Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 79
Ședința publică din 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelurile declarate de reclamantul apelant și pârâtul apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.3774/PI/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul apelant și consilier juridic pentru pârâtul apelant Primarul Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul a fost declarata în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantului apelant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, admiterea acțiunii în sensul restituirii în natură a spațiului și a clădirii neintabulate în cotă de 1/1 parte, cu obligarea reclamantului la restituirea despăgubirilor ce i s-au acordat, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește apelul pârâtului, solicită ca acesta să fie respins. Consideră că nu se impune soluția prevăzută de art.295 al.2 pr.civ. întrucât reclamantul avea posibilitatea să solicite refacerea raportului de expertiză în primă instanță, probă pe care la momentul respectiv nu a solicitat-
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtului apelant Primarul Municipiului T, solicită admiterea apelului său, în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar solicită schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește apelul reclamantului, solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5677/2006 la Tribunalul Timiș reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr.613/09.03.2006 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T; restituirea în natură a spațiului cu altă destinație și a terenului aferent, 1, în suprafață de 61,31 mp și la subsol 52,83 mp, spațiu situat în imobilul înscris în CF nr.5293 T, situat în T, B-dul 16 1989 nr.1 (fosta 6 -), casă cu etaj și curte în suprafață de 1015 mp; restituirea în natură a corpului de clădire B, în suprafață de 58,45 mp, situat în curtea imobilului din T, B-dul 16 1989 nr.1 (fosta 6 -), casă cu etaj și curte în suprafață de 1015 mp, înscris în CF nr.5293 T; stabilirea dreptului la despăgubiri bănești pentru spațiile vândute și care nu pot fi restituite în natură, pentru valoarea reală, corespunzătoare cotei de proprietate de din imobilul situat în T B-dul 16 1989 nr.1 (fosta 6 -), casă cu etaj și curte în suprafață de 1015 mp, înscris în CF nr.5293 T, preluat de către Statul Român în baza decretului nr.92/1950 de la proprietarul tabular.
În fapt, a invocat că imobilul a fost preluat de la fostul proprietar tabular în baza Decretului nr.92/1950; deși calitatea de persoană îndreptățită i-a fost recunoscută, consideră că se impune să-i fie restituită în natură și cealaltă cotă din 1, câtă vreme un alt spațiu a fost anterior înstrăinat de stat. În ceea ce privește corpul B, acesta este liber, nefiind închiriat.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 10/2001.
Prin sentința civilă nr.2598/11.10.2006, tribunalul a respins cererea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.88/A/19.02.2007 pronunțată în dosarul nr.-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul și a schimbat sentința în sensul că, admițând în parte cererea a restituit în natură și cota de parte din corpul de clădire B, extratabular.
Prin decizia civilă nr.5295/29.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, consecință a admiterii recursului declarat de reclamant, ambele hotărâri au fost casate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru lămurirea situației juridice a imobilului, aspect necesar pentru stabilirea modalității de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent).
Astfel investit, Tribunalul Timișa soluționat cererea de chemare în judecată prin sentința civilă nr.3774/PI/24.11.2008 pronunțată în dosar nr-.
Prin hotărârea pronunțată a fost admisă în parte contestația.
În consecință, dispoziția atacată a fost modificată în parte, instanța dispunând restituirea în natură a cotei de parte din corpul de clădire B, înscris în CF în suprafață de 58,45 mp situat în curtea imobilului înscris în CF 5293 T, nr.top 12156 casă și curte în suprafață de 1015 mp, construcție identificată potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de expert, raport ce face parte integrantă din hotărâre; a fost respinsă în rest contestația.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că din probatoriul administrat inclusiv în rejudecare conform celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție a rezultat că, potrivit CF nr. 5293 nr. top. 12156 T, imobilul constând în casă cu etaj și curte în suprafață de 1.015 mp, situat în T,- ( actual Bd. 16 1989 nr. 1) a aparținut numitului, cu titlu de cumpărare și moștenire, din anii 1936, respectiv 1945. La 20.08.1956, în CF susmenționată a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950.
