Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 8
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu JUDECĂTOR 2: Stela Popa
- - - - judecător
Grefier: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, str. -, nr.7, județul D împotriva sentinței civile nr.134 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii cu domiciliul în C, B-dul 1 -, -.1,.3, având ca obiect "Legea 10/2001".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, lipsind intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente asupra apelului civil de față.
Consilier juridic, pentru apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, a susținut că instanța de fond în mod greșit a anulat în totalitate dispoziția nr.4093/30.09.2008 emisă de Primarul Municipiului C, care a soluționat pe cale administrativă dosarul de notificare nr.1147/N/2001 și prin care se propunea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să se acorde despăgubiri pentru construcția expropriată și demolată.
Anulându-se această dispoziție s-a menținut dispoziția nr.1684/2002, care însă nu a soluționat dosarul de notificare nr.1147/N/2001 ci doar a făcut aplicabilitatea art.36 alin.2 din Legea nr.10/2001 și a prevederilor HG nr.614/2001, în sensul înaintării dosarului de notificare către Prefectura D pentru analizarea cererii, fără însă a acorda despăgubiri așa cum au fost solicitate de contestatori.
În raport de aceste susțineri a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii contestației și menținerea dispoziției nr.4093/2008 ca fiind emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 13.10.2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestația formulată de și împotriva dispoziției nr.4093/30.09.2008, emisă de Primarul Mun.C.
În motivare, reclamanții au menționat că în temeiul Legii 10/2001 au solicitat despăgubiri bănești pentru suprafața de 300 mp. teren intravilan situat în C,- și pentru imobilul casă demolată compus din 8 camere și pivniță, formulând notificarea nr.1147/N/2001.
Prin dispoziția nr.1684/2002 a Primăriei Municipiului C, li s-a admis cererea, și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil, dar prin dispoziția contestată s-a anulat nelegal prima dispoziție și s-a propus acordarea de despăgubiri doar pentru construcții, nu și pentru teren.
În ședința din 13 martie 2009, apărătorul reclamanților a depus o precizare la acțiune, în sensul că înțelege să solicite anularea în totalitate a dispoziției nr.4093/30.09.2008 și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr.1684/28.02.2002, invocând caracterul irevocabil al actelor juridice administrative.
Prin sentința civilă nr.134 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis contestația și s-a anulat dispoziția nr.4093 din 30.09.2008 emisă de Primarul Mun.
Instanța a reținut că prin dispoziția nr.1684 din 28.02.2002 emisă de Primarul Mun.C, s-a admis notificarea nr.1147/N/2001 și s-a înaintat dosarul Prefecturii Jud.D cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru întregul imobil situat în C,- - iar ulterior s-a emis dispoziția nr.4093/30.09.2008 a Primarului Mun. C, prin care s-a respins aceeași cerere a reclamanților pentru acordarea măsurilor reparatorii privind terenul, cu motivarea că nu au calitate de persoane îndreptățite, în sensul art.3 alin.1 din Lg.10/2001.
Prima instanță a motivat că potrivit teoriei de drept comun a irevocabilității actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdicționale, odată ce un act a fost emis, el nu mai poate fi retractat de către partea emitentă, ci poate fi desființat doar prin intermediul instanței judecătorești.
Cu referire la speță a reținut că dispoziția emisă de primar este un act juridic civil, așa cum este stabilit prin art.25 alin.4 din Lg.10/2001 și produce efecte pe planul dreptului de proprietate născând drepturi cu caracter patrimonial în favoarea persoanei îndreptățite când este admisă, astfel că are un caracter irevocabil și deci nu poate fi retractată de către organul emitent după ce a fost comunicată persoanei îndreptățite.
Împotriva sentinței a declarat apel Primarul Mun. C și Primăria Mun.C, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii contestației și menținerii dispoziției nr.4093/2008.
Apelanții, prin motivele de apel au susținut că, în speță, în mod greșit s-a aplicat principiul irevocabilității actelor administrative întrucât pe de o parte contestația se întemeiază pe o lege specială - Lg.10/2001 a cărei soluționare este de competența instanței civile și nu a unei instanțe de contencios administrativ, iar pe de altă parte, că emitentul unui act administrativ are posibilitatea atât a notificării, cât și a revocării sau încetării totale sau parțiale a actului administrativ emis în anumite cazuri, în special când este imposibil ca actul să producă efecte sau când nu este act creativ de drepturi.
Pe fond au susținut că era posibilă revocarea primei dispoziții emisă în 2002, deoarece prin acea dispoziție nu a fost soluționat dosarul de notificare nr.1147/N/2001 ci doar s- înaintat dosarul Prefecturii D cu propunerea de a se acorda despăgubirile solicitate de contestatori.
