Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118/
Ședința publică din 3 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - ROMÂNIA SRL B și de pârâtul, având ca obiect: "pretenții", împotriva sentinței numărul 176/M din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 27.01.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța a amânat pronunțarea cauzei, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, la data de 03.02.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1761/M/2008, a Tribunalului Brașovs -a respins cererea de chemare în judecată formulată de - ROMANIA SRL în contradictoriu cu intimatul S-a respins cererea reclamantului reconvențional G privind repunerea în termen pentru formularea contestației la decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 2177/07.04.2008. S-a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale pentru petitul privind contestarea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2177/07.04.2008 invocată de reclamanta - pârâtă reconvențional prin întâmpinare la cererea reconvențională. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional G în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional - ROMANIA SRL și, în consecință: a fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional suma de 1773 lei drepturi salariale neachitate pe luna martie 2008. fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional suma de 87 lei reprezentând poprire din salariu. S-au respins restul petitelor formulate de contestator. A fost obligată - ROMANIA SRL B să plătească pârâtului - reclamant reconvențional G suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
În motivarea recursului reclamantei se critică pe următoarele aspecte:
1.greșita interpretare a contractului de formare profesională;
2.greșita respingere a pretențiilor bănești rezultate din contractul sus-amintit;
3.admiterea greșită în parte a cererii reconvenționale.
Pârâtul în motivarea recursului a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1.greșita admitere a tardivității contestației împotriva desfacerii contractului de muncă
2.faptul că nu s-au luat în considerare că încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin demisie;
3.respingerea nejustificată a petitului privind nulitatea absolută a deciziei de concediere;
4.respingerea greșită a capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de formare profesională.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul reclamantei:
1. Motivul întâi este fondat pe dispozițiile art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă, care este aplicabil numai în cazul în care instanța a considerat un anumit contract ca având natura altuia.
În cauză, prima instanță a reținut corect că, în realitate contractul de formare profesională nu ți-a produs efectele ca urmare a faptului că angajatorul nu a desfășurat activitatea la care era obligat conform act. 2.1 - 2.3 din contract. Din probele administrate nu rezultă nivelul de pregătire la care s-a obligat angajatorul, simplele explicații date de societatea reclamantă referitoare la unele subansamble, fără scoaterea din producție, nereprezentând o instruire care să conducă la formarea și specializarea profesională preconizată prin contract.
Prin urmare, prima instanță a reținut neexecutarea obligațiilor asumate de angajator, fără a schimba natura contractului, astfel că acest motiv nu este fondat.
2. Motivul doi nu este fondat, întrucât lipsa formării și instruirii profesionale nu poate atrage executarea obligației de plată din partea pârâtului. Ambele obligații de plată a sumelor de 600 de euro și respectiv 8311 lei, cu titlu de primă de fidelitate își are cauza în contractul de formare profesională, care are caracter sinalagmatic. Prin urmare, cauza obligației de plată din partea pârâtului îți are izvorul în obligația de formare și instruire profesională, obligația de plată nu subzistă inclusiv a dobânzii legale ce reprezintă un accesoriu, iar cum corect a reținut tribunalul.
3. Motivul trei nu este fondat, întrucât reclamanta nu avea nici un drept să rețină drepturile salariale, cum dispune art. 164 alin. 1 din Codul Muncii și nici nu exista vreo hotărâre judecătorească care să o îndrituiască la reținere (art. 164 alin. 2 Codul Muncii ).
Cu privire la recursul pârâtului:
1. Primul motiv nu este fondat, prima instanță admițând excepția de tardivitate a contestației pe motiv că s-a respins cererea de repunere în termen.
În recurs nu s-a adus o critică pe acest motiv, întrucât considerentul instanței, ce explică dispozitivul, a intrat în puterea lucrului judecat, dispoziția fiind irevocabilă.
2. Motivul doi nu este fondat, întrucât la dosar nu s-a depus vreo cerere de demisie care să întrunească condițiile art. 79 alin. 1 din Codul Muncii. Drept urmare, depunerea cererii pentru nota de lichidare nu semnifică actul unilateral de demisie, întrucât nota de lichidare se întocmește în toate cazurile de concediere, ori încetare a contractului de muncă.
3. Pe considerentul că nu s-a formulat o cerere de demisie motivul trei va fi respins, contractul de muncă încetând prin concediere și deci sub acest aspect decizia criticată este legală.
4. Motivul patru este nefondat, întrucât respingerea pretențiilor reclamantei privind cheltuielile de școlarizare determină lipsirea de obiect a rezoluțiunii, nefiind cazul unei repuneri a părților în situația anterioară.
Față de considerentele expuse, curtea va respinge ambele recursuri, menținând potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, sentința recurată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta - " România" SRL B și pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 1761/M din 14.11.2008, a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/05.02.2009
Dact. /13.02.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