În anul 1997, s-a procedat la apartamentarea imobilului, prin constituirea a 4 apartamente și a unui spațiu cu altă destinație, iar la data de 25.04.2001, se subapartamentează în 1 și 2.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat în sensul că, din constatările la fața locului și din unele acte aflate la dosar, imobilul se compune din două corpuri de clădire: corpul A, situat la stradă, care este o clădire cu demisol, parter și etaj, construită între zidurile calcane ale imobilelor vecine, iar cele două spații comerciale 1 și 2, au și mezanin; și corpul B, care este o clădire izolată, numai cu parter, compusă de 4 încăperi și situată în curtea interioară pe latura sudică a terenului, fără a fi înscrisă în CF. Corpul A are o vechime de peste 100 ani de la construire, iar corpul Baf ost construit în jurul anilor 1930, ulterior corpului Pentru a stabili această vechime de 80 ani, au fost avute în vedere materialele folosite și sistemul constructiv.
Reclamantul a revendicat imobilul în litigiu în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995; prin hotărârea Consiliului Județean nr. 458/1997, s-a dispus restituirea apartamentului nr.1, cu terenul aferent, și s-au acordat despăgubiri în completare pentru cota de din imobil, în sumă de 13.409.388 ROL. Apartamentele nr. 2, 2a și 3 au fost vândute în baza aceluiași act normativ către chiriași. De asemenea, a fost vândut și 2 către SC SRL, în baza deciziei civile nr. 3005/2000. Pentru 1, există contract de închiriere, cu nr. 555/1999, respectiv 554/1999, încheiate cu de Credit
Prin notificarea nr. 815/08.11.2001, respectiv prin notificarea nr. 109/02.07.2001, a solicitat restituirea în natură a spațiului ocupat de de Credit și recalcularea despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 pentru cota de din imobilul situat în T, Bd. 16 1989 nr. 1.
Prin dispoziția nr. 613/09.03.2006 emisă de intimat, s-a dispus restituirea în natură a cotei de din 1 cu 29,62 % gen, 23,97 % part. 1 și 300/1015 mp teren, înscris în CF nr. 5293 T; pentru cota de din apartamentele nr. 2, 2a și 3, cu terenul aferent, vândute și pentru cota de din 2 cu terenul aferent, de asemenea vândut, imposibil de restituit în natură, s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 96.277 lei, în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a dispus transmiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
A mai reținut instanța că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 rep. imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 constituie imobile preluate în mod abuziv, astfel că, față de temeiul intrării imobilului în litigiu în patrimoniul Statului, acesta intră sub incidența Legii nr. 10/2001 rep. privind acordarea de măsuri reparatorii.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a notificatorului, potrivit art. 3 alin. 1, lit. și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 rep. sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege, persoanele fizice proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii lor legali sau testamentari.
Calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul în litigiu a fost recunoscută de intimat prin dispoziția contestată, însă această calitate se limitează la cota de parte din imobil, față de conținutul testamentului din 15.05.1948 al proprietarului tabular de la momentul preluării imobilului și al certificatului de calitate de moștenitor nr. 185/05.04.1996.
Dreptul reclamantului la măsuri reparatorii privește o cotă parte ideală de din imobil, astfel că în mod corect intimatul a dispus acordarea de măsuri reparatorii în limita acestei cote moștenite de la antecesorii săi, cererea de restituire a spațiului cu altă destinație 1 în întregime, fiind neîntemeiată, față de faptul că reclamantul nu justifică legitimare la măsuri reparatorii decât în limita dreptului dobândit prin moștenire. Acest drept privește o cotă-parte ideală din imobil, astfel că și restituirea se va face în aceeași manieră, dispoziția contestată fiind emisă ca urmare a aplicării corecte a legii cu privire la acest aspect.
Nu este posibil ca, în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau chiar în cadrul unei contestații împotriva dispoziției astfel emise, să se procedeze la sistarea stării de indiviziune. Legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, enumerând exact măsurile reparatorii. Fiecare persoană îndreptățită are dreptul la restituire în limita proprietății deținute de ea sau antecesorii săi. Sistarea stării de indiviziune se va face în modalitățile prevăzute de lege, respectiv de art. 728.civ. și art. 673 ind. 1 și următoarele
Ca atare, nu se impune restituirea către reclamant a întregului 1, contestația de față fiind neîntemeiată sub acest aspect.
