Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 9
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu JUDECĂTOR 2: Stela Popa
- - - - judecător
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe Lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul -., cu domiciliul în comuna, sat,-, jud. D împotriva sentinței civile nr.264 din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL D E FINANȚE, cu sediul în B,-, sect.5 reprezentat prin, cu sediul în C,str. - -, nr.2, jud. D, având ca obiect "pretenții".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns procurator, pentru apelantul reclamant -. și consilier juridic, pentru intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL D E FINANȚE reprezentat prin
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului civil de față, punând în vedere procuratorului, pentru apelantul reclamant -., că în raport de dispozițiile art.68 pr.civilă nu poate formula decât concluzii scrise.
Procurator, pentru apelantul reclamant -., a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL D E FINANȚE reprezentat prin D, a depus concluzii scrise și a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut excepția inadmisibilității acțiunii în raport de temeiul juridic al cererii cu care reclamantul a investit instanța. A susținut că motivele invocate de reclamant prin acțiunea introductivă sunt motive care țin de starea de fapt fără a avea însă corespondent în vreun act normativ, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.504 pr.penală. De asemenea reclamantul nu a putut face dovada că se află în posesia unei hotărâri definitive de achitare așa cum prevede art.504 alin.1 pr.penală.
În raport de aceste susțineri a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerul Publica pus concluzii de respingere a apelului precizând că nu pentru orice hotărâre de condamnare o persoană are dreptul la despăgubiri iar apelantul reclamant nu a făcut dovada că se încadrează în condițiile cerute de dispozițiile art.504 pr.civilă.
.
CURTEA
.
La data de 23 ianuarie 2009, reclamantul -. chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând acordarea de despăgubiri morale și materiale în valoare de 1 milion de euro, pentru persecuțiile la care a fost supus în timpul regimului totalitar ca urmare a uni condamnări politice. A susținut că a fost împiedicat să-și continue studiile superioare, a fost obligat la executarea stagiului militar prin muncă, a fost supravegheat permanentă de către organele de securitate, nu a putut ocupa funcții de conducere în întreaga sa activitate ceea ce însemnă imposibilitatea realizării sale pe plan profesional și uman.
Reclamantul mai arătat că a fost reținut, cercetat, batjocorit, bătut și condamnat la 20 de ani de închisoare, din care executat patru ani, o lună și opt zile, fiind pus în libertate în urma nenumăratelor intervenții la Tribunalului Superior al, la 30 decembrie 1962.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. Cod pr. civ. și arătat că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile art. 504 Cod pr. civ.
La termenul din 27 martie 2009, instanța i- pus în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea sub aspectul temeiului în drept, conform art.112 Cod pr. civ.
La data de 8 mai 2009 s-a depus la dosar o precizare a acțiunii prin care reclamantul a arătat că solicită despăgubiri morale și materiale pentru perioada petrecută în închisoare estimate la 402 224 euro și cheltuielile de judecată plătite în anul 1958 în sumă de 500 lei, în valoare reactualizată, indicând ca temei de drept art. 504 din Codul d e procedură penală.
Prin sentința civilă nr. 264 din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul -., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL D FINANȚE
Dintre cele două excepții invocate de pârât, s- constatat prioritară excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întrucât aceasta presupune examinarea încadrării în condițiile reglementate de textul de lege de care se prevalează reclamantul.
Instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia din condițiile impuse de textul de lege citat, ca premise faptice ale prejudiciului material și moral suferit.
Faptul că prin sentința nr.42/1959 a Tribunalului Militar Craiova reclamantul a fost condamnat la 12 ani de temniță grea, la 8 ani de degradare civică și la confiscarea totală a averii personale, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale nu se încadrează în nici una din ipotezele art.504 Cod pr. civ.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamantul -., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța în mod greșit i-a respins acțiunea, neluând în considerare faptul că a depus un dosar complet cu înscrisuri din care rezultă îndreptățirea sa la despăgubiri pentru condamnare politică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispoz. art. 296Cod pr. civ. instanța constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamantul -. chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare cu caracter politic.
În susținerea acțiunii a depus extras din sentința penală nr.47/1959 pronunțată de tribunalul Militar Craiova prin care a fost condamnat la 12 ani temniță grea și la 8 ani degradare civică, instanța dispunând și confiscarea totală a averii personale a condamnatului, pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, infracțiune prevăzută de art. 209 pct.1 din Codul penal.
Potrivit art.1 aliniat 1 nr.221 din 2 iunie 2009 ( intrată în vigoare la data de 11 iunie 2009, deci aplicabilă la data pronunțării sentinței) constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar iar potrivit aliniatului 2 constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul penal din 1936 republicat cu modificările și completările ulterioare.
Persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada arătată au dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare conform art.5 alin 1 litera a din aceeași lege.
Instanța de fond a analizat cauza doar prin prisma dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală, reținând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre aceste condiții impuse de lege, ca premise faptice prejudiciului material și moral suferit fără a pune în discuția părților noul temei de drept al despăgubirilor ce se pot solicita pentru condamnări cu caracter politic.
Chiar dacă reclamantul, în cererea formulată, a indicat un alt temei legal, respectiv dispoz. art. 504 Cod pr. penală, instanța de fond, în virtutea rolului său activ, avea obligația să pună în discuție dispozițiile legale prevăzute în Legea 221/1990, legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere că la data pronunțării hotărârii, acest act normativ era în vigoare, (publicat în 396 din 11 iunie 2009).
Întrucât Cauza a fost soluționată pe cale de excepție, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă,se impune, în baza dispoz. art. 297 Cod pr. civilă, desființarea sentința civilă atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul -., cu domiciliul în comuna, sat,-, jud. D împotriva sentinței civile nr.264 din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL D E FINANȚE, cu sediul în B,-, sect.5, reprezentat prin, cu sediul în C,str. - -, nr.2, jud.
Desființează sentința civilă sus menționată și trimite cauza pentru rejudecare, la Tribunalul Dolj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./03.02.2010
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Stela Popa
