului în natură.
Menționează că indiferent de modul de preluarea a bunului de către stat, în cazul societăților integral privatizate la data intrării în vigoare a legii, restituirea în natură nu este posibilă, dispozițiile vechi din Legea nr. 10/2001 fiind modificate, iar prevederile actualului art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu mai fac niciun fel de distincție.
Referitor la reținerea instanței de fond, respectiv că nu ar exista o vătămare a părții pe care reprezintă, solicită înlăturarea acesteia și precizează că terenul nu a fost preluat pe gratis și subliniază că statul a garantat pentru acest teren, în anexele la contractul prin care statul a înstrăinat imobilul arătându-se că nu existau revendicări cu privire la acesta.
Concluzionând, solicită admiterea apelului și în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul promovat de către apelantul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR învederează că înțelege să îl lase la aprecierea instanței.
Apărătorul intimatei - reclamante formulează concluzii de respingere a ambelor apeluri declarate în cauză ca nefondate.
Apreciază că nu există un răspuns al apelantei - pârâte la notificarea formulată de către clienta sa întrucât acesta nu respectă cerințele legii.
De asemenea, învederează că prima instanța a reținut corect împrejurarea că atunci când se vorbește de un drept de proprietate se vorbește și despre legitimă, noțiune consacrată de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Totodată, arată că, prin înscrisurile depuse de către partea adversă la termenul de judecată de astăzi, se încearcă să se producă o confuzie, apelanta - pârâtă, prin avocat, depunând mai multe acte la care sunt atașate anexe care nu au legătură cu actele respective.
Mai arată că terenul ce reprezintă obiectul material al prezentului proces nu a fost cumpărat, ci a fost vorba despre o împroprietărire, acesta nefiind preluat cu niciun titlu.
Menționează că titlul de folosință la care s-a făcut referire privește un alt teren, respectiv un teren situat pe cealaltă stradă, respectiv str. - -.
În ceea ce privește legitimitatea procesuală a apelantului - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, apreciază că, atâta timp cât se vorbește despre modalitatea de preluare a imobilului de către stat, această instituție are legitimare procesuală.
Concluzionând, solicită respingerea apelurilor promovate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL la data de 09.04.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 09.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
GREFIER - - -
CURTEA
Având în vedere imposibilitatea de constituire a completului de judecată, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL la data de 14.04.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 77
Ședința publică din data de: 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - pârâți și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2009, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2009, când în complet legal constituit a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr. 5563/21.11.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună restituirea în natură, pentru dreaptă posesie și liberă folosință a terenului situat în B, str. - nr. (fostă - - nr.), sector 4, în suprafață de 1516,36 mp, imobil situat în prezent în-, sector 4, în incinta Grădiniței nr. 261 și în proprietatea pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că imobilul a fost proprietatea bunicilor săi, respectiv defuncții Preot I și, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 5826/1926 prin care au cumpărat de la Industria Agricolă Română terenul în suprafață de 1827. aflat în comuna suburbană, str. - - nr. actualmente - nr. sector 4.
Ulterior, o parte din teren (suprafața de 310,64.) a fost vândută Primăriei Municipiului B pentru utilitate publică, respectiv pentru mărirea curții Școlii Primare din comuna, actualmente Grădinița nr. 261 din-, sector 4.
Reclamanta a mai arătat că imobilul situat în-, sector 4, compus din teren în suprafață de 3000. (ce includ și terenul de 310,64. vândut de bunicii reclamantei) și construcțiile aflate pe el, a fost atribuit în administrarea Întreprinderii.
În anul 1993, pârâta a obținut certificatul de atestare dreptului de proprietate seria - nr. 0381 eliberat de Ministerul Industriilor pentru suprafața de teren de 4495. ce include și terenul în suprafață de 1516,38. care face obiectul cauzei de față.
Reclamanta a mai arătat că terenul este în prezent liber, iar notificarea pe care a formulat-o nu a fost soluționată nici până în prezent.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 631/12.04.2006 a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Instanța a reținut că acțiunea în justiție formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 are un caracter subsidiar și facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative prevăzute de art. 24 din această lege.
Reclamanta a declarat apel împotriva acest sentințe, iar Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia nr. 74 din 06.02.2007 a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, reținând în esență, că, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, Tribunalul a refuzat soluționarea pe fond a pricinii, fiind încălcată totodată și obligația judecării pricinii.