De asemenea, a apreciat tribunalul, și în ceea ce privește modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești pentru spațiile vândute și care nu pot fi restituite în natură, dispoziția contestată este temeinică și legală câtă vreme, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură, respectiv sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare sunt cele prevăzute de Titlul VII din lege, normele fiind imperative și de strictă aplicare, astfel că instanța civilă sesizată cu o contestație împotriva dispoziției emise de Primar nu are competența de a se pronunța cu privire la acestea.
În ceea ce privește însă corpul B din imobil, neînscris în CF din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că acesta a fost edificat anterior preluării de către Stat a imobilului, fiind preluat faptic odată cu corpul A și administrat prin organele administrației publice locale.
Chiar dacă preluarea acestui corp nu a fost menționată în Decretul de naționalizare ( lucru datorat neînscrierii imobilului în CF), acest aspect nu este contestat de părți, rezultând chiar din cuprinsul dispoziției contestate.
Fiind vorba de o preluare, chiar și numai în fapt, reclamantul are dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de lege și pentru acest corp de clădire.
Această parte din imobil, situată în curte, este compusă dintr-o clădire cu parter, constând în 4 încăperi în suprafață de 58,45 mp, fiind liber în prezent, întrucât din dosarul administrativ rezultă că nu sunt încheiate contracte de închiriere cu privire la acest spațiu.
În consecință, având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 25 coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 rep. tribunalul a constatat că prezenta contestație este parțial întemeiată și a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat apeluri ambele părți, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat greșita restituire în natură doar a cotei de parte din imobile, contrar spiritului reparator al Legii 10/2001 și cu consecința rămânerii în indiviziune cu statul; aceasta, în condițiile în care o parte din imobil a fost înstrăinată de stat.
Totodată, reclamantul s-a arătat de acord cu compensarea corespunzătoare a despăgubirilor ce i se cuvin.
A mai invocat greșita respingere a cererii sale de stabilire a dreptului de a i se acorda despăgubiri bănești pentru spațiile ce nu pot fi restituite în natură; câtă vreme el nu a solicitat stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor, invocarea Legii 247/2005 ca temei al respingerii pretențiilor formulate este nelegală.
Pârâtul a solicitat, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță și, în subsidiar, schimbarea ei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat greșita restituire în natură și a cotei de parte din corpul B de clădire, neevidențiat în cartea funciară și nepreluat în baza Decretului 92/1950.
A invocat lipsa răspunsului la obiecțiunile la raportul de expertiză depuse la 20.08.2008 și a arătat că valoarea stabilită de expert pentru apartamentele 2, 2a, 3, 2 și terenul de 155 mp este exagerată raportat la prețurile zonei și la ofertele cuprinse în publicațiile imobiliare de profil.
A mai criticat includerea în valoarea construcțiilor a TVA și modul de stabilire a coeficientului de piață și, respectiv, cu cel atribuit posibilității folosirii spațiului pentru alte destinații decât cea de locuință.
A arătat că răspunsul la obiecțiuni a fost vag, fără fundamentare tehnică și că metoda de evaluare nu este concordantă cu standardele internaționale de evaluare impuse de Legea 247/2005.
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 al.1 pr.civ. față de înscrisurile de la dosar și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În cauză nu au fost contestate nici calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în sensul art.4 al.2 din Legea 10/2001 la măsuri reparatorii pentru parte din imobilul preluat de stat și nici caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului înscris în CF 5293 T, nr.top 12156, conform dispozițiilor art.2 al.1 lit.a din Legea 10/2001.
În ceea ce privește corpul de clădire B, este adevărat că nu a fost evidențiat în cartea funciară, însă lipsa înscrierii nu este de natură să conducă la schimbarea sentinței apelate.
