Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78/
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Judecător - -
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 499 din 28.04.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1830/C/2005, în contradictoriu cu pârâtulPRIMARUL MUN., în acțiunea civilă având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și pentru intimatul-pârât consilier juridic conform delegației aflată la doar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a se comunica reclamantului oferta pârâtei de atribuire în compensare a unui alt teren.
Apărătorul apelantului-reclamant precizează că, clientul său refuză oferta făcută de primărie, ofertă pe care o consideră neserioasă în raport de datele existente, nu dorește alt teren; nu mai sunt de acord cu alte oferte și solicită soluționarea cauzei.
Reprezentantul intimatei-pârâte apreciază considerațiile făcute de d-l avocat ca nefiind corecte, față de complexitatea cauzei, de discuțiile serioase și clare pe care le- avut cu domnul avocat, chiar domnul Primar s-a implicat personal în acest caz tocmai pentru a încerca să dea soluționare cât mai corectă. Au găsit o altă locație în suprafață de 350 situată în str. -, cu deschidere de 11,25 care poate veni în completare la despăgubirile în compensare.
Curtea, având în vedere punctul de vedere al apărătorului apelantului-reclamant că nu mai dorește nimic în compensare, ci vrea teren în natură, propunerea intimatei este tardivă și constatând procesul în stare de judecată acordă cuvântul în apel.
Apărătorul apelantului-reclamant pentru considerentele arătate în motivele de apel, completate cu concluziile scrise detaliate depuse la dosar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației, anularea parțială a dispoziției nr. 1871/SR/06.05.2005 emisă de Primarul municipiului G și obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 962,24. situat în G,-.
Ne aflăm în situația rejudecării după casare, și în raport de prevederile deciziei Înaltei Curți, s-a decis necesitarea stabilirii pe deplin a situației de fapt a imobilului la data de 14.02.2001 pentru a se putea verifica aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.91din Legea 10/2001 precum și a normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001. Au fost administrate probe, respectiv completarea expertizei tehnice cu valoarea de circulație a imobilului, proba cu acte, respectiv necesitatea depunerii e către primărie a Hotărârii de Guvern prin care să se ateste trecerea bunului la domeniul public, probe care au stabilit că terenul era liber la data de 14.02.2001 și că lucrările edificate pe teren nu au primit autorizare de construcție.
În raport de probele administrate și de prevederile art.21 alin.5 din Legea 10/2001 toate actele emise după data de 14.02.2001, respectiv Hotărârea nr.47/01.03.2001 a Cons.loc.G, Hotărârea nr. 461/20.12.2003 și Hotărârea nr.304/30.07.2003 a Cons.jud.G sunt lovite de nulitate neputând fi opuse de către Municipiul G în prezenta cauză. Soluția legală în cauză este cea de restituire a imobilului proprietarului de drept, Municipiul având la îndemână posibilitatea păstrării bunului pe calea exproprierii.
Reprezentantul intimatului-pârât consideră că în speță situația este delicată și arată că în anul 1998 Primăria a demolat cinematograful Dunărea care reprezenta un pericol public și pe cheltuiala sa redat circulației terenul (str. - - cu str. -), circulația fiind fluidizată. Nu are rațiune ca Consiliul Local să exproprieze propria lucrare făcută de autoritatea locală. Primăria respectat dispozițiile Legii 10 și conform Titlului VII dacă terenul nu poate fi restituit în natură, să acorde reclamantului despăgubiri, care pot fi la valoare bună dacă criteriile vor fi la standarde europene.
Este adevărat că Înalta Curte prin decizia de casare a indicat să se stabilească situația de fapt, dar în speță, este vorba despre o investiție foarte importantă pentru municipiul și chiar Legea 10 a avut în vedere în primul rând prioritățile statului român, în speța de față circulația care suferă în mod acut.
Solicită în principal respingerea apelului ca nefondat, dar dacă se va ajunge la concluzia că domnul avocat dorește măsuri reparatorii sub formă de terenuri în compensare pentru clientul său, îl asigură de tot sprijinul pentru găsi terenuri în zonă centrală care să compenseze valoarea terenului pe care-l solicită.
Apărătorul apelantului-reclamant arată că se ignoră dispozițiile instanței de casare care sunt obligatorii pentru instanța de apel. Toate actele Consiliului Local sunt nule, lucrările fiind efectuate pe terenul în cauză după data de 14.02.2001 ignorându-e prevederile art.9 din Legea 10/2001.
Reprezentantul intimatului-pârât dă citire dispozițiilor art.10 alin.4 cu privire la terenurile de interes public și precizează că odată construcția fiind făcută pe teren nu mai poate fi restituit în natură.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Galați reclamantul prin reprezentant contestat dispoziția nr. 1871/SR din 6 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului G prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul (teren) în suprafață de 800. situat în G,- (fost 35) cu str. - - (fostă Sf.), în cuantum de 939.147.674 lei vechi, solicitând anularea parțială acesteia și obligarea pârâtului la predarea în natură a suprafeței de 800. teren și readucerea acestuia pe cheltuiala pârâtului la situația de la data notificării nr.164/N/2002.
În motivarea acțiunii reclamantul învederat că notificarea a fost promovată de mama sa, ulterior decedată, care cerut restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în str.- cu str.- -, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 303 din 3 noiembrie 1948 pentru naționalizarea industriei cinematografice fiind înscris sub numele cinematograful "", imobil ce i- aparținut conform actului dotal autentificat sub nr. 1421/26.03.1926 de Tribunalul Brăila. În anul 2000 clădirea cinematografului a fost demolată, iar prin Hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 a Consiliului local al municipiului G acest organism a preluat în administrare terenul în suprafață de 559. aferent fostei clădiri a cinematografului "Dunărea".
Pârâtul a tergiversat soluționarea notificării nr.164/N/2002 și a emis dispoziția atacată cu contestație numai după rămânerea definitivă sentinței nr.942 din 23.11.2004 a Tribunalului Galați - secția civilă, prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziția/decizia motivată privind notificarea în discuție.
La data notificării și chiar la data emiterii dispoziției nr.1871/2005 - respectiv 6 iunie 2005 - terenul în litigiu era liber, nefiind afectat de nici o lucrare de utilitate publică, iar cea existentă în prezent - bretea de ocolire semaforului aflat în intersecția străzilor - și - - - executându-se cu începere de la 12 iunie 2005 și fără existența unei hotărâri a Consiliului Local al municipiului G și nici a autorizațiilor prevăzute de Legea nr.50/1991.
Astfel fiind, reclamantul a învederat că era îndrituit la restituirea în natură a terenului în dispută cu obligarea pârâtului de a readuce terenul la situația din momentul anului 2002, pe cheltuiala acestuia.
Tribunalul Galați - secția civilă, prin sentința nr.499 din 28 aprilie 2006 respins ca nefondată acțiunea reținând în esență că prin HCL nr.47 din 1 martie 2001 terenul de sub fostul cinematograf "Dunărea" trecut în proprietatea Municipiului G și în administrarea Consiliului local al municipiului La data formulării notificării (anul 2002) în cauză erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică și regimul juridic al acesteia în raport de care, restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută prin Legea nr.10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea investită cu soluționarea notificării nu achiesa la această modalitate de măsură reparatorie.
Astfel, conform art.1 din Legea nr.213/1998 statul sau unitățile administrativ teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, iar potrivit art.38 din Legea nr. 215/2001, consiliul local administrează bunurile din domeniul public și privat al orașului.
În acest context nu avea relevanță faptul că la data notificării terenul în litigiu nu era afectat de detaliile de sistematizare existente în prezent, iar eventuala inexistență tuturor avizelor pentru executarea acelor lucrări excede acestui litigiu.
Mi mult, Consiliul local al municipiului G adoptat Hotărârea nr.461 din 20.12.2002 prin care a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru zona aflată la intersecția străzii - cu - -, în vederea optimizării circulației rutiere, iar lucrarea a fost pusă în aplicare, astfel că nu erau incidente nici dispozițiile art.10(3) din Legea nr.10/2001 republicată.
Expertiza tehnică efectuată în cauză atestă că terenul solicitat este ocupat de trotuare și pastilă - 195,64. spații verzi - 283,63. spațiu constituit "Casa de modă" și "" - 1,64. parcare și spațiu carosabil - 382,40. și prin urmare nu putea fi restituit în natură.
Curtea de Apel Galați - secția civilă, prin decizia civilă nr. 303/A din 14.09.2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 499 din 28.04.2006 a Tribunalului Galați - secția civilă.
Instanța de apel însușindu-și argumentele sentinței tribunalului reținut că lucrarea de optimizare a circulației rutiere, str. - cu str. - a fost declarată de utilitate publică de interes local, luându-se măsura exproprierii și a altei proprietăți în zonă.
În contra menționatei decizii declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că au fost încălcate dispozițiile art.261 pct.1 și 7 Cod procedură civilă, întrucât în practicaua deciziei nu a fost consemnat un aspect esențial în soluționarea cauzei și anume faptul că la data notificării, terenul în dispută era liber, fără detalii de sistematizare așa cum rezultă cin HCL nr.135 din 12.11.1998 a Consiliului local G prin care s-a aprobat demolarea cinematografului "Dunărea", cât și din HCL nr.47 din 01.03.2001 prin care s-a aprobat trecerea terenului în administrarea Consiliului local al municipiului
Ulterior depunerii notificării, Consiliul local al municipiului G prin hotărâre a nr.461 din 20.12.2002 a aprobat Planul urbanistic de detaliu, iar prin Hotărârea nr.304 din 30.07.2003 Consiliul Județean declarat de utilitate publică lucrarea privind "optimizarea circulației rutiere str. - cu str. -". Alte acte administrative care să vizeze și terenul în litigiu nu au mai fost emise. Așadar, pentru menționatul teren nu a fost emisă o Hotărâre de Guvern prin care să fi fost inclus în domeniul public de interes local după cum nu au fost prezentate autorizații de construire pentru lucrările edificate pe teren.
Față de această situație de fapt, în speță erau aplicabile dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituire în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG 498/2003 în capitolul I pct.1 lit. statuează că "măsurile reparatorii prevăzute de lege, prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia".
În acest context, situația din speță este acoperită de prevederile art.20 din Legea nr.10/2001 și normele metodologice referitoare la acest articol care instituie o serie de reguli și anume indisponibilizarea imobilelor restituibile operează începând cu data de 14.02.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioare și are ca scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură respectivelor bunuri; regula restituirii în natură este obligatorie; sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste imobile prevederile Legii 213/1998. Cu alte cuvinte, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, nu mai era permisă nici îndeplinirea de proceduri de declarare a utilității publice, având în vedere rațiunea și scopul Legii 10/2001 ca lege reparatorie.
Recurentul invocat și încălcarea dispozițiilor art.23 din Legea 10/2001 pe motiv că nu a fost chemat de unitatea deținătoare pentru a-și susține notificarea cum și a prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul de a beneficia de un proces echitabil.
A mai învederat că așa zisele lucrări de optimizare a circulației au fost efectuate fără autorizație de construcție și fără avizele necesare.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 6090/2007 pronunțată de ÎCCJ Baf ost admis recursul reclamantului și casându-se decizia pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI cauza a fost trimisă spre rejudecare acestei instanțe, apreciindu-se ca fiind necesar să se stabilească prin probe certe situația juridică a imobilului la data intrării în vigoare Legii nr.10/2001.
În scopul respectării dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă Curtea admis proba cu efectuarea unei expertize tehnice care să lămurească situația juridică imobilului revendicat.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică rezultă că imobilul revendicat la data apariției Legii nr.10/2001 făcea parte din domeniul public al municipiului G iar lucrările de optimizare traficului rutier au fost făcute potrivit nr.461/2002.
Analizând apelul reclamantului prin prisma probelor administrate în cauză, Curtea îl consideră nefondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare:
Pentru soluționarea prezentei cauze instanța trebuie să analizeze dacă există posibilitatea restituirii în natură a imobilului revendicat raportat la momentul apariției Legii 10/2001 și datei notificării formulate de reclamant.
Apreciem că față de poziționarea terenului în discuție și față de măsurile stabilite de municipalitate în Planul de Urbanism General, restituirea în natură a imobilului nu se poate face.
Așa cum rezultă din toate probele administrate, terenul se află la intersecția a două străzi foarte circulate din municipiul G și pentru fluidizarea circulației încă înainte de anul 2001, anul apariției Legii 10/2001, s-a luat măsura modernizării acestei intersecții.
Potrivit dispozițiilor din Capitolul II pct.10.3 din nr.HG250 din 07.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 instituția investită cu soluționarea notificării are obligația de a verifica destinația actuală terenului revendicat și a suprafeței acestuia pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări), existența unor amenajări subterane, etc.
În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea se va limita la terenul liber.
Potrivit HG nr.52/15.08.2002 str. - și str. - fac parte din domeniul public al județului
Facem precizarea că terenul revendicat se află la intersecția străzii - cu str. -.
De asemenea, prin HCL nr.47/01.03.2001 terenul de sub imobilul revendicat și care a fost demolat trecut în proprietatea municipiului și în administrarea Consiliului Local G, în prezent fiind ocupat de trotuare și pastilă 195,63. spații verzi 283,63, parcare și spațiu carosabil 382,40. și spațiu construit (casă de modă și "").
Concluzionând, Curtea constată că prin Planul de Urbanism General nr.199/22.11.2000 s-a prevăzut necesitatea efectuării unui studiu de specialitate pentru rezolvarea nodurilor de circulație inclusiv în zona 4 situată la intersecția străzii - cu - -.
În scopul punerii în practică măsurilor cuprinse în Planul de Urbanism General a fost emisă HCL nr.47/01.03.2001 prin care terenul aferent fostului cinematograf "Dunărea" este trecut în administrarea Consiliului local
Tot în scopul modernizării intersecției a fost emisă și HCL nr.135/12.11.1998 prin care s-a aprobat demolarea cinematografului "Dunărea".
Prin nr.304/30.06.2003 a fost declarată de utilitate publică de interes local lucrarea " circulației rutiere străzii - cu str. -".
Analizând succesiunea în timp emiterii tuturor actelor de care am făcut vorbire mai sus, rezultă că înainte de apariția Legii 10/2001 municipalitatea a hotărât modernizarea intersecției astfel că se poate spune că terenul era afectat de detalii de sistematizare la apariția Legii 10/2001, iar acestea sunt de utilitate publică.
Cert este că după aprobarea Planului de Urbanism General din data de 22.11.2000 pârâta a acționat sistematic în sensul punerii în aplicare a măsurilor cuprinse în acest plan inclusiv măsuri de optimizare a circulației în intersecția arătată.
Deși intimata încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, apelantul refuzat orice ofertă considerând-o neserioasă.
Apreciind că instanța de apel făcut aplicarea dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă și constatând că restituirea în natură a imobilului revendicat nu este posibilă, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 499 din 28.04.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1830/C/2005.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.GP/02.03.2009
VM/16.03.2009
4 ex.
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Apel: + - decizie casată
Com. 2 ex./16.03.2009
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Anica Ioan