Pârâta Aad eclarat recurs împotriva acestei decizii, recurs care a fost respins prin decizia civilă nr. 5246/28.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul -.
Cauza a fost reînregistrată, la data de 6.11.2007, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr-.
La data de 28.12.2007 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare și precizatoare, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții A, Municipiul B și Ministerul Economiei și Finanțelor, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că suprafața de teren de 1316,36. situată în B, str. - (aflat actualmente la adresa din-, sector 4, B, a fost preluat de către statul român fără titlu de la autorii săi și, în principal, să se dispună obligarea pârâtei A să-i restituie în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren sus menționată, iar, în subsidiar, să se acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, ori despăgubiri.
La data de 03.04.2008 a fost depusă de reclamantă o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv Primăria Sector 4 B, cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din data de data de 06.06.2008.
Prin sentința civilă nr. 1438/12.09.2008, a fost admisă acțiunea precizată formulată de către reclamantă. S-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B,-, sector 4 în suprafață de 1488,90.
A fost obligată pârâta SC SA să restituie reclamantei terenul în suprafață de 1488,9. situat la adresa menționată, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin notificarea trimisă pârâtei A sub nr. 3053/2001, reclamanta - a solicitat restituirea în natură a imobilului expropriat în suprafață de aproximativ 1475,54. situat în B,-, sector 4.
Această notificare nu a fost soluționată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta limitându-se la a trimite reclamantei adresa nr. 1005/20.12.2001, prin care a invocat dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, și ale art. 12 alin. 4 din nr.HG 614/2001, arătând că este societate comercială pe acțiuni, privatizată integral din anul 1993, cu titlu valabil (certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului) emis în baza Legii nr. 15/1990 și a nr.HG 834/1991. Totodată, i-a indicat reclamantei că urmează să se adreseze Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
Reclamanta trimisese anterior și Autorității pentru Privatizare și Administrația Participațiilor Statului notificarea nr. 3055/2001. Această autoritate a comunicat reclamantei un răspuns prin adresa nr. 05/3802/14.03.2002, prin care a arătat că solicitarea sa nu poate fi acceptată, deoarece competența de a restitui în natură un anumit bun revine exclusiv persoanei juridice deținătoare a acestuia. De asemenea, a arătat că, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, soluționarea notificării ar urma să se facă de această instituție publică numai în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil; per a contrario, în cazul celor preluate fără titlu se aplică alte dispoziții legale. Prin decizia Curții Constituționale nr. 43/07.02.2001 s-a statuat că "instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului".
A reținut instanța că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5826/26.02.1926 de fostul Tribunalul Ilfov - Secția notariat, 1. și au dobândit de la Societatea Agricolă Românească 1827. teren, formând loturile nr. 59 de 609. nr. 61 de 609. și nr. 63 de 609. situate în comuna -, jud.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14595/2.06.1943 de același notariat, încheiat cu Primăria Municipiului B, 1. și au înstrăinat "în interes de utilitate publică și anume pentru mărirea Școlii Primare din. str. - - " o porțiune de teren din proprietatea acestora situată în comuna suburbană, str. - -, în suprafață de 310,64. Forma și dimensiunile terenului au fost arătate în schițele de plan alăturate.
Amplasamentul acestei suprafețe de teren înstrăinate, care este cert stabilit prin raportare la poziția curții școlii respective, ambele indicate pe planul anexă al celui de-al doilea act, a condus la identificarea fără dubiu a întregului teren dobândit de către autorii reclamantei, chiar dacă primul contract de vânzare cumpărare nu indică adresa lui (acest raționament fiind prezentat de către expertul specialitatea topografie - în răspunsul la obiecțiuni depus la data de 20.08.2008).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. S 68/9.03.1954, la data de 18.08.1963 a decedat, rămânând ca unică succesoare, în condițiile în care, și au renunțat la succesiune, iar nu a acceptat-o în termenul legal.
Conform certificatului de moștenitor nr. 1795/16.12.1993, la data de 24.05.1963 a decedat și, rămânând ca succesori și, fiecare cu câte o cotă de .
La data de 11.10.1975 a decedat și, moștenitorii săi fiind, potrivit certificatului nr. 1806/20.12.1963, cu o cotă de și, cu o cotă de .
