Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 83
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței civile nr. 1869 pronunțată la 13 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște,-,. 11,. B,. 32, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât Consiliul Județean D prin consilier juridic și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, iar pe fond, să se admită apelul și în conformitate cu prevederile art. 296 și art. 297 alin. 2.pr.civilă, să se anuleze sentința apelată și să se rețină cauza spre rejudecare, pentru motivele arătate în cererea de apel, dar și în notele scrise depune se la dosar.
Mai arată că deși contestatoarea a atacat dispoziția emisă de președintele Consiliului Județean D, acesta nu a fost citat în cauză, astfel că, sentința nu îi este opozabilă.
De altfel, sentința nu este opozabilă nici Consiliului Județean D întrucât nu a fost atacată vreo hotărâre a acestuia.
Instanța trebuia să se pronunțe numai cu privire la menținerea sau anularea dispoziției contestate, nu și asupra notificării nr. 144/2001 adresată executorului judecătoresc.
Învederează că reclamanta nu a întocmit câte o notificare pentru fiecare din cele trei imobile revendicate, respectiv pentru teren, pentru o casă mai mare și pentru o casă mai mică.
Mai arată că precizările la contestație sunt tardiv formulate întrucât nerespectarea termenului de 6 luni atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Solicită ca instanța de apel, la pronunțarea hotărârii, să țină cont și de concluziile scrise depuse de intimată la dosarul de fond.
În mod greșit instanța de fond a anulat Dispoziția nr. 177/2006, deoarece contestatoarea, cu actele depuse la dosar, a făcut doar dovada calității de moștenitor, dar nu a făcut dovada proprietății asupra bunurilor revendicate.
Avocat, având cuvântul, arată că, prin concluziile orale, apărătorul apelantei invocă un nou motiv de apel, respectiv că nu s-a făcut câte o notificare pentru fiecare imobil revendicat.
Acest motiv este nefondat întrucât contestatoarea, în notificarea formulată, a făcut referire la toate cele trei imobile revendicate; nu era necesar să formuleze câte o notificare, separat, pentru fiecare imobil.
Cu privire la primul motiv de apel, referitor la faptul că, pentru opozabilitate, în hotărâre trebuia să figureze președintele Consiliului Județean D, solicită să se constate că este nefondat întrucât, în speță, unitatea deținătoare a imobilelor revendicate este Consiliul Județean D, care a preluat în administrare imobilele de la Ministerul Culturii și cultelor.
Mai arată că, prin notificarea nr. 144/2001, s-au solicitat despăgubiri pentru cota parte din teren și pentru cele două corpuri de clădire, iar prin precizările la contestație s-au adus doar clarificări cu privire la întinderea dreptului, nefiind vorba de o extindere a cererii inițiale, ci, din contră, de o diminuare a acesteia.
Și cel de-al patrulea motiv de apel este nefondat, întrucât contestatoarea a făcut atât dovada calității de succesoare a autoarei sale, cât și dovada proprietății asupra imobilelor revendicate.
Prin sentința civilă nr. 423/1961 autoarea contestatoarei a primit 1/5 din suprafața de 1285 mp și etajul corpului de clădire mic.
Referitor la cel de-al cincilea motiv de apel, arată că este nefondat întrucât expertiza efectuată în cauză a ținut cont atât de actele și schițele de plan întocmite la data preluării imobilului de către stat, cât și de expertiza întocmită în dosarul nr. 3338/1959, în care s-a pronunțat sentința nr. 423/1961.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 177 din 7 august 2006 emisă de intimatul Consiliul Județean D, prin care s-a respins notificarea de restituire, prin echivalent, a unei suprafețe de 860 mp teren intravilan și a construcțiilor compuse din două corpuri de clădire (cu 8 și respectiv 10 camere), situate în Târgoviște, str. -.-, nr. 3, în prezent str. -.
În motivarea contestației, s-a arătat că bunurile menționate mai sus au aparținut bunicii contestatoarei, -, fiind preluate abuziv de către stat și demolate în anii 1975-1976.
A mai susținut contestatoarea că în mod nelegal i s-a respins notificarea, pe motiv că nu a dovedit dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor, deși s-a prevalat de sentința civilă nr. 423/28.01.1961 a Tribunalului Popular al Raionului Târgoviște, prin care autoarei sale i s-au atribuit aceste bunuri.
Pârâtul Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, cu argumentarea că, pe de o parte, reclamanta nu a dovedit acceptarea succesiunii părinților săi și faptul că aceștia din urmă au acceptat succesiunea autoarei -, iar pe de altă parte, reclamanta nu a arătat modul în care s-au preluat imobilele, având în vedere că în procesul-verbal din 11.06.1975 se precizează că acestea au fost donate Consiliului Popular Târgoviște, împrejurare față de care sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001, reclamanta trebuie să facă dovada, cu hotărâre judecătorească irevocabilă, constatării nulității donației.
Contestatoarea și-a precizat cererea, arătând că obiectul prezentei cauze, prin raportare la sentința de partaj succesoral nr. 423/1961, îl constituie cota de 1/5 din terenul în suprafață de 1285 mp curți-construcții, situat Târgoviște, str. -.-, nr. 3, în prezent str. -, precum și etajul corpului de clădire mic, format din camere 6,7,8 și 9.
Prin sentința civilă nr. 1869 pronunțată la 13 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația, a anulat dispoziția nr. 177/7.08.2006 emisă de pârât și a constatat că reclamanta este îndreptățită la plata, prin echivalent, a despăgubirilor pentru imobilele construcții, estimate în raportul de expertiză la 73.192 lei și pentru terenul de 257 mp intravilan, estimat la 57.591 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că motivele pentru care s-a respins notificarea reclamantei au fost lipsa dovezii calității de moștenitoare a acesteia, față de autoarea - și a dreptului de proprietate invocat.
Tribunalul a apreciat că dispoziția de respingere a notificării este netemeinică deoarece, potrivit copiilor certificatelor de stare civilă depuse la dosar, rezultă că reclamanta este nepoată de fiu, în raport cu -, iar în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
S- mai arătat că, așa cum reiese din alin. 3 al aceluiași articol, succesibili care după 6.03.1945 nu au acceptat moștenirea, sunt repuși, de drept, în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile, care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire echivalând cu acceptarea succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
Corespunzător legislației în materie, art. 689 Cod civil, acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită, împrejurare în care lipsa certificatului de moștenitor nu poate prezuma neacceptarea moștenirii, câtă vreme nu este obligatorie acceptarea expresă, finalizată, de regulă, prin emiterea unui certificat de moștenitor.
Se mai arată că și în situația în care nu s-ar fi acceptat succesiunea, reclamanta era îndreptățită să formuleze notificare, sentința civilă de partaj nr. 423/1961, prin care autoarei reclamante i s-a atribuit lotul nr. 2, reprezentând titlu de proprietate în accepțiunea legii civile.
Instanța de fond a mai arătat că preluarea abuzivă a imobilelor rezultă din împrejurarea că nu există niciun înscris care să ateste transferul acestora de la fostul proprietar, astfel că, se va înlătura apărarea pârâtului că bunurile au fost donate iar reclamanta trebuia să dovedească, în condițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001, constatarea nulității donației prin hotărâre irevocabilă.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu prezintă nicio relevanță faptul că în procesul-verbal din 11.06.1975 se face vorbire despre donația imobilelor, deoarece donația, fiind un act juridic solemn, nu se prezumă, ci trebuie dovedită chiar cu înscrisul autentic, în condițiile în care textul imperativ al art. 813 cod civil prevede că toate donațiile se fac prin act autentic.
instanța de fond că, în realitate, imobilele au ajuns în mod abuziv în posesia pârâtului, câtă vreme fosta proprietară nu a consimțit în mod liber la înstrăinarea lor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Consiliul Județean
considerând-o nelegală și netemeinică deoarece în calitate de pârâtă trebuia să figureze Președintele Consiliului Județean și nu Consiliul Județean care nu a fost citat în cauză, astfel că hotărârea nu-i este opozabilă, că Legea nr.10/2001 prevede termenul de decădere pentru formularea notificării,dar instanța a ignorat acest fapt atunci când a luat în discuție cererile precizatoare introduse după 6 ani, și că expertiza efectuată în cauză nu poate constitui mijloc de probă în favoarea contestatoarei întrucât aceasta a fost efectuată în baza unei alte expertize efectuată într-un alt dosar.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că apelul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Prin cererea cu care a investit instanța, intimata a solicitat anularea dispoziției nr.177/7 august 2006 emisă de intimata Consiliul Județean
Cauza a fost soluționată în contradictoriu cu emitenta dispoziției respectiv Consiliul județean D astfel că sentința îi este opozabilă, nefiind întemeiată susținerea conform căreia hotărârea nu poate fi opusă Consiliului Județean care nu a avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Este neîntemeiată și susținerea conform căreia instanța ar fi încălcat dispozițiile Legii nr.10/2001 pentru că nu a avut în vedere că în art.26 se prevăd termenele de decădere pentru formularea notificării.
Contestatoarea a respectat întocmai dispozițiile Legii nr.10/2001 în sensul că a formulat notificarea în termen, a contestat-o în termen iar acea cerere precizatoare la care face referire apelanta nu poate fi considerată o nouă notificare care să fie formulată peste termenul prevăzut de lege.
Intimata a formulat notificare la 14 noiembrie 2001,așa cum rezultă din copia acesteia aflată la fila 27 dosar, iar prin precizare la contestație la care se face referire de către apelantă aflată la filele 47-48 dosar fond, se fac numai precizări cu privire la obiectul contestației și apărări pe linia acesteia.
Ultima critică formulată de apelantă în sensul că expertiza efectuată în cauză nu poate constitui mijloc de probă pentru că ar fi fost efectuată în baza unei alte expertize efectuată într-un alt dosar, nu poate fi reținută deoarece raportul de expertiză întocmit într-o cauză constituie mijloc de probă pe care instanța trebuie să-l aibă în vedere în coroborarea acesteia cu celelalte probatorii.
Pe de altă parte este cert că această expertiză a fost efectuată conform dispozițiilor legale în sensul că a fost solicitată,încuviințată de instanță care a desemnat expert, acesta deplasându-se pe teren și întocmind raportul de expertiză aflat la dosar.
Pentru toate considerentele arătate, apelul de față este nefondat urmând ca față de prevederile art.296 Cod pr.civilă să fie respins ca atare.
Urmează a se lua act de declarația intimatei că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței civile nr. 1869 pronunțată la 13 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște,-,. 11,. B,. 32, Cod poștal -, Județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
4 ex./17.04.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Eliza Marin
