Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 8/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul civil declarat de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.173 din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele, și (în prezent decedată) și continuată de către moștenitorii acesteia, și, domiciliați în de, sat, nr.792, județul
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului s-au desfășurat în ședința publică din data de 14 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, 21 ianuarie 2008, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea formulată la data de 02 mai 2006, petenta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.173/10.04.2006 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung, prin care a solicitat anularea sa și retrocedarea imobilului situat în Câmpulung,-, județul A, în temeiul Legii nr.10/2001.
În motivarea contestației, petenta a arătat că este unica moștenitoare a autoarei, fostă, decedată la data de 09 noiembrie 1981, calitate în care a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție, cu destinația de casă de locuit cu 2 camere și beci, situate în Câmpulung,-, județul
Prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea, reținându-se că imobilul nu face obiectul Legii nr.10/2001, însă, petenta a apreciat dispoziția ca fiind nelegală întrucât aceasta are calitate de persoană îndreptățită, calitate care nu a fost contestată nici de către pârât, dar și pentru faptul că imobilul s-a aflat în patrimoniul autoarei și deposedarea acesteia s-a efectuat de către stat.
Petenta a mai precizat că, de la momentul deposedării și chiar în prezent, imobilul a fost deținut cu titlu de locațiune de diverse persoane care practic achită chiria către Primăria Câmpulung.
Pârâtul este în eroare în ceea ce privește situația juridică a imobilului din-, întrucât acesta nu este unul și același cu imobilul din-, care a fost retrocedat moștenitorilor autorului.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.173 din 22 mai 2007, admis plângerea formulată de petentă, a anulat dispoziția nr.173/10.04.2006 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung și a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție, situat în Câmpulung,-, județul A, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petenta a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Câmpulung,-, imobil ce aparținut autoarei sale,.
Prin dispoziția nr.173/10.04.2006 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung a fost respinsă notificarea, motivându-se să imobilul nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Pârâtul Primarul Municipiului Câmpulung, prin întâmpinarea formulată, a arătat că imobilul în litigiu a fost retrocedat altor persoane în calitate de moștenitoare ale defunctului, deci nu se mai află în proprietatea statului.
Din declarația dată de (11 dosar) rezultă că au existat două imobile în- și respectiv nr.5, unul din imobile a aparținut lui și a fost restituit moștenitorilor acestuia, iar celălalt imobil în litigiu a aparținut soției sale, și se află la nr.5, ambele fiind naționalizate în anul 1950.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză (52 dosar), experta Gap recizat că imobilul situat în- a fost recent demolat, fără a exista autorizație de demolare de către o persoană care a cumpărat, doamna, iar cu privire la imobilul nr.5 că acesta este în suprafață construită de 30,4. și este locuit de aceleași persoane chiriașe care l-au folosit din anul 1943.
Concluziile expertei sunt în sensul că imobilul din- a fost separat de imobilul din-, așa cum se specifică în procesul verbal atașat - încă din anul 2001.
Referitor la imobilul nr.3, acesta a fost retrocedat, conform dispoziției nr.204/2001, având ca suprafață 204. și 50. construit, că au existat două imobile rezultă și din depozițiile martorilor audiați de către instanță. Astfel, martorul a arătat că la imobilul situat în- au locuit părinții acestuia, împreună cu dânsul și era compus din o cameră și o bucătărie, imobil ce a fost locuit până în urmă cu un an, când a fost demolat.
Referitor la celălalt imobil, situat în-, acesta este compus din două camere la parter și dependințe și două camere la etaj, iar în prezent este locuit de familia, imobil ce a aparținut.
Din declarația chiriașei a rezultat de asemenea că în str.- au existat două imobile, unul aparținând lui prin cumpărare din anul 1942, iar celălalt, la nr.5, a aparținut proprietarei, în cel de-al doilea locuind aceasta încă din 1949.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că petenta este persoană îndreptățită la reconstituire și întrucât imobilul în litigiu nu a fost retrocedat, fiind liber, în temeiul Legii nr.10/2001 a admis plângerea și pe cale de consecință a anulat dispoziția nr.173/10.04.2006 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung și a dispus retrocedarea în natură a imobilului compus din teren și construcție, situat în Câmpulung,-, județul
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâtul Primarul Municipiului Câmpulung, criticând-o ca netemeinică și nelegală, astfel:
În mod greșit prima instanță a reținut în contradictoriu cu probele administrate în cauză, în special considerentele deciziei civile nr.998/R/23.05.2002 a Curții de APEL PITEȘTI, că pe str.- s-ar fi aflat două imobile, unul la nr.3 aparținând lui și altul la nr.5 aparținând.
Imobilul solicitat nu mai putea fi retrocedat în temeiul Legii nr.10/2001 deoarece nu se mai afla în proprietatea statului, fiind revendicat și câștigat de moștenitorii defunctului.
Deosebit, deși temeiul juridic de drept al acestui litigiu este Legea nr.10/2001, în cauză există autoritate de lucru judecat față de cele statuate în mod irevocabil prin decizia nr.998/23.05.2002 prin care s-a respins cererea de partajare introdusă de reclamantă, astfel încât, aceasta nu mai poate cere încă o dată drepturi pe care nu le-a avut. În susținerea apelului s-au depus înscrisuri (179-184, 206-212) și concluzii scrise (197-198).
La data de 01.10.2007, au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea apelantului-intimat, intervenientele, și, solicitând în esență, pentru aceleași motive invocate de apelant, modificarea în tot a sentinței apelate și respingerea plângerii petentei.
În susținerea cererii de intervenție s-au depus la dosar înscrisuri (122-147) și concluzii scrise (185-193).
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată (155-158).