La 5.02.1990 a decedat și, iar conform certificatului de moștenitor nr. 590/11.06.1990 unica sa succesoare este.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cota ce revenea moștenitoarei - care nu a urmat procedura prevăzută de lege - din succesiunea defunctei, profită reclamanta (fostă ), care a dobândit întregul patrimoniu al lui, o parte de în mod direct și o parte de prin retransmitere.
În baza art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 reclamanta, ca moștenitoare a lui - care nu a renunțat la succesiune - în calitate de nepoată de frate predecedat, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 545/6.04.2004 de notar public, a fost repusă în termenul de acceptare a moștenirii lui, pentru partea ce revenea acestui fiu al defunctului, și a acceptat-o prin formularea notificării. Consecință a acestei acceptări ca efect al repunerii în termen, partea de din imobil ce a aparținut lui urmează a fi dobândită, spre deosebire de restul moștenirii, în cote egale de de către și de către reclamantă. Potrivit aceluiași mecanism instituit de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cota ce revine potrivit legii lui profită tot reclamanta, singura care și-a manifestat voința de a redobândi imobilul prin formularea notificării.
Pe cale de consecință, s-a reținut calitatea acesteia de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Conform situației juridice prezentate în adresele Primăriei Municipiului B - Direcția Patrimoniu, Evidență proprietăți, Cadastru, această instituție nu deține date referitoare la modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului. In același sens, din adresa emisă de reiese că terenul situat în B, str. - (fostă - - ), comuna, nu s-a aflat în proprietatea statului și nici în administrarea acestei societăți.
Imobilul a fost însă preluat în fapt de către stat, de vreme ce a dispus de el prin nr. 4828/14.12.1950 emisă de fostul Consiliul Popular al - Comitet Provizoriu. Prin acest act juridic, emis astfel cum rezultă din conținutul său în vederea legalizării situației unor bunuri, enumerate în tablourile anexate, întreg imobilul situat în- a fost trecut în folosința Comitetului Provizoriu al Raionului " ".
De asemenea, prin Decizia nr. 797/17.06.1974 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului B - Comitetul Executiv s-a transmis din administrarea Inspectoratului Școlar al Municipiului B în administrarea Fabricii de ciorapi, tricotaje și blănuri sintetice "" - coordonată de Ministerul Industriei Ușoare imobilul situat în B,-, sectorul 5, compus din teren în suprafață de 3.000. și construcții în suprafață de 1.008,66.
Preluarea terenului având loc fără temei legal, a constatat instanța că acesta intră în categoria celor preluate în mod abuziv conform art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0381 eliberat la data de 3.08.1993 de Ministerul Industriilor, s-a constatat că este în proprietatea exclusivă aos uprafață de teren de 4.495. care - potrivit adresei nr. 190.778/24.05.2002 emise de Ministerul Industriei și - include și suprafața de teren solicitată de către reclamantă.
Din adresa nr. 1397/1.08.2005 trimisă Inspectoratului Școlar al Municipiului B de rezultă că o parte din teren este ocupată în fapt de Grădinița pentru copii, iar din adresa nr. 51533/9.09.2003 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Generală Urbanism și Amenajarea Teritoriului - Serviciul Urbanism s-a reținut că terenul solicitat de reclamantă este inclus în incinta Grădiniței nr. 261 (str. - - nr. 46).
Punctul de vedere al Grădiniței nr. 261 este exprimat în adresa trimisă de aceasta Direcției Administrației Unităților de Învățământ și Sanitare a Sectorului 4 nr. 3796/27.06.2005, prin care a arătat că funcționează în imobilul situat în B,-, sector 4 încă înainte de anul 1989, astfel încât situația se încadrează în prevederile art. 166 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, solicitând în temeiul acestui text de lege, în vederea desfășurării normale a activității, demararea procedurilor pentru reintegrarea acestui imobil în patrimoniul Sectorului 4. De asemenea, din adresa nr. 179/18.02.2005 emisă de Direcția Administrației Unităților de Învățământ și Sanitare reiese că imobilul care s-a aflat în administrarea Grădiniței nr. 61, așa cum reiese din protocolul nr. 203/16.09.2002, încheiat între Grădinița nr. 261 în calitate de predător și Primăria Sectorului 4 în calitate de primitor este de 1.008. suprafață construită și respectiv 1.500. suprafață teren.
Fiind însă singura persoană juridică ce invocă un drept de proprietate și prezintă un titlu în acest sens, a reținut instanța că pârâta este cea care are calitatea de unitate deținătoare.
Prin raportare la prevederile art. 1 din Legea 10/2001, a reținut prima instanță că stabilirea caracterul abuziv al preluării are drept corolar dreptul fostului proprietar de a obține măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent.
Este adevărat că potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri În condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare, valorii de piață a imobilelor solicitate".
Pe de altă parte, la data formulării notificării, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevedea că: "Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate". Prin urmare, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, se aplica regula generală, care o constituia restituirea în natură. potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ.
În conflictul existent între art. 27 (în forma în vigoare la data formulării notificării) și forma actuală a art. 27 (renumerotat 29), care nu mai condiționează aplicarea acestui text legal de valabilitatea titlului statului, s-a dat eficiență prevederii legale în forma inițială. Dispoziția respectivă conferea persoanei îndreptățite legitimă, calificată în mod constant de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca "element al dreptului de proprietate" a redobândirii bunului în natură, posibilitate exclusă de forma în vigoare a textului respectiv. În plus, persoana îndreptățită nu trebuie să suporte consecințele nesoluționării în termenul legal și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a notificării adresate unității deținătoare și nici nu trebuie pusă într-o situație discriminatorie în raport de persoanele cărora li s-au soluționat la timp notificările.
Fată de aceste considerente, și de prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, soluționând pe fond contestația potrivit deciziei în interesul legii nr. XX/19 martie 2007, instanța fondului a admită acțiunea precizată, constatând nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B,- sector 4 în suprafață de 1488,90 mp. Și să oblige pârâta și dispunând restituirea reclamantei terenul în suprafață de 1488,90 mp situat în B,-, sector 4, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții SC SA și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea apelului se susține în esență că:
1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, privitoare la sfera "unităților deținătoare" ce puteau fi obligate la restituire
Potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, pot face obiectul restituirii în natură sau echivalent numai bunurile preluate în mod abuziv și care,sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public". Rezultă astfel cu evidență că numai persoanele anterior menționate au calitatea de "unitate deținătoare" în sensul Legii nr. 10/2001.
Pentru bunurile aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în art. 29 s-a statuat că cererile de restituire se adresează instituției publice implicată în privatizare, care devine astfel "entitate investită cu soluționarea notificării" în sensul aceleiași legi.
Societatea apelantă a fost privatizata integral în anul 1993, dată la care statul român a și pierdut calitatea de acționar în cadrul acesteia. Or, având în vedere că SA era o societate cu capital 100% privat la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanța de apel urmează să constate că aceasta nu are calitatea de unitate deținătoare și nici de entitate investită cu soluționarea notificării, astfel încât nu poate fi obligată, în cadrul raporturilor stabilite de Legea nr. 10/2001, la restituirea în natură sau echivalent a terenului solicitat de reclamanta.
Faptul că apelanta are un titlu de proprietate asupra acestui teren (Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0381/3.08.1993) și posesia lui nu sunt de natură - în opinia apelantei - să justifice calitatea de pârâtă într-un litigiu promovat în temeiul legii speciale de restituire, deoarece nu are calitatea specială cerută de această lege.
Concluzia primei instanțe conform căreia pârâta este unitate deținătoare deoarece invoca un drept de proprietate asupra imobilului este considerată vădit eronată, fiind rezultatul unei confuzii între noțiunea de "unitate deținătoare" în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 (singura obligată la soluționarea notificării) și persoana juridică ce are proprietatea și posesia actuală a bunului. Or, calitate procesuală pasivă în sensul Legii nr. 10/2001 poate avea doar persoana juridică deținătoare la care statul este acționar, iar nu și persoana juridică cu capital 100% privat.
2. Hotărârea primei instanțe a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privitoare la procedura de restituire
Prima instanță a ignorat apărările pârâtei-apelante conform cărora cererea formulată de reclamanta este inadmisibilă, pentru că nu a fost respectată procedura instituită prin art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că, prin cererea precizatoare formulată la data de 4.01.2008, reclamanta a arătat fără echivoc că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, pârâta a invocat excepția inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată, fundamentată pe un alt temei juridic decât cel avut în vedere în primul ciclu procesual, respectiv pentru nerespectarea procedurii speciale de restituire prevăzute în art. 26-29 din Capitolul III al Legii nr. 10/2001.
Întrucât la data de 1.11.2001, reclamanta a notificat, solicitând restituirea în natură/sau în echivalent a terenului în litigiu, prin Adresa nr. 1005/20.12.2001 societatea apelantă a răspuns acestei notificări, respingând neechivoc solicitarea de restituire și îndrumând-o pe reclamantă la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instituția implicată în privatizarea.
Deși în cuprinsul respectivei adrese nu s-a menționat expres faptul că apelanta a respins cererea reclamantei de a-i fi restituit în natură sau echivalent imobilul în discuție, acest lucru rezultă cu evidență - în susținerea apelantei - atât din referirile vizând valabilitatea titlului său de proprietate (Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0381/3.08.1993), cât și din recomandarea expresă făcuta reclamantei, de a se adresa AVAS.
Or, în măsura în care, prima instanță a considerat că are calitatea de "unitate deținătoare" sau "entitate investită cu soluționarea notificării", atunci, în mod corespunzător ar fi trebuit să aprecieze că poziția de îndrumare a reclamantei către AVAS exprimată în Adresa nr. 1005/20.12.2001, constituie o veritabilă decizie de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
În aceste condiții, fiind în prezența unei decizii de respingere a notificării sau a cererii de restituire, reclamanta ar fi trebuit să conteste în instanță această decizie, în termen de 30 de zile de la comunicare, astfel cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Mai susține apelanta că Adresa nr. 1005/20.12.2001, de respingere a notificării a fost comunicată reclamantei, împrejurare care nu poate fi contestată în condițiile în care, în chiar motivele de apel depuse în primul ciclu procesual reclamanta a recunoscut în mod expres că ecizia unității deținătoare () a existat, însă ea nu a respectat prescripțiile legale.
Pe de altă parte, ulterior răspunsului SC SA, reclamanta a făcut demersuri la AVAS, astfel cum rezultă din corespondenta purtată cu această instituție și anexată la dosar (Adresa nr. 3802/14.03.2002 a AP ).
Având în vedere că, procedura de restituire instituită de Legea nr. 10/2001 impune parcurgerea unor etape obligatorii (inclusiv contestarea în instanță a deciziilor emise de unitățile deținătoare), ca reclamanta nu a cerut anularea deciziei SC SA de respingere a notificării în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, prima instanță de judecată trebuia - în susținerea apelantei - să constate că nu a fost respectată procedura stabilită de Legea nr. 10/2001, astfel încât cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, era inadmisibilă.
Împrejurarea că, într-un prim ciclu procesual s-a stabilit ca nefinalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu constituie un impediment pentru sesizarea instanței cu soluționarea cererii de restituire nu poate duce la concluzia că excepția inadmisibilității invocată de către apelantă nu poate fi primită, deoarece în primul ciclu procesual s-a pornit de la premisa că SC SA nu a răspuns la notificarea reclamantei.
3. Hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001
Prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, în sensul că a aplicat dispoziții legale abrogate la momentul pronunțării hotărârii, respectiv a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la momentul formulării notificării, iar nu pe cele în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, motivând că numai astfel se poate da "satisfacție speranței legitime a redobândirii bunului în natură".
Un asemenea raționament nu poate fi primit - în susținerea apelantei - față de următoarele argumente:
- pe de o parte, finalitatea interpretării actului normativ în cauză, aceea de a da satisfacție speranței legitime a redobândirii bunului în natură, nu poate fi primită ca motiv de refuz al aplicării regulilor fundamentale de drept în ceea ce privește succesiunea legilor - inclusiv cele reparatorii - în timp. Câtă vreme rațiunea pentru care legiuitorul a adoptat chiar actul normativ în cauză a fost aceea de a se da satisfacție speranței legitime a persoanelor îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, rezultă că acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile în care SC SA este o societate privatizată cu respectarea legii, era de natură a da satisfacție așteptărilor, la fel de legitime ale intimatei reclamante.
- pe de altă parte, față de principiul aplicării cu efect imediat a legii noi, inclusiv în materia restituirii proprietății imobiliare, "satisfacția legitimă", reținută ca și element determinant pentru admiterea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, nu a fost și nu poate fi recunoscută ca temei legal pentru ca o lege abrogată să fie repusă în vigoare.
În aceste condiții, se poate ajunge la concluzia că, aplicând un text de lege care a fost abrogat, prima instanță a comis un veritabil exces de putere, prin încălcarea regulilor fundamentale de determinare a legii aplicabile unui raport juridic litigios, exclusive pentru a da satisfacție reclamantei, într-o modalitate care nu era prevăzută de lege.
