Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 362
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.505 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în T, B-dul -,. 4,. D,. 35, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți și, personal, lipsind recurentul-reclamant.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este insuficient timbrat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului.
Intimații-pârâți și, având pe rând cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca insuficient timbrat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate că reclamantul are calitatea de unic moștenitor al averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, decedat la data de 06.11.2002, în comuna G, județul D, cu ultimul domiciliu în comuna, sat, județul D și să se constate componența masei succesorale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că atât el, cât și pârâții, sunt fiii defunctului, însă numai el a fost cel care a acceptat moștenirea, astfel cum rezultă din declarația de acceptare a succesiunii autentificată sub nr. 870/20.04.2003 de Biroul Notarului Public, ceilalți fii ai defunctului fiind străini de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil.
A mai susținut reclamantul că, în situația în care unul sau ambii pârâți vor depune o declarație de acceptare a succesiunii, făcută în termen, își rezervă dreptul de a formula o cerere de completare a acțiunii prin care să solicite ieșirea din indiviziune și că masa succesorală se compune din următoarele bunuri: o casă compusă din două camere în stare avansată de degradare, o altă casă compusă din trei camere, o și hol, în stare degradată, o magazie de lemne cu șopron în stare degradată și din terenurile reconstituite pe numele defunctului în baza titlului de proprietate nr.-/2002.
Ulterior, reclamantul a solicitat disjungerea capătului de cerere, de cererea privind constatarea calității de unic moștenitor, precum și suspendarea cauzei privind partajul, până la soluționarea irevocabilă a capătului de cerere principal.
Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2008 instanța a admis cererea de disjungere, dosarul de față privind exclusiv constatarea calității de unic moștenitor a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.3649/4.09.2008, Judecătoria Târgoviște a respins cererea privind constatarea calității de unic moștenitor al defunctului, decedat la data de 06.11.2002, cu ultimul domiciliu în comuna, sat, județul D, cerere formulată de reclamantul, împotriva pârâților și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile sunt fiii defunctului, decedat la data de 06.11.2002, cu ultimul domiciliu în comuna, județul D și că reclamantul a fost singurul care, în termen de 6 luni de la data morții autorului său, a făcut declarație de acceptare expresă a succesiunii.
S-a mai reținut că pârâtul, deși a formulat întâmpinare și a arătat că a stăpânit unul dintre terenurile bun succesoral, ulterior a precizat că înțelege să renunțe la succesiune în favoarea celor doi frați ai săi, și. Pârâtul a precizat că a stăpânit bunuri din succesiune, anume un teren situat în tarlaua 8, parcela 36/11 și a luat din domiciliul defunctului bunuri succesorale, împrejurare de natură a reprezenta o acceptare tacită a succesiunii.
De asemenea, s-a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 689 Cod civil, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită;este expresă, conform aceluiași text de lege, când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat și este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Instanța a reținut că, deși reclamantul nu împrejurarea că pârâții au stăpânit fiecare câte o suprafață de teren din cele ce au aparținut defunctului, acesta susține că actele de stăpânire astfel exercitate sunt echivoce deoarece aceștia au continuat o stăpânire pe care o exercitau și pe timpul vieții defunctului. Martorii și au arătat că pârâtul a stăpânit o suprafață de teren în punctul "", an de an, încă din timpul vieții defunctului.
Cu privire la terenul aferent construcțiilor bun succesoral, s-a reținut că acestea au fost stăpânite de către reclamant, dar între reclamant și frații săi au existat discuții în legătură cu cedarea unei suprafețe de teren intravilan către reclamant (a se vedea în acest sens declarația martorei -).
Față de probele de la dosar și de situația părților din prezenta cauză, s-a reținut că pârâții au acceptat în mod tacit succesiunea, prin stăpânirea unor suprafețe de teren rămase de la defunctul lor autor.
Dacă anterior decesului aceștia stăpâneau prin îngăduința tatălui lor, ulterior decesului, aceștia au stăpânit în calitate de succesibili fără a se putea invoca echivocul stăpânirii. Numai în această calitate ei puteau cultiva și recolta terenurile bun succesoral, iar dacă, eventual, ar fi existat o altă cauză a stăpânirii, aceasta trebuia probată de către reclamant.
Textul de lege privind acceptarea succesiunii în termen de 6 luni, este stabilit de lege pentru a nu lăsa să planeze incertitudinea asupra unei situații juridice și pentru a determina pe toți moștenitorii să-și manifeste acceptarea cât mai repede.
Sancțiunea pe care o instituie, anume pierderea dreptului de a opta cu privire la acceptarea succesiunii, intervine doar în cazul în care succesibilul a stat în pasivitate totală, nu și în cazul în care prin actele efectuate s-a manifestat în sensul acceptării succesiunii.
Stăpânirea unuia din terenurile bun succesoral este un act neechivoc de acceptare, iar despre manifestarea lui în termenul de 6 luni, nu poate exista nici o îndoială câtă vreme fiecare dintre cei doi pârâți au stăpânit în fiecare an terenurile în discuție.
Față de data decesului, anume 06.11.2002, este evident că, oricât de târziu aceștia ar fi efectuat lucrările agricole de primăvară, momentul se încadra în termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii, întrucât acest termen expira abia la data de 06.05.2003, iar cu privire la pârâtul este de observat că și acesta a acceptat succesiunea, dar a înțeles să renunțe în favoarea celorlalți pârâți în fața instanței.
S-a mai arătat că se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 691 Cod civil, anume în situația în care unul dintre erezi renunță cu titlu gratuit în folosul mai multor coerezi după ce, în prealabil, a acceptat succesiunea în mod tacit.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, arătând că instanța ar fi trebuit, în temeiul art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, să îi întrebe pe martori, în general, întrucât doar astfel se poate face o comparație a declarațiilor martorilor propuși de părți, pentru că nu doar o simplă declarație poate constitui dovada în sensul art.1170 Cod civil, ci această declarație trebuie să aibă puterea de a naște probabilitatea cu privire la cele declarate, să fie logică, să fie credibilă, iar instanța,în mod vădit, sau nu, nu a analizat în nici un fel această declarație. Din declarația martorei propusă de către el, instanța nu a reținut decât că ar fi avut loc discuții privind cedarea către reclamant a unei suprafețe de teren intravilan, astfel că, instanța a stabilit situația de fapt pe baza interpretării eronate a unor probe și respectiv, pe reținerea falsă, contra evidenței actelor și lucrărilor dosarului, a unor situații.
A mai arătat apelantul că, după ce a trecut termenul de 6 luni, fără ca o persoană cu vocație succesorală concretă să accepte expres sau tacit succesiunea, ea devine străină de succesiune, astfel că, orice act ulterior în legătură cu succesiunea nu mai poate avea semnificația de acceptare a succesiunii, motiv pentru care solicită admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii.
Prin decizia civilă nr.505 pronunțată la 15 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul, reținând că u poate fi primită critica apelantului referitoare la faptul că martorul nu avea de unde să cunoască situația de fapt, de vreme ce acesta are domiciliul în Tragoviște, întrucât depoziția acestui martor nu a fost combătută sau infirmată de alte probe la fond, iar în apel acesta a declarat că în fiecare an, începând din 1990, stă în proprietatea din, din primavară până în toamnă, iar pe timpul iernii vin săptămânal.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu are nicio relevanță faptul că intimatul nu a fost văzut de către martorul ducând recolta acasă, deoarece nu este absolut necesar ca recolta sa fie dusă acasă, fiind posibile mai multe ipoteze de valorificare a acesteia, fără a fi dusă la domiciliul intimatului-pârât.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că a acceptat, în mod implicit, moștenirea defunctului, prin faptul că a înțeles să stăpânească terenul din, în sprijinul acestui raționament fiind depozitiile martorilor audiati în cauza respectivă, și, depozițiile acestora nefiind combătute și nici infirmate de alți martori.
Astfel, martora - nu a testat nimic cu privire la terenul din, iar martorul arată că a văzut personal când intimatul pleca și se întorcea de la terennul din si că în fiecare an pârâtul a stăpânit terenul, aspecte care, coroborate cu depozițiile martorilor și, duc la concluzia indubitabilă că intimatul, prin actele efectuate, s-a manifestat în sensul acceptării succesiunii.
tribunalul că, reținerea de către instanța de fond a faptului că și intimatul ar fi acceptat succesiunea, nu este de natură a duce la modificarea soluției, întrucât chiar și numai în cazul în care doar pentru intimatul exista dovezi certe cu privire la calitatea acestuia de moștenitor, cererea introductivă a apelantului-reclamant se privește ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că hotărârile sunt date cu încălcarea legii, instanța neanalizând materialul probator administrat în cauză.
Având în vedere că recurentul, declarând recursul de față, nu a achitat și timbrul judiciar de 0,15 lei, achitând doar taxă judiciară de timbru de 10 lei, deși a fost citat cu mențiunea referitoare la timbraj, așa cum rezultă din dovada de citare aflată fila 9 din dosar, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, coroborat cu art. 137 pr.civilă, cu aplicarea dispozițiilor art. 9 din nr.OG32/1995, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul, va admite excepția insuficientei timbrări și va dispune anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări a cererii.
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.505 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în T, B-dul -,. 4,. D,. 35, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată ân ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red.PJ
2 ex/17.04.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
a,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
