Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 86/A/2008

Ședința publică din 31 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 772/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-, având ca obiect plângere împotriva Dispoziției Primarului, emisă în baza Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 24.03.2008, de către intimatul-pârât, întâmpinare în două exemplare.

Pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la judecarea cauzei, instanța lasă pricina la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta apelanților-reclamanți, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimatului-pârât, consilier juridic.

Se comunică un exemplar de pe întâmpinare cu reprezentanta intimaților-reclamanți.

La întrebarea instanței, reprezentanta apelanților-reclamanți învederează că nu cunoaște prețul exact de circulație al imobilului în litigiu și arată că apreciază că acesta valorează aproximativ 100.000-130.000 Euro.

Reprezentantul intimatului-pârât arată că după cunoștințele sale valoarea de circulație a apartamentului este în jur de 120.000 Euro și solicită respingerea cererii în probațiune privind expertiza de evaluare a apartamentului, formulată de apelanții-reclamanți prin memoriul de apel, învederând că evaluarea imobilului se întocmește de un expert autorizat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța, în urma deliberării, în conformitate cu dispozițiile art. 141, art. 16 alin. 4 și 5, art. 19 și 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificată prin OUG nr.81/2007, respinge ca neconcludentă proba cu expertiza de evaluare a imobilului în litigiu, raportat și la susținerile părților privind valoarea de circulație a acestui imobil, respectiv 120.000-130.000 Euro.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate, anularea dispoziției Primarului nr. 2837/17.11.2005 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de aplicare a despăgubirilor bănești, fără cheltuieli de judecată, susținând concis memoriul de apel.

Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate pentru motivele cuprinse în întâmpinare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.772 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată, precizată de reclamanții și împotriva pârâtului Primarul municipiului C-.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Dispoziția nr. 2837/17.11.2005 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins cererea de restituire in natură a apartamentului nr. 7 din imobilul situat in C-N,-, deoarece apartamentul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/ 1995 foștilor chiriași. Totodată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a se emite această dispoziție, s-a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind foștii proprietari tabulari ai imobilului apartament revendicat, conform C nr. 27991. lmobilul a fost preluat în proprietate a statului în baza Decretului de expropriere nr. 223/1974, fără plată, iar apartamentul a fost înstrăinat foștilor chiriași.

Prin Sentința civilă nr. 822/2006 a Judecătoriei Cluj -N, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți pentru constatarea nulității titlului Statului Român și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român și numiții, contract având ca obiect imobilul de mai sus.

În consecință, având în vedere că imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, măsurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv se stabilesc numai în echivalent, conform art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor bănești, Tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii în echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementate prin Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005. Prin OUG nr. 81/2007 a fost modificat Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005 astfel încât în prezent se recunoaște dreptul de a primi despăgubiri în numerar, respectiv o sumă de maxim 500.000 lei, în urma procedurii speciale reglementate de această lege.

În consecință, dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea normelor legale în materie, urmând să fie trimisă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care va stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților, conform procedurii speciale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată și a menținut Dispoziția de acordare a despăgubirilor ca temeinică și legală.

Împotriva acestei sentințe reclamanții și au declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile, anularea dispoziției nr.2837/2005 emisă de Primarul mun.C N, și obligarea acestuia la acordarea de măsuri reparatorii bănești în valoarea actualizată precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului reclamanții au arătat că instanța de fond putea să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești în favoarea reclamanților, la prețul de circulație al imobilului, de la data efectivă a plății, pentru a fi în prezența unei despăgubiri echitabile.

Titlurile de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare nu au nici o valoare efectivă și nici nu există fiind doar o formulă generală fără valoare materială efectivă, astfel încât simpla modalitate corectă de acordare a unor măsuri reparatorii este aceea de achitare a sumei de bani constând în valoare reală a imobilului preluat abuziv.

Potrivit jurisprudenței CEDO ( Taub contra României), reparația acordată de pârât nu este una efectivă și reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art.1 al.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.

Deoarece fondul "Proprietatea" nu funcționează în prezent de o manieră susceptibilă să asigure o indemnizație efectivă, aceasta echivalează cu absență totală a indemnizației în sensul legislației interne, reglementare incompatibilă cu respectarea dreptului garantat prin art.1 al.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.

Pârâtul intimat Primarul mun.C N, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică (12-14).

În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că restituirea în natură a imobilului în litigiu nu este posibilă, astfel încât în mod corect s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, care vor fi stabilite de comisia centrală de acordare a despăgubirilor potrivit art.16 al.1 din titlul VII al Legii nr.247/2005.