Consideră apelanta că un astfel de raționament este de natură să înlăture eficiența prevederilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, care dau preferința specială actelor de privatizare, acestea urmând a fi menținute și putând paraliza orice cerere de evicțiune, fie că este întemeiată pe prevederile legii comune, fie că este întemeiată pe dispozițiile legii noi, cu singura condiție ca actele de privatizare să fie realizate în concordanță cu legea în vigoare la momentul privatizării.
În măsura în care s-ar accepta soluția adoptată de prima instanță s-ar crea o discriminare nejustificată între terții dobânditori ai activelor fostelor unități socialiste (pe care însuși legiuitorul a înlăturat-o prin modificarea art. 27 din vechea reglementare), întrucât deși toți au fost de bună credință la momentul achiziționării unităților de stat, totuși unii sunt preferați pe considerentul că, după 1945, statul a preluat bunurile cu "titlu", chiar dacă Legea nr. 10/2001 considera acest titlu ca fiind abuziv.
Astfel, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent care se propun de instituția publică implicate în privatizare.
Se menționează că în anexele la contractele prin care FPS a înstrăinat acțiunile deținute în, terenul solicitat de reclamanta figura ca fiind proprietatea, astfel cum rezultă din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0381/3.08.1993 emis pentru suprafață de 4.495 mp situația în B,-, sector 4.
Prin apelul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se susține în esență că:
Apelantul nu are calitate procesuală pasivă în speță în condițiile în care din probatoriul administrat reiese că Primăria Municipiului B nu deține date referitoare la modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului, respectiv că terenul nu s-a aflat în proprietatea statului.
Se mai arată că, potrivit probelor administrate, fostul Consiliu Popular al a fost cel care a dispus de terenul în litigiu (prin Decizia nr. 4828/1950), astfel încât calitatea procesuală pasivă poate aparține unității administrativ teritoriale în al cărei patrimoniu a intrat imobilul în cauză, respectiv Primăria Municipiului
De asemenea precizează apelantul că nu a fost chemat în judecată, în speță, în calitate de reprezentant al statului, ci în nume propriu, prima instanță făcând o gravă confuzie prin identificarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu Statul Român care, conform art. 25 din Decretul 31/1954, este reprezentat de această instituție în unele raporturi juridice în care statul este parte în mod nemijlocit.
Același apelant susține lipsa interesului reclamantei în ceea ce privește cererea referitoare la nevalabilitatea titlului statului, arătând că atâta vreme cât prin Legea 10/2001 și Legea 247/2005 s-a statuat în sensul că toate imobilele preluate în perioada 6.03.1945-22.12.1989 au fost în mod abuziv preluate, instanța nu poate constata altceva decât prevede legea.
scutite de taxa de timbru.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la fiecare dintre apelurile astfel formulate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor, se arată că din paragrafele invocate de acest apelant reiese că el însuși nu are date despre modalitatea de preluare a imobilului de către stat, iar imobilul în litigiu nici nu s-a aflat în proprietatea statului. Concluzia este una confuză pentru că se susține că numai Primăria Municipiului B ar avea calitate procesuală pasivă.
Ministerul este reprezentantul statului în procesele în care se pune în discuție modalitatea de preluare.
Cum imobilul în litigiu nu a fost preluat de către stat, înseamnă - în susținerea intimatei - că nu a fost dobândit nici de SC SA, în acest sens făcându-se referire și la adresa nr. 3802/2002 emisă de către APAPS.
Susține intimata și netemeinicia excepției lipsei de interes, arătând că în argumentația apelantului se observă "o poziție duplicitară și partinică întrucât ar fi imposibil de criticat, în lipsa argumentelor, poziția exprimată de prima instanță", cât și o interpretare pe lângă lege în susținerea făcută în sensul că nu ar reprezenta vreun folos pentru reclamantă și pentru aflarea adevărului juridic, încadrarea modalității de preluare ca fiind fără titlu. În cazul imobilelor preluate fără titlu valabil se aplică regula generală a restituirii în natură, conform art. 1 din Legea 10/2001.
Cu referire la apelul declarat de către SC SA, susține intimata-reclamantă că este nefondat, hotărârea apelată fiind dată cu respectarea prevederilor Legii 10/2001 cât și a celorlalte hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit că apelanta SC SA este unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, iar acțiunea reclamantei este admisibilă, putând fi soluționată pe fond.
