Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.966/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.306 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 02 iulie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 306/19.03.2009, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, INSTITUTUL NAȚIONAL DE "Prof. Dr. " și CENTRUL DE JUDEȚEAN C, având ca obiect plata drepturilor salariale constând în diferența de spor de 5% dintre sporul de 10 % acordat și 15% prevăzut de art. 13 alin.(1) lit. a) din OUG nr. 115/2004, a celorlalte acte normative aplicabile, începând cu data de 17.10.2005 - 1.11.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data plății, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului, Centrul de Județean C cheltuieli de judecată de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din contractul individual de muncă, cartea de muncă depuse la dosar( 3-13), rezultă că, Centrul de G are calitate de angajator, conform dispozițiilor art. 14 din Codul Muncii în raport reclamantă care exercită funcție de asistentă medicală.
Conform dispozițiilor art. 13 alin.(1), lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115 din 24 noiembrie 2004, anexei 1 Pct.II lit.A din Ordnul nr. 721 din 7 iulie 2005 pentru aprobarea regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu art. 13 din ordonanță, în forma aplicabilă în perioada 17.10.2005-1.11.2008, pentru condiții periculoase sau vătămătoare se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază, personalului din laboratoarele și compartimentele de colectare a sângelui precum și personalului din laboratoarele de preparare a produselor sanguine labile din centrele de transfuzie sanguină județene.
Așadar, prin normele legale precitate sporul reclamat în speță se acordă până la nivelul limitei maxime de 15%, dreptul de apreciere pentru fiecare caz în parte, aparține ordonatorului de credite, conducătorul instituției care în raport de art. 2 din ordonanță are atribuția de gestionare a sistemului de salarizare cu încadrarea în resursele financiare alocate anual.
Deci, acordarea limitei maxime de 15% a sporului pentru condiții periculoase, în perioada de referință nu a constituit o obligație imperativă pentru angajator, astfel reclamanta nu este îndreptățită să primească diferența de 5% pentru perioada 17.10.2005 - 1.11.2008.
Față de aceste împrejurări, apărarea reclamantei întemeiată pe reglementările OG 137/2000 nu este justificată, atâta timp cât fiecare conducător de instituție a avut dreptul de a aprecia până la data de 1.11.2008, procentul de până la 15% sporul pentru condiții periculoase acordat salariaților.
Nu poate fi primită nici apărarea întemeiată pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pentru 2005-2007 din perspectiva statuărilor art.157 alin.(2) din Codul Muncii în raport de care sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate de le bugetul de stat se stabilește prin lege.
Drept urmare, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta -, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că hotărârea este nelegală prin interpretară dată prevederilor art. 13 din nr.OUG 115/2004, în sensul că nu au fost avute în vedere condițiile de desfășurare a activității personalului îndreptățit la încasarea unui spor de până la 15% din salariul de bază, nu s-a efectuat o expertiză de specialitate care să ateste condițiile concrete de muncă și atribuțiile reclamantei, care justifică acordarea sporului solicitat.
Pe de altă parte, se susține în cuprinsul motivelor de recurs că tribunalul a ignorat dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 - 2007, care, în acord cu dispozițiile legale stabilesc în materie un cuantum fix al sporului pentru condiții periculoase de 15%.
O ultimă critică adusă sentinței vizează acordarea cheltuielilor de judecată către pârâtă, susținându-se că suma reprezentând onorariul avocațial nu a fost plătită de Centrul de Sf. G, astfel cum apare menționat pe chitanța cu care s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază recursul ca nefondat
Relativ la primul motiv de recurs, inutilitatea și lipsa de concludență a unei expertize tehnice care să determine condițiile concrete de muncă ale reclamantei sunt, dincolo de inadmisibilitatea unei asemenea probe în faza recursului, evidente. Aceasta în condițiile în care, tot cu caracter evident, rezultă natura acestor condiții din copiile înscrisurilor depuse la dosar, carnetul de muncă, respectiv contractul de muncă nr. 2/1998, care atestă că reclamanta își desfășoară activitatea în compartimentul de colectare și control sanguin al pârâtei, pentru care reglementările în vigoare instituie prezumția unui loc de muncă cu grad de pericol prin riscul infectării personalului. Tocmai în scopul instituirii unui regim special, Legea nr. 125/2005 pentru aprobarea nr.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unităților sanitare publice, a prevăzut acordarea unor sporuri la salariul de bază al acestui personal. Prevederile art. 13 din menționatul act normativ dispun că aceste sporuri pot fi acordate, în speță, până la 15% din salariul de bază, neexistând nicio dispoziție imperativă care să determine natura fixă a acestui spor, de natură a recunoaște dreptul pretins de reclamantă, dispoziție în lipsa căreia instanța nu poate pronunța o hotărâre contrară caracterului permisiv al normei juridice. De altfel, după cum se desprinde din întreaga economie a raportului dedus judecății, acest spor se acordă la latitudinea conducătorului unității, astfel încât să se realizeze încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli alocat unității sanitare.
În mod corespunzător, nu poate fi primită nici critica adusă de recurentă interpretării date de prima instanță art. 157 alin. 2. muncii, în condițiile în care clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară nu pot înfrânge dispozițiile legii, ale căror caractere au fost prezentate mai sus.
Cât privește motivul de recurs purtând asupra cheltuielilor de judecată puse în sarcina reclamantei conform art. 274 Cod procedură civilă, aceste este la rândul lui nefondat. Unitatea sanitară pârâtă a fost reprezentată în litigiu în baza delegației avocațiale, aceasta reprezentând dovada contractului de asistență juridică încheiat între parte și avocat, iar valoarea probantă a chitanței de plată a onorariului nu poate fi pusă la îndoială în cadrul acestei analize.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâtă în recurs, constând în onorariul avocațial.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 306/19.03.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
Președinte, - - - | Judecător, Pt. - - - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./8.07.09
Tehnored. 08.07.09 - 2 ex.
Jud fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