Astfel, conform constatărilor expertului (necontestate sub acest aspect), corpul B de clădire a fost construit în anii 1930; după naționalizare a fost folosit de Primăria T care l-a și închiriat împreună cu 1 iar, în prezent, e folosit parțial ca arhivă de DGFP T (fila 52-53 dosar fond). Neincluderea sa în listele anexă la Decretul 92/1950 este consecința neevidențierii sale în cartea funciară, însă Legea 10/2001 nu face distincție - sub aspectul acordării de măsuri reparatorii - între imobilele preluate în fapt și cele preluate cu aparența respectării unui act normativ pe cale îl califică drept abuziv (respectiv, Decretul 95/1950).
Nu pot fi reținute, însă, susținerile reclamantului potrivit cu care instanța ar putea dispune să i se atribuie în natură imobilele neînstrăinate ( 1 și corpul B) în cotă de 1/1 parte. Astfel, apelantul este îndreptățit la măsuri reparatorii (în natură și echivalent) pentru cota de drept preluată de la antecesorii săi conform art.1, art.4 al.2 din legea 10/2001, iar o atribuire în favoarea sa a imobilelor în cotă de 1/1 parte cu compensarea aferentă (astfel cum reclamantul solicită) echivalează, astfel cum a reținut instanța de apel cu o sistare a stării de indiviziune în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001.
Chiar dacă 2 fost înstrăinat de pârât ulterior notificării formulate în baza Legii 10/2001, nu atribuirea întregii cote de drept către reclamant este calea recunoscută de susmenționata lege pentru repararea prejudiciului afirmativ suferit ca urmare a înstrăinării.
Pentru imobilele ce nu se restituie în natură, pârâtul a propus - prin dispoziția atacată - despăgubiri în condițiile art.16 din Titlul VII din Legea 247/2005 (fila 15 dosar 5677/2006 al tribunalului Timiș ). Date fiind normele legale cuprinse în acest titlu, în mod legal a reținut prima instanță că stabilirea modalității concrete de despăgubire sub toate aspectele este dată în competența Comisiei Centrale pentru Acordarea despăgubirilor, criticile reclamantului vizând acest aspect nefiind întemeiate.
Pârâtul a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe sau, în subsidiar, schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii, invocând nelegalitatea raportului de expertiză întocmit în cauză.
În primul rând, este de observat că potrivit dispozițiilor art.297 al.1 pr.civ. desființarea hotărârii apelate se dispune în situația în care prima instanță nu a cercetat fondul cauzei sau a procedat la judecată în lipsa părții care nu a fost legal citată. Niciuna dintre cele două ipoteze nu se regăsește în prezenta cauză.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța constată că el a fost comunicat pârâtului care a formulat obiecțiuni cu privire la actul întocmit de expert (fila 108 dosar primă instanță).
Se observă, însă, că expertul a răspuns la aceste obiecțiuni - reiterate pe calea apelului - prin înscrisul de la filele 112-113 dosar primă instanță.
După comunicarea răspunsului la obiecțiuni, pârâtul depune un "Punct de vedere" (fila 116 dosar de fond) - al cărui conținut este reluat și pe calea apelului - prin care aduce critici cu caracter generic răspunsului dat de expert.
În acest context, obiecțiunile la raportul de expertiză reluate în apel sunt - față de răspunsul dat de expert - nefondate și neîntemeiate probator, având natura unor afirmații nedovedite.
La fel, pârâtul nu precizează în mod concret în ce constă afirmata neconcordanță dintre metoda de evaluare folosită de expert și standardele internaționale de evaluare; în fine, aprecierea ca fiind nerelevantă evaluarea spațiilor vândute este neîntemeiată câtă vreme, prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în acest sens, dispoziție obligatorie pentru instanța de trimitere față de dispozițiile art.315 al.1 pr.civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ. instanța va respinge apelurile declarate de reclamantul și pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.3774/PI/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamantul și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.3774/PI/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, G - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/16.04.2009
Tehnored.MM/4 ex/27.04.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Se comunică:
Reclamant apelant - - T, B-dul - -
Bl.11-13,.A,.28, jud.
Pârât apelant - Primarul Municipiului T - T, B-dul - nr.1,
jud.
Emis 2 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