Societatea apelantă încearcă să beneficieze - în opinia intimatei reclamante - de propria turpitudine în condițiile în care, deși s-a stabilit că temporizarea este vătămătoare și se datorează apelantei, aceasta din urmă își asumă așteptări la fel de legitime ca și intimata-reclamantă.
Mai arată intimata că probatoriul administrat relevă împrejurarea că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, iar identificarea lui s-a făcut în mod cert prin expertizele încuviințate în cauză. Nefiind preluat cu titlu de către stat, imobilul în litigiu nu putea fi dobândit nici de către SC SA, potrivit prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990.
În continuare, intimata susține că, în cadrul procedurii în urma căreia SC SA a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, apelanta nu a acționat cu bună credință în întocmirea și depunerea documentației referitoare la determinarea întinderii terenului pentru care era îndreptățită să obțină titlul. Terenul în litigiu nu a fost inclus în capitalul social, iar valoarea acestuia nu intra în compunerea acțiunilor emise la privatizare.
În apel, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând apelurile în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cum prin apelul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se invocă lipsa calității procesuale a acestei părți, iar această critică este una ce are natura unei excepții procesuale, ținând seama de prevederile art. 137 alin. 1.pr.civ. Curtea va analiza cu precădere această chestiune.
Curtea constată că atragerea în proces a acestui pârât s-a realizat prin efectul cererii completatoare și precizatoare depusă în fața instanței (de fond) în cel de-al doilea ciclu procesual, cerere prin care s-a precizat și obiectul acțiunii ca fiind: constatarea preluării, de către statul român, fără titlu a terenului în litigiușiobligarea SC SA la restituirea către reclamantă a acestui teren, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Calitatea procesuală pasivă - condiție de exercițiu al acțiunii civile - presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și aceea despre care se pretinde că ar fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
Ori, prin raportare la petitul acțiunii precizate în modalitatea anterior arătată, Curtea constată că reclamanta nu a formulat vreo pretenție concretă față de Ministerul Finanțelor și Economiei privit ca persoană juridică, titulară de drepturi și obligații proprii în raporturile juridice civile.
Pretențiile formulate de reclamantă față de statul român nu justifică participarea în proces, în nume propriu, a Ministerului Economiei și Finanțelor în condițiile în care potrivit art. 25 alin. 1 din Decretul 31/1954 Statul este persoană juridică distinctă (deci titular de drepturi și obligații proprii), numai reprezentarea lui făcându-se de către Ministerul Finanțelor - situație în care acest minister ar trebui să participe în proces în numele și pe seama statului.
Față de aceste considerente și de dispozițiile legale menționate, Curtea constată că nu este justificată, în speță, legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, va admite apelul declarat de acest apelant-pârât.
În raport de soluția care se impune urmare a admiterii apelului pentru acest motiv, a devenit de prisos analiza celorlalte critici aduse de același apelant sentinței atacate.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelanta-pârâtă SC SA, Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
1.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prima instanță ar fi ignorat apărările prin care s-a susținut inadmisibilitatea acțiunii pendinte, Curtea constată că nu este fondată, în cuprinsul considerentelor sentinței regăsindu-se argumentele pentru care instanța a apreciat că, prin raportare la hotărârile judecătorești anterior pronunțate în cauză și la Decizia nr. XX pronunțată de ÎCCJ pe calea recursului în interesul legii, demersul judiciar al reclamantei este unul admisibil, tribunalul fiind competent să soluționeze în fond pricina.
Acest raționament este unul corect, care dă eficientă prezumției de adevăr și incontestabilitate de care se bucură hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat în condițiile în care, în primul ciclu procesual, a fost pusă în discuție inadmisibilitatea acțiunii din cauza neepuizării procedurii administrative reglementate de Legea 10/2001 și, în acest context, instanțele (de apel și recurs) au stabilit cu caracter irevocabil faptul că procedura de soluționare a notificării trimise apelantei SC SA este temporizată cât și că, în acest mod, intimatei-reclamante i s-a produs o vătămare.
Nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că adresa prin care a îndrumat-o pe reclamantă să se adreseze AVAS ar constitui "o veritabilă decizie de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură" și, prin raportare la valoarea ei juridică (astfel pretinsă), apărările referitoare la inadmisibilitatea acțiuni ar fi unele noi față de cele care au făcut anterior obiectul judecății.