Au mai susținut că prin apariția HG 498/200e, competența de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii 10/2001 a revenit primarilor care, indiferent de obiectul notificării - restituire în natură sau acordarea de despăgubiri - aveau obligația să analizeze în fond cererile și posibilitatea de a respinge notificarea în cazul în care nu se făcea dovada calității de persoană îndreptățită.
Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse Legii 10/2001 prin Legea 247/2005 și HG nr.1095/2005 - în cazul în care nu era posibilă restituirea în natură a imobilului, entitățile deținătoare erau obligate să aplice dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în sensul de a propune acordarea de despăgubiri și a înainta notificarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor pentru a stabili cuantumul despăgubirilor și modalitatea de plată.
Apelanta a considerat greșită soluția de anulare totală a dispoziției nr.4093/2008 prin care se propunea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să se acorde despăgubiri pentru construcția expropriată și demolată - și de menținere a dispoziției inițiale din 2002 - care, în opinia sa, nu ar produce nici un efect și ar fi imposibil de executat.
Sub același aspect au susținut că în cazul în care instanța reținea nelegalitatea dispoziției contestate trebuia să stabilească acordarea de despăgubiri și pentru teren și nu să anuleze dispoziția în totalitate, și astfel să-i lipsească pe contestatori de posibilitatea primirii despăgubirilor.
Apelanții au apreciat însă că pe fond este legală soluția din dispoziția Primarului, de respingere a cererii privind acordarea despăgubirilor pentru teren întrucât contestatorii nu și-au probat dreptul de proprietate asupra terenului, înscrisul sub semnătură privată încheiat în 1966 - deci ulterior intrării în vigoare a Decretului 221/1950 - neavând forță probantă potrivit HG 250/2007.
Intimații contestatori au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Au susținut că prima dispoziție emisă în anul 2002 este un act juridic civil - conform art.25 alin.4 din Lg.10/2001 - care produce efecte în planul dreptului de proprietate, născând drepturi cu caracter patrimonial în privința persoanei îndreptățite.
Au arătat că de la data când această dispoziție a ajuns la cunoștința persoanei îndreptățite, unitatea care a emis-o s-a deseizat, îndeplinindu-și obligația stabilită prin lege de a răspunde notificării - și nu mai poate reveni asupra celor dispuse prin emiterea unui nou act pentru că ar contraveni teoriei de drept comun, a irevocabilității actelor juridice, inclusiv a actelor administrativ teritoriale.
Apelul este nefondat.
Prima instanță și-a întemeiat soluția pe teoria de drept comun a irevocabilității actelor juridice civile, iar nu a irevocabilității actelor administrative, cum eronat susțin apelanții.
În considerentele sentinței s-a examinat natura juridică a actelor emise de Primar, ca reprezentant al autorității publice locale în soluționarea notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și s-a reținut că acestea sunt acte juridice civile care produc efecte în planul drepturilor de proprietate - astfel că dispoziția nu poate fi revocată printr-o altă dispoziție.
Prin urmare, în speță nu se pune în discuție irevocabilitatea actului administrativ ci a actului juridic civil - prima instanță reținând corect această natură a dispozițiilor emise de autoritățile publice locale în soluționarea notificărilor întemeiate pe Legea nr.10/2001.
Litigiile care au ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 - au caracter civil indiferent de calitatea unității deținătoare ori entității investită cu soluționarea notificărilor, autoritate publică ori societate comercială.
În cadrul acestor proceduri, autoritățile publice au calitatea de unitate deținătoare a bunului a cărui restituire este solicitată și nu acționează în regim de putere publică potrivit art.2 alib.1 lit.a din Lg.554/2004, raporturile juridice cu persoana îndreptățită sau cu terții având caracter civil.
Caracterul civil al dispoziției primarului este subliniat și de dispozițiile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată.
Au acest caracter nu numai dispozițiile prin care se aprobă restituirea în natură ci și dispozițiile prin care se aprobă acordarea de măsuri reparatorii în echivalentul imobilului cerut.
Prima dispoziție emisă de Primarul Mun. C - cu nr.1684/28.02.2002 nu este doar un act de înaintare a dosarului de notificare către Prefectura D cum susțin apelanții, ci un act prin care Primăria a soluționat notificarea intimaților, a constatat calitatea acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru întregul imobil indicat în notificare, compus din teren și clădire - în valoarea estimată de petenți.