Din interpretarea art.22 al.1 coroborat cu art.26 al.1 din Legea nr.10/2001, rezultă că pârâtul are obligația de a soluționa pe fond notificarea reclamanților sub toate aspectele inclusiv de a alege modalitatea de acordare a măsurii reparatorii in echivalent, fapt care presupune obligația unității deținătoare de a face o propunere motivată care să fie înaintată comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care, în baza raportului de evaluare va emite o dispoziție reprezentând titlu de despăgubire.

Caracterul obligatoriu al procedurii administrative rezultă neîndoielnic din lege dar aceasta nu constituie un obstacol în accesul liber la justiție, potrivit art.21 din Constituția României și art.6 din CEDO, notificatorul având dreptul de a se adresa instanței judecătorești după emiterea dispoziției de soluționare pe fond a notificării.

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în baza art.295 al.1 pr.civ. reține următoarele:

Reclamanții sunt foștii proprietari ai imobilului situat în C N-, înscris în CF nr.27991, nr.top.23087/S/VII, imobil care a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974 prin decizia nr.522/01.12.1975.

Ulterior, Statul Român a înstrăinat acest imobil în temeiul Legii nr.112/1995 în favoarea numiților I și prin contractul de vânzare cumpărare nr.3573/30.10.1996.

Acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat a fost respinsă prin sentința civilă nr.822/2006 a Judecătoriei Cluj N, dosar nr.14531/2005 rămasă definitivă prin decizia nr.467/2006 a Tribunalului Cluj, dosar nr.260/2006 și irevocabilă prin decizia nr.2434/R/2006 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr-.

Conform art.18 lit.c din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, imobilul în litigiu a fost înstrăinat numiților I și, cu respectarea dispozițiilor legale așa cum reiese din hotărârile judecătorești mai sus menționate astfel încât reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, numai la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, restituirea în natură a imobilului nefiind posibilă.

Potrivit art.1 alin.2 teza II și art.1 alin.3 teza II din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către utilitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluat abuziv se propun a fi acordate prin decizie sau, după caz, dispoziția motivată a entității investite potrivit legii cu soluționarea notificării.

Raportat la aceste texte legale, în lipsa acordului reclamanților cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, Curtea apreciază că este legală dispoziția atacată prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru apartamentul nr.7 înscris în CF nr.7991 nr.top.23087/S/VII, susținerea apelanților referitoare la faptul că statul le impune despăgubirea prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare fiind nefondată.

In privința cererii reclamanților de acordare a despăgubirilor bănești reprezentând valoarea actualizată a imobilului, titlul VII din Legea nr.247/2005 a fost modificat și completat prin OUG nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv tocmai pentru ca Fondul Proprietatea să devină operațional în cel mai scurt timp, redefinindu-se instrumentele prin care urmează a se acorda despăgubirile.

Art.141alin.3 din actul normativ mai sus menționat stabilește dreptul persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată la acordarea de despăgubiri în numerar, conform acestei legi și normelor emise în aplicarea acestora, în limita unei sume de maximum 500.000 lei.

În ședința publică din 31.03.2008, reprezentanta reclamanților a arătat că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 100.000-130.000 euro.

În consecință, la momentul pronunțării deciziei valoarea imobilului înscris în CF nr.27991 C nr.top.23087/S/VII nu depășește suma de 500.000 lei (1 euro = 3,7276 lei curs BNR la 31.03.2008) astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți să obțină o indemnizație bănească efectivă constând în despăgubiri ce reprezintă valoarea de circulație a imobilului, neputându-se susține în acest sens că se încalcă dreptul de proprietate al reclamanților garantat de art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994.

Art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la convenție statuează că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

În speță, nu sunt îndeplinite premisele pentru constatarea existenței și justificarea unei ingerințe a Statului Român în dreptul de proprietate al reclamanților deoarece, pe de o parte, dreptul de proprietate al acestora asupra apartamentului nr.7 situat în- din C N nu a fost confirmat definitiv în justiție, fie anterior, fie ulterior vânzării acestuia către terții chiriași, astfel încât să îi împiedice pe reclamanți să se bucure de dreptul lor, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat, aceștia pot obține în conformitate cu legea specială modificată și completată prin OUG nr.81/2007, despăgubiri efective constând în valoarea de circulație a imobilului.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul reclamanților și în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 772 din 13.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

--- - - - - -

RED./MR

05.04.08/4 EX.

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Cluj