Respectiva adresă a existat în dosar la momentul la care au fost pronunțate hotărârile irevocabile din precedentul ciclu procesual, și chiar a fost invocată de către reclamantă în contextul primului apel judecat în cauză, așa încât apare ca evident faptul că instanțele de control judiciar, apreciind că părțile se află în situația temporizării procedurii administrative, au considerat că ea nu reprezintă actul de dispoziție (decizia) care marchează finalizarea procedurii administrative și desesizarea entității notificate.
Modificarea adusă prin Legea 247/2005 articolului 29 din Legea 10/2001 republicată (fost art. 27 în numerotarea inițială a Legii), în sensul abrogării sintagmei " imobile preluate cu titlu valabil", a fost constatată neconstituțională prin Decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la data de 24.07.2008.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 3 din Legea 47/1992, potrivit cărora "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea decizie Curții Constituționale -", dispoziția legală care abroga sintagma menționată a încetat să producă efecte, așa încât reglementarea prezentă (din art. 29 alin. 1 al Legii 10/2001) privește numai acele imobile care au fost preluate cu titlu de către stat, imobilul solicitat de către reclamantă neavând o asemenea situație juridică.
Calitatea societății apelante, de unitate deținătoare a imobilului în litigiu este dată de însuși faptul - necontestat - al deținerii bunului respectiv.
În condițiile în care, prin acțiunea pendinte, reclamanta a contestat existența vreunui titlu care să fi justificat preluarea de către stat a terenului în litigiu și, corespunzător, existența vreunui drept susceptibil de a fi transmis/constituit de către stat în mod legitim în favoarea societății apelante, iar instanța a constatat că trecerea bunului în proprietatea statului s-a făcut în absența unui titlu, nu putea exclude societatea apelantă din sfera "unităților deținătoare" care pot fi obligate la restituire (în sensul prevederilor Legii 10/2001) pentru simplul fapt că situația acesteia nu se regăsește printre cele enumerate în art. 21 din Legea 10/2001.
Prin art. 1 alin. 1 din același act normativ se instituie principiul restituirii în natură sau în echivalent a imobilelor preluate de către stat în perioada de referință a legii, iar prin art. 29 din același act normativ se reglementează, pentru situația în care imobilele s-ar afla în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate (altele decât cele prevăzute la art. 21), obligația instituțiilor publice implicate în privatizare de a stabili măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru imobilele care au fost preluate cu titlu valabil.
Într-un astfel de context, fiind stabilit faptul că imobilul solicitat de către reclamantă a fost preluat fără titlu, ea este persoană îndreptățită la restituirea imobilului preluat în mod abuziv de către stat și astfel este și deținătoare a unui bun în sensul prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În consecință, corolarul dreptului de proprietate al reclamantei îl constituie obligația corelativă a societății apelante, care deține bunul prin transmiterea lui - în condițiile unor reglementări legislative postrevoluționare - de la statul uzurpator, de a proceda la restituirea imobilului astfel deținut.
Este nerelevantă împrejurarea că nu s-a stabilit că ar fi fost nelegală privatizarea societății apelante în condițiile în care litigiul poartă asupra unui element (activ) al patrimoniului societății, și nu asupra unor acțiuni (care, potrivit art. 91 din Legea 31/1990, își găsesc corespondentul în capitalul social al acesteia), acestea din urmă fiind bunurile care au făcut obiect al vânzării în cadrul procesului de privatizare. Acțiunile constituie elemente ale patrimoniului acționarilor - persoane fizice sau juridice - care au calitate de titulari de drepturi și obligații proprii, ce nu se confundă cu cele ale societății la care dețin acțiunile, patrimoniul societății respective fiind la rândul său distinct de cel al acționarilor.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al apelului formulat de către apelanta SC SA.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. va fi admis apelul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii îndreptata împotriva acestui minister ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar apelul declarat de SC SA va fi respins ca nefondat.
În raport de prevederile art. 274 alin. 1.pr.civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelantul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr. 1438/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelantul - pârât, cu sediul ales la & Asociații, în B, sector 1,-, intimata - reclamantă, cu domiciliul în B, sector 4,-, -. 1,. 4,. 13 și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, B, sector 5,-.
Schimbă în parte sentința civilă apelantă în sensul că:
Respinge acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta - pârâtă
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
/red /6 exemplare
15.05.2009
Judecător fond Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Carmen Georgeta Negrilă
