Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.8/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - - - JUDECĂTOR 3: Cristina
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea prin mandatar împotriva sentinței civile nr.272/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 11 septembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2009 și apoi la 3 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.272/S/11.09.2008 Tribunalul Brașova respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata împotriva deciziei nr.525/25.02.2008 emisă de intimată ca nefondată.
A respins contestația formulată de aceiași contestatoare în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că:
Prin decizia nr. 595/25.02.2008 emisă de intimata au fost respinse notificările formulate de contestatoare prin care aceasta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B str. - - ( fosta Armata Roșie), nr.7, înscris în 474 B nr.top. 5559 compus din:
- prăvălia cu anexele situată la parterul clădirii, compusă din 3 încăperi în suprafață totală de 56,60 mp, 2 magazii în suprafață totală de 47 mp și o pivniță la subsol de 26 mp;
- camerele de locuit și dependințele aferente acestora situate la etajul 1, deasupra spațiului solicitat la pct.1, având suprafața totală de 79,45 mp;
- terenul aferent clădirii și curții reprezentând 1/3 din suprafața totală, adică 114,6 mp.
Pentru cele două apartamente, nr.6 si nr.7, înstrăinate în baza Legii nr.11/1995, s-a propus contestatoarei acordarea de despăgubiri în conițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Împotriva acestei decizii s-a formulat prezenta contestație prin care se critică soluția dată cererii contestatoarei privind restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Din analiza materialului probator instanța apreciază că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, contestația formulată fiind neîntemeiată.
Imobilul notificat, situat în B,-, reprezentând casă de piatră și curte de 343,80 mp, înscris în nr. 474, top 5559, fost proprietatea cu titlu de drept cumpărare, a lui - cota de 2/3 și - cota de 1/3 - conform celor de sub B 8-9 cf.
Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950.
Ulterior, în baza sentinței civile nr.11449/2004 - dosar nr. 9438/2003 - Judecătoria Brașov și a Deciziei Civile nr.195/A/2005 -dosar nr.711/2005 - Tribunalul Brașov, imobilul de la - proprietatea Statului Român de la, se dezmembrează în 7 noi loturi, renotându-se la -8 în favoarea aceluiași proprietar, conform celor de sub.
Apoi s-au format două loturi, astfel:
- asupra apartamentelor nr. 1,2,3,4,5 de la,3,4,5,6 se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept atribuire, conform deciziei civile în urma ieșirii din indiviziune în favoarea lui, conform celor de sub.
- asupra apartamentelor nr. 6 și 7 de la,8 se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept atribuire în urma ieșirii din indiviziune, drept provenit din naționalizare conform Decretului nr.92/1950, în favoarea Statului Român, conform celor de sub.
Apartamentele aflate în lotul Statului Român au fost înstrăinate, conform Legii nr.112/1995 (pentru apartamente) și conform Legii nr. 18/1991 (pentru cota de teren aferentă acestora), către:
- C-contract de vânzare-cumpărare nr. 22279/ 21.04.1997 -. nr. 6
- -contract de vânzare-cumpărare nr. 21188/ 09.01.1997 -.nr.76.
În speță prin partajul judiciar intervenit ntre Statul Român și s-a pus capăt stării de indiviziune dintre părți iar ca urmare a efectului declarativ de drepturi și nu constitutiv al actului de partaj, fiecare parte este socotită proprietar exclusiv al bunului atribuit însă nu de la momentul partajului ci retroactiv încă de la momentul nașterii stării de indiviziune.
Prin urmare Statul Român este socotit proprietar doar cu privire la cele doua apartamente 6 și 7 ce i-au fost atribuite în urma partajului și doar cu privire la aceste două apartamente justifică legitimare în temeiul art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește cele două apartamente atribuite în lotul Statului, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor 18 lit.c din Legea nr. 10/2001 republicată.
Potrivit textului de lege menționat măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
În speță, apartamentele nr.6 si 7 au fost înstrăinate numiților C si, în temeiul Legii nr.112/1995 iar în lipsa unei hotărâri judecătorești de desființare a actului de înstrăinare, acesta este prezumat valabil, motiv pentru care pentru respectivele apartamente contestatoarea nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru aceste motive, contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata a fost respinsă ca nefondată iar cea formulată în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Baf ost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea solicitând admiterea apelului și obligarea entității investite cu soluționarea notificării la acordarea altor imobile în locul imobilului care nu mai poate fi restituit în natură, în locul despăgubirilor prin echivalent acordate conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Se susține că prin respingerea cererii de restituire în natură și dispunerea acordării de despăgubiri care nu au fost cuantificate și propuse spre acordare, s-au încălcat prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor.
Spre exemplificare se invocă hotărârile pronunțate de în cauza Străin și Păun contra României.
Se conchide de apelantă în sensul că lipsa totală a despăgubirilor i-a impus o sarcină disproporționată, excesivă, incompatibilă, cu dreptul de proprietate garantat de art.1 Protocolul 1.
Prin întâmpinările formulate în cauză de către intimate, se solicită respingerea apelului contestatoarei pe considerentul că, instanța de fond a reținut corect lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului B, raportat la prevederile art.77 din Legea nr.215/2001 iar pe fondul pricinii, prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, curtea reține că apelul este nefundat pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de apelantă în sensul obligării entității investite cu soluționarea notificării la acordarea altor imobile în locul imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură, este înlăturată de curte pe considerentul că, această chestiune nu a fost invocată la instanța de fond și nu a fost solicitată nici cu ocazia notificării, astfel că, instanța de apel nu poate analiza și nu se poate pronunța asupra unor aspecte ce nu au făcut obiectul contestației, ci constituie o cerere nouă inadmisibilă în apel, conform art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
De altfel, nici nu au fost administrate probe în sensul existenței unor bunuri ce ar putea fi acordate în compensare apelantei și de altfel, B nu poate fi obligată la acordarea în compensare a altor bunuri și servicii pentru imobilele înstrăinate, întrucât nu deține bunuri imobile în proprietate și este o societate comercială ce are ca principal obiect de activitate administrarea, exploatarea și întreținerea fondului locativ al Municipiului B, administrând imobilele aflate în proprietatea privată a Statului Român.
Ultima critică este înlăturată de curte pe considerentul că, apartamentele 6 și 7 atribuite în lotul Statului Român prin partaj judiciar, au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995.
Or, neexistând hotărâri judecătorești de desființare a actelor de înstrăinare, acestea fiind valabile, contestatoarea nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent conform art.18 lit.c din Legea 10/2001 republicată.
Hotărârile pronunțate în cauzele Străin și Păun împotriva României, nu au incidență în speță, întrucât trebuie avut în vedere circumstanțele particulare din fiecare cauză (în prezenta cauză nu sunt atacate actele de înstrăinare a imobilului) precum și faptul că, unul din elementele fundamentale ale superiorității dreptului este principiul securității raporturilor juridice.
Or, nu se pot face derogări de la acest principiu dacă există motive substanțiale și imperioase care o cer; ori, în cauză față de situația de fapt și de drept reținută, restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri nu este posibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul și va păstra sentința civilă apelată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea prin mandatarîmpotriva sentinței civile nr.272/S/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
-
Red. /03.03.2009
Dact. /13.03.2009
- 5 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Roxana Maria Trif, Cristina