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, precum și înscrisurile depuse în apel, Curtea constată că, apelul este nefondat pentru cele ce urmează a fi expuse în completarea considerentelor primei instanțe.
Astfel, primul motiv de apel este nefondat, instanța de fond reținând în mod corect că, în Municipiul Câmpulung,-și 5 au existat două imobile, unul aparținând lui, și altul aparținând lui.
În acest sens, se poate lesne observa, din cuprinsul actului de vânzare înregistrat la Tribunalul Județului secț. I, sub nr.10/08 ianuarie 1943, încheiat între -, în calitate de vânzător și G și, în calitate de cumpărători, că obiectul tranzacției l-a constituit un imobil situat în-, format din: o casă veche la stradă, cu două încăperi pivniță și o cameră la subsol, iar în curte două odăi tot vechi, împreună cu locul de sub ele și curtea lor.
La data dobândirii celor două corpuri de imobil, cumpărătorii nu aveau calitatea de soți ( așa cum reiese din înscrisul autentic-declarație a numitei -95 dosar fond și din extrasul din registrul Stării Civile pentru căsătoriți pe anul 1946 - 190 dosar apel), bunurile imobile aparținându-le cu titlul de bunuri proprii, prin urmare, la momentul naționalizării acestora, în anul 1950, nu se poate reține că anexa la Decretul nr.92/1950 se referea la un singur imobil și un singur proprietar, ci dimpotrivă, la numărul curent 89 și 90, apar scriptic 2 imobile naționalizate, la nr.3 și nr.5 - str.- (9, 48 dosar fond).
În același sens, în cererea formulată de, în vederea revizuirii calității sale de chiabur (46 dosar fond) acesta se referă la 2 imobile naționalizate în anul 1950, dintre care unul aparținând soției sale, format din 2 camere și pivniță, situat pe-, ceea ce conduce la concluzia că, deși în anexa la decretul de naționalizare apare în calitate de proprietar al imobilului din--5, în fapt, a fost deposedată și, de imobilul dobândit înainte de căsătorie, situat la aceeași adresă.
Deosebit, se reține că și ulterior, în- și nr.5, în evidențele apelantului au existat 2 imobile care, fiecare au fost predate intervenientelor în interesul apelantului, și, prin 2 procese-verbale distincte, nr.432/12.01.2001 și nr.21305/16.11.2001, având la bază două temeiuri juridice distincte, deși ele au fost preluate de stat prin naționalizare doar de la, fiind omisă în calitate de proprietar (fostă ).
Coroborând celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei (58-63, dosar fond) cu concluziile raportului de expertiză efectuat în primă instanță și cu declarațiile martorilor audiați, reiese fără putință de tăgadă că, în str.-, au existat 2 imobile, dobândite de doi proprietari distincți, și, care ulterior s-au căsătorit, astfel încât, reclamantei-intimate, în calitate de moștenitoare a autoarei sale (calitate necontestată de apelant astfel cum reiese din considerentele deciziei civile nr.1773/A/10.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - 181-182, dosar apel), nu i se poate opune inexistența imobilului de care autoarea sa a fost deposedată în 1950, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pentru aceleași argumente, nu poate fi primită nici critica referitoare la aceea că imobilul nu ar mai fi putut fi retrocedat reclamantei în temeiul Legii nr.10/2001, deoarece ar fi făcut deja obiectul unei acțiuni în revendicare, admisă în favoarea moștenitorilor lui.
Ceea ce a făcut obiectul judecății în revendicare a fost imobilul situat în str.- (fost nr.3), Câmpulung, preluat fără un titlu valabil de la, nicidecum imobilul fostă proprietate a soției acestuia.
Mai mult, apelantul nu își poate invoca propria culpă în apărare, întrucât, fiind parte în acea judecată, avea obligația de a depune toate diligențele în vederea clarificării situației juridice a celor două imobile, astfel cum aceasta apare în evidențele sale.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.1937/17.05.2002, definitivă prin decizia civilă nr.144/04.02.2002 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia nr.998/23.05.2002 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care a fost respinsă cererea de partaj formulată de reclamanta-intimată, aceasta va fi privită tot ca nefondată.
Astfel, se reține că, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești presupune verificarea fondului cauzei, înfăptuită de instanță cu concursul părților, în condiții de contradictorialitate, de egalitate a părților din proces, atât în raporturile procesuale cu instanța, cât și în relațiile dintre ele, și are drept scop acela de a crea certitudinea că, adevărul care stă la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești, nu este contrazis printr-o altă hotărâre.
Or, din considerentele hotărârilor susmenționate reiese că, în privința imobilului ce a făcut obiectul partajului, față de reclamantă, instanța a soluționat cauza pe excepție și nu pe fond, reținând autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri care nu îi este opozabilă reclamantei, întrucât aceasta nu a fost parte la respectiva judecată, prin urmare, susținerea apelantului nu poate fi primită.
A aprecia altfel, ar însemna să se încalce principiul relativității efectelor unei hotărâri judecătorești care nu face parte din categoria hotărârilor a căror opozabilitate este recunoscută erga omnes, precum și dreptul intimatei-reclamante de a-și apăra proprietatea în cadrul unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt recunoscute de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pe care România a ratificat-o prin Legea nr.30/1994 și art.1 din Protocolul adițional la aceeași convenție.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Câmpulung, împotriva sentinței civile nr.173 din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.173 din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind petenta, domiciliată în Câmpulung,- bis, -.15,.B,.1, județul A și intervenientele în interesul apelantului, domiciliată în comuna de, județul A, domiciliată în Câmpulung,-, județul A și (în prezent decedată) cu moștenitorii, și, domiciliați în de, sat, nr.792, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./18.02.2008
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca
