Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 77
Ședința publică de la 14 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de SC " Industrie" SA I - societate aflată în insolvență judiciară, cu sediul în str. - - 3, prin lichidator Lichidator, cu sediul în I,- --2.2.7, împotriva sentinței civile nr.412 din 15.02.2006 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr.13998/2002; cauza având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru intimata, av. substituind pe av.; lipsă fiind apelanta SC " Industrie" SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen acordat ulterior repunerii pe rol a cauzei, din oficiu, în vederea soluționării unei cereri de abținere. Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 mai 2008, s-a respins cererea de abținere.
Av. depune la dosar, în copie, sentința civilă nr.91/S din 27.02.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 219/2007). Arată că apelanta SC " Industrie" SA Iaf ost citată prin lichidator, iar potrivit hotărârii menționate, din 27.02.2008 a Tribunalului Iași, a fost desemnat administrator judiciar Lichidator I, situație în care urmează a se aprecia asupra procedurii de citare cu apelanta pentru acest termen. Nu a avut cunoștință despre această hotărâte până în prezent. Concluziile scrise depuse la dosar, la data de 24.04.2008, au fost formulate de apelantă prin lichidator, de către apărătorul ales, după data de 27.02.2008.
Având în vedere că apelanta a formulat și depus la dosar concluzii scrise, tot prin lichidator și după data de 27.02.2008, se apreciază că procedura de citare cu apelanta este completă.
Av. nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se apelul în stare de judecată, se dă cuvântul intimatei.
Av. potrivit concluziilor puse la termenul din 23 aprilie 2008, pe care și le menține, solicită respingerea apelului, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.-/22.04.2008 emisă de Cabinet Avocat, reprezentând onorariu avocat.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 412 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Industrie
S-a dispus anularea deciziei Consiliului de Administrație al Industrie, din 12 august 2002.
S-a dispus restituirea în natură către reclamanta a imobilului compus din construcție din cărămidă acoperită cu tablă în suprafață de 75, 76 și terenul de 75,76 ocupat de această construcție situat în I, șoseaua - cel M, nr. 3.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 20.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței de judecată, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea deciziei din 12 august 2002, emisă de Consiliul de Administrație al Industrie I și să se dispună restituirea în natură a imobilului construcție nedemolat, și a terenului pe care se află această construcție în suprafață de 75,76 situat în strada - cel
Rezultă din actele depuse la dosarul cauzei că imobilul a fost cumpărat de bunicul reclamantei, în 1918, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2001/1918 la Tribunalul Iași și, ulterior, a fost donat mamei sale actul dotal fiind constituit în vederea căsătoriei, căsătorindu-se cu, la 26 iunie 1936, și purtând după căsătorie numele de "".
În anul 1949 imobilul este expropriat.
Rezultă din probele administrate în cauză că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu, acesta nefigurând trecut în proprietatea statului nici în evidența Arhivelor Stratului, sau Primăriei I, conform corespondenței depuse la dosar de reclamantă.
Pârâta Industrie a invocat în susținerea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, sentința civilă nr. 2262/11 februarie 1998, sentință care însă nu-i este opozabilă reclamantei.
Mai mult, trebuie reținută în cauză și poziția pârâtei care, pe parcursul litigiului, a încercat să înstrăineze imobilul unor alte peroane decât chiriașii imobilului.
Prin decizia din 12 august 2002, pârâta Industrie nu a contestat îndreptățirea reclamantei la restituirea imobilului din strada - cel M, nr. 3, însă a arătat că acesta, alături de alte imobile, reprezintă aportul statului la înființarea societății, reclamanta având dreptul doar la măsuri reparatorii acordate de către
Imobilul preluat de stat în mod abuziv este restituibil în natură de către societatea comercială deținătoare în cazul în care privatizarea acesteia s-a realizat prin cumpărarea de acțiuni și, ca urmare a dobândirii unui drept de administrare, iar nu de proprietate.
În sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu este necesar ca imobilul în sine să fi făcut obiectul actelor juridice încheiate pe parcursul privatizării, ci ca unitatea în patrimoniul căreia se află să fi fost privatizată conform cerințelor legale.
Instanța reține că din probele administrate în cauză rezultă că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, societatea comercială deținătoare fiind obligată să restituie în natură imobilul chiar dacă bunul este evidențiat prin privatizare cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Industrie I pentru următoarele motive:
Astfel cum susține și reclamanta, imobilul din litigiu este proprietatea Industrie
Dreptul de proprietate al apelantei este pe deplin recunoscut și necontestat astfel că apelanta poate dispune în mod liber de acest teren.
Emiterea unei hotărâri a prin care să se dispună vânzarea - cumpărarea este perfect legală cu atât mai mult cu cât actul de înființate a societății și Protocolul de predare-primire a imobilului nu a fost contestat.
Acest bun imobil a fost preluat în proprietatea apelantei ca urmare a apariției Legii nr. 15/1990 prin reorganizarea fostei
Prin urmare imobilul este proprietatea apelantei fiind inclus în patrimoniul acesteia.
Pe fondul cauzei se susține că nu s-a demonstrat primirea efectivă de către Industrie a notificării formulate de reclamantă.
Atâta timp cât apelanta era proprietara imobilului putea dispune de el și deci fost înstrăinat legal soților și.
Reclamanta nu a făcut nici o dovadă a afirmațiilor sale, neadministrând în fața instanței nici o probă materială din care să rezulte cu certitudine un eventual moment când apelanta a fost notificată în legătură cu restituirea în natură a imobilului.
Apelul este nefondat.
Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziției emisă de Industrie s-a respins notificarea reclamantei formulate în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu.
În mod corect instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, a reținut că imobilul în litigiu este un imobil preluat fără titlu, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, și că imobilul poate fi restituit în natură.
Apelanta a formulat critici în legătură cu împrejurarea că nu s-a dovedit în cauză că notificarea reclamantei a fost primită efectiv de către apelantă.
Această susținere este de vădită rea-credință și.
Din chiar cuprinsul dispoziției ce a format obiectul judecății, rezultă că apelanta a primit notificarea.
De altfel, dacă reclamanta nu ar fi notificat pe apelantă, aceasta nici nu avea posibilitatea să- răspundă prin emiterea deciziei contestate. Or, apelanta nu numai că face referire la notificare, dar răspunde acesteia prin respingerea cererii de restituire în natură.
Criticile vizând dreptul pârâtei de a dispune de imobil în sensul vânzării către soții, nu pot fi primite deoarece prin decizia civilă nr. 1570 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Industrie și soții, decizie ce rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de Industrie.
În mod irevocabil s-a stabilit concursul fraudulos între apelantă și soții la vânzarea locuinței, cu intenția de a frauda dreptul reclamantei, solicitat prin notificarea trimisă apelantei în temeiul Legii nr. 10/2001.
juridică în legătură cu dreptul apelantei de vinde a fost irevocabil soluționată de instanțe, în sensul că a fost sancționată cu nulitatea convenției de vânzare a imobilului după ce reclamanta a declanșat procedura Legii nr. 10/2001.
În aceste condiții criticile vizând dreptul apelantei de a vinde și valabilitatea contractului, constatat nul prin hotărâre judecătorească, nu mai pot fi primite, neputându-se pune din nou în dezbatere chestiuni soluționate irevocabil prin hotărâre judecătorească pentru că, în caz contrar, s-ar înfrânge principiul puterii de lucru judecat unei hotărâri.
Deși criticile apelantei s-au referit doar la aceste aspecte, în baza principiului devolutiv al apelului, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele constatând că soluția pronunțată este legală și temeinică.
În mod cert imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de către stat și deținut de Industrie neavând relevanță sub aspectul dedus judecății natura deținerii, astfel că sub acest aspect criticile nu pot fi primite.
Industrie este unitatea deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001, iar imobilului i se aplică ipoteza prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001, în sensul că se poate restitui în natură.
Drept urmare instanța de fond a stabilit corect situația de fapt a imobilului și dispozițiile legale incidente în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Așa fiind, apelul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de Industrie I împotriva sentinței civile nr. 412 din 15.02.2006 a Tribunalului Iași pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.06.2008
Tribunalul Iași
jud.
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu
