Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Grefier - -
***********************************
La ordine au venit spre pronunțare apelurile promovate de reclamanta și de pârâta SC""SA R, împotriva sentinței civile nr.721 din 2 august 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.721/C/2 august 2007, Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face, formulată în temeiul Legii 10/2001 de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC" "SA R și în consecință:
A obligat intimata să soluționeze prin decizie motivată pronunțată în temeiul art. 21 din Legea 10/2001 republicată, notificarea nr.492/04.noiembrie 2001, comunicată Primăriei comunei prin executor judecătoresc, având ca obiect retrocedarea în natură a suprafețelor de teren de 180mp și 145 mp situate în extravilanul comunei, A 334, parcelele 140 și 143, identificate cu culoare în expertiza tehnică topografică, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A respins ca inadmisibilă cererea de obligare a pârâtei SC SA la plata de daune cominatorii calculate pentru fiecare zi întârziere.
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de Agenția Domeniilor Statului și a respins ca prematură acțiunea dedusă judecății în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- ( nr. în format vechi 2586/C/2005) contestatoarea a formulat în contradictoriu cu SC""SA contestație împotriva adresei nr.8837/14.09.2005, care i-a fost comunicată ca răspuns la notificarea nr.492/2001.
Ulterior și-a precizat obiectul acțiunii în sensul obligării pârâtei la emiterea unei decizii (dispoziții) motivată în condițiile Legii 10/2001, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de100 lei/zi întârziere.
Expertiza tehnică topografică a constatat că deținătorii suprafeței solicitate a fi restituite sunt pe de o parte SC SA, în patrimoniul căreia se află înscrise suprafațade180mp tarlaua A 334, parcela140 și suprafața de145mp tarlaua A 334, parcela 143, identificate cu culoarea din totalul suprafețelor de 5875,10mp și 51018,48 mp, terenuri ce au fost concesionate conform contractului de concesiune nr.32/22 martie 2002, de către Agenția Domeniilor Statului- concesionarei Stațiunea de cercetare și Producție pentru Cultura de
S-a solicitat astfel, introducerea în cauză a Agenției Domeniilor Statului care a invocat excepția lipsei sale procesual pasive, întrucât nu deține în proprietate bunul imobil ce se solicită a fi restituit în natură, precum și prematuritatea acțiunii, prin neparcurgerea procedurii prealabilă obligatorie administrativă și procedura judiciară în condițiile Legii 10/2001.
Cu privire la lipsa calității procesual pasive invocată de intimata Agenția Domeniilor Statului, s-a reținut că susținerile acestei părți privind faptul că suprafața de teren în litigiu nu figurează în evidențele sale, că suprafețele de teren asupra cărora, în temeiul legii, să exercite în numele statului, un drept de administrare, sunt contrazise în cauză de însuși contractul de concesiune nr.32 încheiat la data de 22.03.2002, prin care această intimată - exercitând toate prerogativele legale de reprezentant al statului - a dispus în calitate de concedent, conform capitolului 2 pct.2.1 - intitulat Obiectul contractului, transmiterea drepturilor de exploatare, în scopul realizării obiectivelor cercetării, a terenului cu destinație agricolă - domeniu public al statului - cu suprafața de 116,46 ha aflat în perimetrul satului F, comuna - R, județul N, până la privatizare, fără a se datora redevență, în favoarea concesionarului - Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Cultura de
Cum, această societate, în calitatea sa de concesionar nu a dobândit în temeiul Legii nr. 10/2001, obligația legală stabilită conform art.23 alin.l din actul normativ menționat, de a soluționa prin decizie motivată notificarea formulată de contestatoarea înregistrată sub nr.492 din 04.11.2001, întrucât calitatea de "unitate deținătoare" o justifică în temeiul legii, persoana juridică a concedentului, respectiv Agenția Domeniilor Statului, are calitate procesuală pasivă în cauză, doar în ceea ce privește suprafețele de 5875,10. și 5018,48 mp care fac obiectul concesiunii de către Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Cultura de R, și care au culoare roșie în schița raportului de expertiză tehnică topografică (fila 99 din dosar) care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească.
În consecință, tribunalul a reținut că obligația legală de a soluționa prin decizie motivată notificarea formulată de contestatoare a devenit exigibilă abia la data introducerii sale în cauză și a citării sale în prezentul litigiu, respectiv la data de 06.03.2007, în condițiile în care nici unitatea administrativ-teritorială Primăria comunei, la care s-a înregistrat inițial notificarea nr.492/04.11.2001, dar nici concesionara Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Cultura de R - notificată la data de 29.12.2005 (conform înscrisului anexat la fila 122 din dosar), nu au comunicat intimatei Agenția Domeniilor Statului întreaga documentație pentru o legală soluționare, cu atât mai mult, cu cât concesionara în loc să propună în consecință a comunicat, la cererea contestatoarei, prin adresa nr.7/17.01.2006 că terenul solicitat nu face pateu din parcele aflate în administrarea unității sale.
În atare situație, în cauză nu există reaua-credință a acestei intimate concretizată prin refuzul său nejustificat de a soluționa prin decizie motivată notificarea formulată de contestatoare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a înțeles să stabilească prin art.25 alin.l din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 un termen procedural de recomandare e 60 de zile pentru pronunțarea deciziei motivate.
Cum, în cauză, față de intimata Agenția Domeniilor Statului termenul menționat de soluționare a notificării va începe să curgă la momentul comunicării legale a notificării și a documentației aferente, cererea contestatoarei având ca obiect "obligația de a face" fundamentată pe procedurile Legii nr. 10/2001, față de această intimată este prematură.
În ceea ce privește acțiunea având ca obiect obligarea persoanei juridice SC SA R de a soluționa prin decizie motivată notificarea nr.492 din 2001 comunicată inițial de contestatoare Primăriei comunei, având ca obiect retrocedarea în natură a celor două terenuri în suprafață de 180 mp și 145 mp aflate în administrarea sa, această intimată, deși a emis adresa nr.8837 din 14.09.2005, prin care i-a comunicat contestatoarei că nu și-a dovedit dreptul de proprietate al autorului său -, nu s-a dezinvestit legal, întrucât această adresă nu întrunește în condițiile art.24 alin.l raportat la art.25 din Legea nr. 10/2001 republicată, forma legală și nu cuprinde mențiunile obligatorii ale uneidecizii motivateîn accepțiunea legii.
Pe cale de consecință, se impune obligarea intimatei SC SA de a soluționa prin decizie motivată notificarea formulată în termen legal de contestatoare, având ca obiect retrocedarea în natură doar pentru suprafețele de teren aflate în administrarea sa și identificate cu culoare în expertiza tehnică topografică, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Este inadmisibilă cererea contestatoarei de obligare a acestei intimate la plata de daune cominatorii calculate pe fiecare zi de întârziere, deoarece pentru nerespectarea termenului procedural de recomandare de 30 de zile, stabilit prin art.25 alin.25 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze, în mod expres, o sancțiunea care să opereze în conformitate cu principiulspecialie generalibus derogant, în temeiul Legii nr. 10/2001 derogatorii de la dispozițiile comune ale Codului civil.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel contestatoarea, cât și intimata SC SA
Contestatoarea, a declarat apel, fără însă a expune și detalia motivele pentru care înțelege să critice hotărârea fondului.
În cursul judecății a trimis o cerere scrisă de mână - fila10 dosar-, prin care înțelege să renunțe la judecarea apelului său.
S-a dispus citarea sa cu mențiunea de a se prezenta personal în fața instanței pentru a-și exprima renunțarea, fie să depună declarație autentică, însă nu s-a conformat.
Față de această situație, instanța este obligată să analizeze apelul pe fond în condițiile art. 295 (1) Cod procedură civilă și văzând și concluziile scrise depuse în pronunțare.
Analizând apelul în raport de probele administrate la fond și de obiectul acțiunii așa cum a fost precizat prin cererea aflată la fila 101 dosar fond, Curtea reține că prima instanță a făcut o analiză corectă a situației de fapt și aplicării dispozițiilor Legii 10/2001, față de notificarea formulată și modul de deținere a fostei proprietăți a autorului reclamantei și obligațiile ce revin proprietarilor actuali, pârâții în cauză SC SA și Agenția Domeniilor Statului.
II. Apelul declarat de SC SA R vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Astfel, se susține că nu poate fi obligată la emiterea unei decizii motivate de admitere sau respingere a cererii de restituire, în lipsa unei notificări adresate prin executorul judecătoresc cu documentele doveditoare a bunurilor revendicate.
Apelanta invocă și incidența în cauză a dispozițiilor Legii 18/1991 și Legii 1/2000 care au avut un caracter reparator.
Susține că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a terenului, deoarece Decretul nr.184/1953, invocat nu se regăsește în enumerarea art.2 al Legii 10/2001.
Solicită admiterea apelului.
Examinând criticile formulate, Curtea le reține neîntemeiate, după cum vom arăta în continuare.
Într-adevăr, legiuitorul a prevăzut că notificarea se face prin executorul judecătoresc art.17(3) și 21 din Legea 10/2001, republicată cu modificări, însă neîndeplinirea acestei cerințe formale nu este sancționată de lege.
Logica unei astfel de dispoziții fiind aceea mai mult pentru a se determina cu certitudine, data depunerii notificării, respectiv a se verifica respectarea termenului cuprins în lege ( art.21(6)
Însă în cauza dedusă judecății, ne aflăm în situația în care reclamanții s-au adresat Primăriei, necunoscând deținătorul actual al terenului și care la rândul său avea obligația dea identifica pe acesta și de a înainta notificarea și actele doveditoare actualei unități deținătoare.
Sunt incidente astfel, dispozițiile art.21(4) și art. 26(1),(2) din Legea 10/2001, potrivit cărora unitatea deținătoare în parte a imobilului, respectiv SC SA are obligația să soluționeze notificarea așa cum a dispus instanța prin emiterea unei decizii motivate.
Mai mult, în urma adresei Primăriei nr. 2660/10.06.2006, contestatoarea s-a adresat și SC SA cu cererea nr.4147/14.06.2002, care însă greșit a susținut că în lipsa notificării, nu se poate pronunța.
Cu privire la incidența legilor în materie funciară, apelanta face doar considerațiuni de ordin teoretic, iar în lipsa unor dovezi că terenurile au făcut sau fac obiectul strict al acestora și că sunt exceptate de la Legea 10/2001, această apărare nu poate fi primită.
Nici susținerea că Decretul nr.184/1953, în temeiul căruia a fost preluat abuziv terenul în cauză, nu este enumerat în art.2 din /2001, nu poate fi primită de instanță.
Terenul în litigiu a fost expropriat de la tatăl reclamantei prin Decretul nr.184/1953, situația încadrându-se strict în dispozițiile cuprinse în art.2 pct. e, precum și în cele cuprinse la pct. g din Legea 10/2001.
Prin urmare, în raport de argumentele expuse, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele apeluri, promovate de reclamanta și de pârâta SC""SA R, împotriva sentinței civile nr.721 din 2 august 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Red.31.01.2008
Tehn.4 ex.01.02.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu
