Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/A/2008
Ședința publică din data de 14 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții apelanți, G JR, G, precum și apelul declarat de pârâtul apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.738/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. -/2007, având ca obiect Lergea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2008, când partea prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 738/2007 din 02 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții, G și G în contradictoriu cu Primarul municipiului
În consecință:
A fost anulată dispoziția nr. 1368 din 08 mai 2007 emisă de Primarul municipiului
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului T să emită în favoarea reclamanților o nouă dispoziție de restituire în natură a nudei proprietăți asupra imobilului teren în suprafață de 700 mp, înscris în CF 5633 T, nr. top. 748, în suprafață de 450 mp și nr. 744 în suprafață de 250 mp.
A fost respinsă cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin dispoziția nr. 1368 din 08 mai 2007 emisă de Primarul municipiului Taf ost respinsă notificarea formulată de reclamanți cu privire la restituirea suprafeței de 700 mp teren înscris în CF 5633 T, nr. top. 748 și 744, sub motivul că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, preluarea imobilului de către stat fiind anterioară datei de 06 martie 1945, astfel că nu poate fi considerată abuzivă, ea fiind operată în temeiul Legii nr. 91/1945.
S-a mai menționat în dispoziție că la data apariției Legii nr. 10/2001 Statul Român deținea doar nuda proprietate asupra terenului, dreptul de folosință asupra acestuia aparținându-i Cooperativei Meșteșugărești "" împreună cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren.
În accepțiunea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, data preluării imobilului în proprietatea Statului este aceea a trecerii efective în proprietatea acestuia, iar în ce privește imobilul în litigiu este avut în vedere că o asemenea preluare s-a realizat abia prin decizia nr. 13679 din 19 aprilie 1949 Ministerului d e Finanțe și a procesului-verbal de predare-primire nr. 196 din 13 iunie 1949 al Oficiului Județean al, emise în temeiul Decretului nr. 228 din 04 septembrie 1998.
Prin urmare, este vorba despre o preluare abuzivă în sensul Legii nr. 10/2001, făcută în contra antecesoarei reclamanților, astfel că se poate dispune obligarea Primarului la a emite dispoziție de restituire în natură a nudei proprietăți a terenului litigios.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -, G și G, solicitând a se dispune restituirea în natură a nudei proprietăți asupra terenului înscris în CF nr. 5633 T, nr. top. 748 și 744.
S-a arătat în motivarea apelului că nelegal prima instanță a dispus obligarea Primarului municipiului T la a emite o nouă dispoziție prin care să se restituie nuda proprietate asupra terenului, fiind pe deplin posibil ca restituirea să fie ordonată direct prin hotărârea instanței de judecată, fără a fi necesară emiterea unei noi dispoziții de către Primar.
Au mai solicitat reclamanții obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ce le-au fost ocazionate.
În cuprinsul cererii de apel s-au mai făcut și aprecieri privitoare la caracterul abuziv al preluării operate împotriva antecesoarei reclamanților.
În contra sentinței a declarat apel și Primarul municipiului T și solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Apelul astfel declarat nu a fost motivat, astfel că la soluționarea lui vor fi avute în vedere, de pe temeiul dispozițiilor art. 292 alin. 2.pr.civ. susținerile făcute de Primarul municipiului T prin întâmpinarea depusă înaintea primei instanțe ( 35).
Cu privire la aceste apeluri Curtea are în vedere următoarele:
1).În ce privește apelul reclamanților:
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului.
Prin aceasta, li s-a recunoscut dreptul de a controla legalitatea modului de soluționare a notificărilor de către entitățile învestite, în condițiile legii, cu soluționarea, dreptul de control al instanței de judecată fiind unul plenar, adică susceptibil de a permite cercetarea oricăror aspecte de fapt și drept utile sub aspectul determinării soluției asupra notificării.
În egală măsură, dreptul de control recunoscut implică și prerogativa acestora de a desființa ori modifica în totul sau în parte decizia sau dispoziția atacată cu plângere, ceea ce înseamnă că ele pot dispune în mod direct, când este cazul, restituirea în natură ori acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, nefiind necesară emiterea unei noi decizii (dispoziții) de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Altfel, controlul judecătoresc s-ar găsi parțial amputat, el punând persoana îndreptățită în situația - neevocată și nici măcar sugerată de lege - de a aștepta emiterea unui nou act de către conducătorul entității care soluționează notificarea. O asemenea rezolvare s-ar afla, deci, în afara literei și spiritului legii, dreptului de control recunoscut tribunalelor presupunând, în chip logic, că acestea sunt înzestrate și cu puterea de a dispune restituirea în natură pe care, în limitele legii, o avea și entitatea a cărei dispoziție ori decizie este controlată.
Astfel fiind, rămâne că apelul declarat de reclamanți este întemeiat, el trebuind admis în baza art. 296.pr.civ. cu consecința schimbării în parte a sentinței, anume în sensul restituirii către reclamanți direct în temeiul hotărârii instanței, fără a fi necesară emiterea unei noi dispoziții de către Primar, a nudei proprietăți asupra terenului în litigiu.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, acestea nu au fost dovedite, astfel că, nefăcându-se proba că, într-adevăr, le-au fost ocazionate reclamanților, cererea de acordare a lor trebuie respinsă în baza art. 1169. civ.
2)În ce privește apelul Primarului municipiului:
Cum bine a statuat prima instanță, preluarea imobilului în litigiu s-a făcut în aplicarea Decretului nr. 228/1948, conform deciziei nr. 13679 din 19 aprilie 1949 Ministerului d e Finanțe și a procesului-verbal de predare-primire nr. 196 din 13 iunie 1949 Oficiului Județean al.
Rezultă, așadar, că preluarea de către stat a imobilului s-a produs în interiorul perioadei de referință impuse prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, caracterizând-o drept abuzivă și justificând acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților.
Legea nr. 91/09 februarie 1945 recunoscut în favoarea Casei de Administrare și Supraveghere a un drept de simplă administrare, fără a dispune însă și transferul proprietății în favoarea statului ori a altei entități, astfel că, și sub acest aspect, statuările primei instanțe sunt legale.
Fără temei afirmă pârâtul că reclamanții nu dețin calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, deoarece antecesoarea lor putea solicita în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a Decretului nr. 228/1948 restituirea imobilului, căci Legea nr. 10/2001 nu condiționează vocația la reparație de formularea ori nu, în anul 1948, cererii pe care apelantul o evocă.
În concretizarea vocației sale reparatorii, Legea nr. 10/2001 nu a înțeles să impună condiționări ori limitări de natura celor învederate de pârât, astfel că apelul acestuia trebuie socotit nefondat și, în baza art. 296 pr.civ. respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, G jr. G împotriva sentinței civile nr. 738/2007 din 02 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că dispune restituirea în natură în favoarea reclamanților, în părți egale a nudei proprietăți asupra imobilului teren în suprafață de 700 mp înscris în CF nr. 5633 T nr. top 748 (în suprafață de 450 mp) și nr. top 744 (în suprafață de 250 mp), fără a fi necesară emiterea unei noi dispoziții de către Primarul municipiului
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.MV/dact.
7 ex./15.05.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
