Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.82/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamantulîmpotriva sentinței civile nr.1999/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 2 iunie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 9 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1999/S/2008, a Tribunalului Brașovs -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul și, în consecință, obligă pârâta să emită decizia de restituire a imobilului compus din casă de locuit din cărămidă, format din trei camere, bucătărie, baie, spălătorie, chicinetă, verandă, antreu și hol, situat în B,- și teren de 5479,14 mp. A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul identificat mai sus.
Pentru a se pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cererea dedusă judecății are ca obiect aducerea la îndeplinire, de către pârâtă, a unei obligații legale de a face, prevăzută de art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În fapt, prin notificarea înregistrată sub nr.91/1.02.2002, reclamantul, prin mandatar, s-a adresat Municipiului B, reprezentat prin primar, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în B,-, înscris în 12754 B, nr. top. 163/1, 160, compus din grădină în suprafață de 5479,14 mp și casă tip parter din cărămidă, având 3 camere, bucătărie, baie, spălătorie, chicinetă, verandă, antreu și hol, suprafața totală a imobilului fiind de 5511,14 mp, care a constituit proprietatea notificatorului cu titlul de drept moștenire și care a fost preluat de stat cu plata sumei de 80.000 lei, iar în subsidiar, în ipoteza în care imobilul nu poate fi restituit în natură, a solicitat restituirea unui imobil similar sau plata sumei de 1.500.000 mărci germane.
Prin aceeași cerere, notificatorul a arătat că este de acord să restituie suma primită cu titlul de despăgubire, actualizată cu rata inflației, și a atașat o serie de înscrisuri doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită și cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului.
Această notificare a fost înaintată pârâtei prin adresa nr. 5336/24.08.2005 emisă de Primăria Municipiului B (fila 174 din dosar).
S-a reținut că pârâta invocă, în apărare, ca motivare a nepronunțării asupra notificării formulate de reclamant, faptul că situația faptică și juridică a imobilului este insuficient lămurită, având în vedere că, pe de o parte, parcelele rezultate în urma dezmembrării imobilului teren nu sunt identificate, nefiind astfel cunoscut nici deținătorul acestora, iar pe de altă parte imobilul a făcut obiectul mai multor procese, pârâta neavând cunoștință de modul de soluționare a acestora, astfel încât nu există suficiente acte doveditoare pe care să se întemeieze decizia ce se va pronunța asupra cererii de restituire.
Din economia Legii nr.10/2001 rezultă că, în vederea soluționării notificării, persoana care se consideră îndreptățită la restituirea unui bun care face obiectul acest act normativ are obligația de a depune, odată cu notificarea sau ulterior, până la data soluționării acesteia, actele doveditoare în sprijinul cererii sale.
În speță, instanța a apreciat că reclamantul a făcut aceste dovezi.
Astfel, prin extrasele depuse la dosarul notificării reclamantul a făcut dovada că este fostul proprietar tabular al imobilului înscris inițial în 12745 B, nr. top.163/1, 160, situat, la data înscrierii dreptului, pe-, compus din grădină și casă, în compunerea și suprafața acolo menționate, cu titlul de drept moștenire, act nr.10488/1981
De asemenea, reclamantul a depus la dosar acte din care rezultă că imobilul ce a constituit proprietatea sa a fost preluat de Stat în baza Decretului nr.223/1974, prin Decizia nr.764/7.11.1981 emisă de fostul Consiliu Popular al județului B (fila 139 din dosar), cu plata sumei de 80.000 lei, ca urmare a formulării de către reclamant a cererii de plecare definitivă din țară, această decizie fiind completată prin decizia nr. 325/17.04.1982, în ceea ce privește compunerea imobilului preluat (fila 112 din dosar).
În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că imobilul pretins a făcut obiectul mai multor procese, în care a fost sau nu a fost parte, instanța a reținut că, atâta vreme cât efectele acestor hotărâri sunt înscrise în cartea funciară, iar reclamantul a depus la dosar copii după hotărârile judecătorești pronunțate în procesele în care a fost parte (pârâta fiind de asemenea parte în cele mai multe din aceste procese), situația juridică a imobilului nu comportă discuții de natură a se constitui în impedimente la soluționarea notificării.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că prin sentința civilă nr.9750/2006 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.478/2007 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Municipiul B prin Primar și Prefectul Județului B, având ca obiect constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 434/2001 și rectificarea înscrierilor efectuate în 12754 B, nr. top.163/1, 160 totul/1/1/1/3, 160 totul/1/1/1/4, 163/1, 160 totul/1/1/1/5, ordinul menționat fiind de asemenea depus la dosarul notificării (fila 99 din dosar).
