Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.85/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarea și de intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.267/S din data de 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 01 iunie 2009, apoi pentru 09 iunie 2009, apoi pentru astăzi 16 iunie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 267/S/08.09.2008, Tribunalul Brașova admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar și a dispus anularea dispozițiilor nr. 1496/2001 și nr. 11943/2007, emise de intimat.
A respins restul pretențiilor formulate de contestatoare.
În argumentarea acestei soluții, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 786/02.07.2001, contestatoarea s-a adresat intimatei pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 318 mp, neafectat de construcții, din parcela de 1275 mp, corespunzătoare cotei sale de proprietate de din dreptul de proprietate din suprafața de 5828 mp aferentă casei demolate, situat în B,-, înscris în nr. 17105 B, nr. top 9305/1/2/1/2/1/3/11/1/a, în prezent sistată. Prin notificarea nr. 787/02.07.2001, contestatoarea s-a adresat Prefecturii Județului B, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit, în prezent demolat, care a fost situat în B,-.
Prin dispoziția nr. 1496/23.10.2001, a fost respinsă cererea formulată de contestatoare pentru restituirea în natură a terenului, cu motivarea că imobilul este ocupat de construcții și amenajări exterioare acestora, cu mențiunea că persoana interesată poate opta pentru acordarea de despăgubiri, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziția nr. 11943/03.07.2007, intimatul a respins notificarea contestatoarei de acordare de despăgubiri pentru imobilul construcție demolat, arătând că valoarea reală a imobilului pentru care se vor acorda măsurile reparatorii în echivalent se va stabili de Comisia Centrală de Evaluare.
Procedând la examinarea deciziilor atacate, prima instanță a apreciat că dispoziția nr. 1496/2001 este lovită de nulitate, în condițiile în care îi lipsește motivarea prevăzută de art. 23 alin. 1, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, aceasta întrucât dispoziția a fost emisă în lipsa oricărei probe, fără o identificare minimă a terenului revendicat, care să stabilească eventuala suprafață de teren rămasă liberă, fără a identifica acest teren cu datele de carte funciară, deși acestea puteau fi cunoscute. Aceleași rațiuni au stat la baza anulării și a dispoziției nr. 11943/2007, prin care s-a propus contestatoarei acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolat și terenul aferent, tribunalul făcând trimitere la dispozițiile de principiu ale legii de reparație care consacră regula restituirii în natură, acordarea despăgubirilor în echivalent intervenind doar pentru ipotezele în care restituirea în natură nu este posibilă.
Adoptarea soluției a fost întemeiată și pe împrejurarea că, în cadrul procedurii desfășurate în fața instanței, contestatoarea nu a solicitat administrarea vreunei probe din care să rezulte posibilitatea restituirii în natură a vreunei suprafețe de teren din imobilul ce a aparținut autoarei sale.
Instanța a arătat totodată că este necesară soluționarea împreună de către intimată a celor două notificări formulate de contestatoare, deoarece acestea se referă la același imobil, astfel încât urmează să fie emisă o singură dispoziție prin care situația imobilului să fie rezolvată în mod unitar, ținând seama că întinderea măsurilor reparatorii în echivalent este în directă dependență cu ipoteza în care restituirea în natură ar fi, chiar și parțial, posibilă.
Împotriva hotărârii au declarat apel ambele părți litigante.
Apelul contestatoarei tinde la schimbarea sentinței tribunalului în sensul admiterii în parte a contestației, fiind formulate două critici care afectează legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de tribunal.
Prima critică a apelului contestatoarei vizează netemeinicia sentinței, determinat de faptul că, din moment ce judecătorul fondului a statuat asupra necesității soluționării împreună a celor două notificări, în mod corespunzător se impunea și obligarea prin dispozitiv a intimatei în acest sens.
C de-al doilea motiv de apel critică soluția prin care a fost respinsă cererea de compensare cu un alt teren în echivalent, în locul acordării de despăgubiri, ca fiind nedovedită.
Prin apelul exercitat de intimatul Municipiul B prin Primar se solicită schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației și a menținerii dispozițiilor emise de intimat.
Expunerea motivelor de apel este concentrată asupra argumentelor care au condus prima instanță la anularea celor două dispoziții, susținându-se, în opoziție cu cele reținute de judecată, că pe întreg parcursul procedurii administrative intimatul a solicitat contestatoarei să depună dovezi în sprijinul restituirii, chiar și parțiale, a terenului revendicat, obligație pe care persoana interesată nu și-a îndeplinit-o,iar această lipsă de diligență nu poate fi pusă în sarcina apelantului intimat.
În faza judecății din apel s-a încuviințat proba de specialitate a expertizei tehnice imobiliare, având ca obiectiv determinarea naturii construite sau neconstruite a imobilului pretins a fi restituit.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor invocate, curtea apreciază apelurile ca nefondate.
Din examinarea dispoziției nr. 1496/23.10.2001 se desprinde că unicul temei care a condus la respingerea notificării formulate de contestatoare pentru restituirea în natură a terenului l-a constituit faptul că acesta este ocupat de construcții și amenajări exterioare acestora, măsură la adăpostul căreia intimatul a recunoscut persoanei îndreptățite dreptul de a opta pentru acordarea de despăgubiri potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării. Raportat la actele dosarului care a format obiectul notificării nr. 786/2001, soluția instanței prin care a constatat că, în fapt, cererea de restituire în natură nu a fost soluționată, sancționând cu nulitatea dispoziția emisă, corespunde prevederilor art. 23, art. 24 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la momentul soluționării acestei notificări.
Expertiza topografică, efectuată pentru prima dată în apel, relevă înțelesul larg pe care intimatul îl conferă noțiunii de "teren ocupat de construcții și amenajări exterioare acestora", din analiza anexei nr. 3 raportului tehnic întocmit de ing. - (fila 49 dosar apel) rezultând că suprafața de 427,25 mp este ocupată de un bloc de locuințe și terenul aferent acestuia, restul suprafeței măsurate, de 848,22 mp, corespunzătoare nr. top 9305/1/2/1/2/1/3/11/1, pretinsă de contestatoare, fiind liberă de construcții ori alte lucrări edilitare.
Considerentele purtând asupra sancțiunii nulității deciziei atacate prevalează și în judecata apelului cauzei, curtea apreciind asupra cerinței respectării scopului principal al legii de reparație, cel al restituirii în natură a terenului preluat în mod abuziv, în acele situații în care această modalitate este posibilă, astfel cum se prefigurează în raportul dedus judecății. Pentru acest motiv, în pofida rolului devolutiv al căii de atac, aprofundarea datelor tehnice ale imobilului prin expertiza întocmită, în sensul determinării cu exactitate a suprafeței de teren liberă - identificabilă între coordonatele 22 - 21 - A - B - 23 din aceeași anexă la care am făcute referire - parcelării acesteia prin acordarea unei noi evidențe imobiliare și pronunțării unei soluții pentru prima dată în această fază, poate fi prejudiciabilă interesului părților. Un argument suplimentar al păstrării soluției primei instanțe îl constituie și interesul soluționării deodată a celor două notificări, prin aceeași dispoziție, pentru rațiuni explicit arătate în sentință: rezolvarea unitară a situației imobilului, corelația existentă între întinderea măsurilor reparatorii în echivalent cu ipoteza restituirii în natură.
Apărarea formulată de intimat, constituită și în motiv de apel, potrivit căreia a făcut toate demersurile pentru depunerea de către contestatoare a unei expertize de dezmembrare a imobilului, nu este conformă acelorași principii ale legii speciale privind obligația unității deținătoare de a proceda la identificarea întocmai a imobilului solicitat a fi restituit, cu atât mai mult cu cât aceasta este unitatea administrativ teritorială deținătoare a planurilor urbanistice și parcelare ale zonelor din localitate.
Respingând astfel motivul de apel d e care s-a prevalat intimatul, apelul contestatoarei este, la rându-i, nefondat.
În cazul primului motiv invocat, sentința pronunțată nu putea dispune expres prin dispozitiv obligarea intimatului la soluționarea deopotrivă, prin aceeași decizie, a celor două notificări, cuprinsul hotărârii, care face parte din întreg ansamblul sentinței, explicitând necesitatea derulării unei asemenea proceduri.
Cât privește cererea de compensare cu un alt teren în echivalent, în locul acordării de despăgubiri, după cum s-a prezentat și în cuprinsul prezentelor considerente, este necesară soluționarea împreună a celor două notificări de către intimat, emiterea unei dispoziții pentru întreg imobilul, cu luarea în considerare a fiecăreia dintre posibilitățile de recunoaștere a măsurilor reparatorii.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelurile și a păstra hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de contestatoarea și intimatul Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 267/S/08.09.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, Pt. - - - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele insanței |
Grefier, - - |
Red./8.07.09
Tehnored. 08.07.09 - 4 ex.
Jud fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