La data emiterii dispoziției erau în vigoare dispozițiile cuprinse în capitolul V - art.35-40 din Lg.10/20012 în forma inițială - denumit " Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești".
Legea stabilirea - prin art.36 - două variante procedurale prin care se putea realiza dreptul la despăgubiri bănești și anume ipoteza în care unitatea deținătoare sau primarul investit inițial cu soluționarea notificării stabilea că nu se poate dispune restituirea în natură iar persoana îndreptățită, în virtutea dreptului său de obține,a ales acordarea de despăgubiri bănești ca măsură echivalentă alternativă de reparare - cum este cazul în speță și ipoteza în care persoana îndreptățită s-a adresat direct prefecturii întrucât a optat inițial pentru despăgubiri bănești - caz în care prefectura este ținută să analizeze notificarea.
În prima ipoteză în care dispoziția motivată era dată de primărie după îndeplinirea procedurii prevăzute de art.24 din lege - competența prefecturii se limita la înregistrarea și cuantificarea despăgubirilor bănești până la data intrării în vigoare a legii speciale la care făcea trimitere art.40 din lege - dar în cel de al doilea caz prefectura devenea entitatea investită cu soluționarea notificării.
În acest sens erau Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nmr.498/2003.
Prin aceste norme s-a explicat modul de aplicare a dispozițiilor legii și nu s-au adus modificări legii în privința competențelor atribuite unităților deținătoare ori entităților investite cu soluționarea notificărilor - cum eronat susțin apelanții.
În ierarhia actelor normative nu este posibilă modificarea unor legi prin hotărârea de guvern.
Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - la care făcea referire art.40 din Lg.10/2001 în forma inițială - s-a reglementat prin titlul VII din Legea nr.247/2005.
Potrivit dispozițiilor art.16 din acest titlu, dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor prin care s-au stabilit sumele ce urmau a se acorda ca despăgubiri însoțite de documentația corespunzătoare trebuiau predate, pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale - căreia i s-au conferit atribuții în finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.
Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că apelanții nu mai aveau posibilitatea legală de a reveni asupra dispoziției inițiale și de a stabili o altă situație a contestatorilor privitoare la îndreptățirea lor de a primi măsuri reparatorii pentru imobilul notificat - pentru că aceștia, prin emiterea primei dispoziții, dobândiseră un bun în sensul dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO.
În jurisprudența CEDO s-a lărgit accepțiunea noțiunii de bun și s-a stabilit că aceasta cuprinde nu numai drepturile de proprietate și alte drepturi reale, ci și drepturile de creanță, chiar interesele economice și speranțele legitime cu anumite limitări.
Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului - conform aceleiași jurisprudențe CEDO - este principiul securității raporturilor juridice.
În speță, revocarea actului juridic civil prin care apelanții au stabilit îndreptățirea contestatorilor la despăgubiri - pentru imobilul notificat - printr-un act ulterior care desființează drepturi recunoscute inițial înseamnă o încălcare a principiului securității raporturilor juridice.
Dar nici pe fond nu era posibilă revocarea primei dispoziții ca urmare a intrării în vigoare a HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 - care potrivit susținerilor apelanților nu ar mai permite probarea proprietății imobiliare cu înscrisuri sub semnătură privată.
Sub aspectul probațiunii Normele Metodologice cuprind dispoziții privitoare la mai multe situații.
Referitor la imobilele expropriate - art.23.1 litera c) prevede că " prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă; în cazul exproprierii prevăzute la art.11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului de expropriere".
La dosarul cauzei s-au depus copie extras din anexa la Decretul de expropriere și procesul verbal de preluare (filele 32 și 34 dosar fond) în care apare ca expropriată și suprafața de 300 mp.teren pentru care s-a propus prin prima dispoziție emisă de apelanți, acordarea de despăgubiri.
Cât privește susținerea apelanților potrivit căreia prin anularea dispoziției contestate intimații ar rămâne lipsiți de posibilitatea de a primi măsuri reparatorii, pe lângă faptul că apelanții nu se pot prevala de vătămări ce s-ar aduce părții adverse prin soluția pronunțată, susținerea este și neîntemeiată.
După cum s-a arătat mai sus, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, dispozițiile emise de unitățile deținătoare, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fixa cuantumul și modalitatea de plată a acestora.
Față de toate aceste considerente nu se constată temeiuri de schimbare a sentinței și în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, str. -, nr.7, județul D împotriva sentinței civile nr.134 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii cu domiciliul în C, B-dul 1 -, -.1,.3, având ca obiect "Legea 10/2001".
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
28.01.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/6 ex.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Stela Popa