Prin încheierea pronunțată la data de 11.07.2007 în dosarul civil nr- al Judecătoriei Brașova fost admisă cererea formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâții, și Municipiul B prin Primar și în consecință s-a încuviințat administrarea în regim de urgență a probei cu expertiza tehnică pentru identificarea suprafeței de teren rămase în proprietatea Statului și ce poate fi restituit în natură reclamantului, în urma identificării dezmembrărilor suferite și a înstrăinărilor intervenite asupra imobilului înscris inițial cu nr. top.163/1, 160 în 12754 B, și identificarea tuturor adreselor stradale și actuale ale acestui imobil, corespunzător nr. top. desprinse, în vederea verificării situației juridice și de fapt, precum și pentru identificarea unităților deținătoare.
În fine, prin decizia civilă nr.282/A/2004 a Tribunalului Brașov (filele 191-200 din dosar) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B prin Primar, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Municipiul B prin Primar, și Prefectul Județului B, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.20171/1996 încheiat între pârâții persoane fizice și, precum și a Ordinului Prefectului nr.311/1999, cu rectificarea corespunzătoare a cărții funciare.
Această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant, prin decizia civilă nr.1841/R/9.12.2004 a Curții de Apel Brașov (filele 201-206 din dosar).
Examinând aceste hotărâri judecătorești, se constată că nici una dintre acestea nu este de natură să împiedice soluționarea notificării, ci dimpotrivă, situația juridică a imobilului construcție, precum și a imobilului teren aferent acestei construcții fiind în mod irevocabil lămurită.
În raport cu cele ce preced, se constată că reclamantul a făcut atât dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr.10/2001, cât și dovada dreptului său de proprietate la data preluării și dovada modalității de trecere a imobilului în proprietatea Statului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de a emite decizie de restituire în natură cu privire la imobilul menționat, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi primită în actualul stadiu de soluționare a cererii de restituire, având în vedere că soluționarea notificării nu echivalează automat cu admiterea întocmai a cererii formulate de persoana îndreptățită, obligația de a emite decizie sau dispoziție motivată decurgând din lege, însă stabilirea modalității în care va fi soluționată cererea de restituire este atributul unității deținătoare, în urma analizei notificării în raport cu actele depuse în probațiune, pentru ca ulterior actul de dispoziție să poată fi, eventual, supus controlului judecătoresc, la cererea persoanei îndreptățite nemulțumită de soluția adoptată, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 republicată.
Nu mai puțin, în situația în care constată că o parte din imobilul solicitat nu se află în deținerea sa, pârâta are posibilitatea de a se dezinvesti în favoarea unității deținătoare - astfel cum aceasta este definită de lege - ori, în situația în care constată existența unor impedimente legale la restituirea în natură, are posibilitatea de a formula propunere de restituire prin echivalent, așa încât este posibil ca soluționarea cererii de restituire să nu aibă caracter unitar, instanța neputând obliga pârâta la emiterea deciziei de restituire în natură a întregului imobil.
În consecință, în actualul stadiu de soluționare a notificării, instanța de judecată nu se poate substitui unității deținătoare în ceea ce privește stabilirea modalității de restituire, deoarece nu este investită cu cercetarea fondului dreptului reclamantului, ci doar cu constrângerea pârâtei la îndeplinirea unei obligații prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul considerând-o nelegală.
În esență în motivarea apelului se critică dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului întrucât nu s-a formulat un petit în acest sens, astfel că instanța s-a pronunțat pe mai mult decât s-a cerut, cu încălcarea principiului disponibilității.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Apelul este fondat.
Reclamantul a investit instanța cu o cerere, având un singur petit, respectiv obligarea pârâtei să emită o decizie de restituire în natură a imobilului în litigiu.
Cadrul procesual fiind strict determinat de către reclamant, nu putea fi depășit, instanța având obligația legală reglementată de art.129 alin.6 Cod procedură civilă să se pronunțe în aceste limite, respectiv numai asupra cererii de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului.
Prin dispoziția de respingere a "cererii" de restituire în natură, s-au încălcat dispozițiile procedurale susmenționate, hotărârea fiind nelegală sub acest aspect, întrucât reclamantul nu a formulat un petit în acest sens.
Față de considerentele expuse, curtea reține că apelul este fondat, astfel că potrivit art.296 Cod procedură civilă, sentința va fi schimbată în parte în sensul înlăturării din dispozitiv a dispoziției nelegale, păstrându-se restul dispozițiilor acesteia.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantulîmpotriva sentinței civile nr.199/S din 2.06.2008 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din dispozitivul hotărârii dispoziția de respingere a cererii reclamantului privind obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul în litigiu.
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /02.10.2008
Dact. /13.10.2008
- 5 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Roxana TrifJudecători:Roxana Trif, Mihail Lohănel, Cristina Năpar
