Speta Legea 10/2001. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.87/A/2008
Ședința publică din data de 31 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamantele și - împotriva sentinței civile nr. 773 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect plângere împotriva dispoziției primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă apelantele-reclamante și, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care apelantele-reclamante solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât apărătorul ales nu este prezent în instanță.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la judecarea cauzei, lasă pricina la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelantele-reclamante și personal și asistate de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimaților-pârâți Primarul municipiului C- și Municipiul C-N prin Primar, consilier juridic.
Reprezentantul apelantelor-reclamante solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul C-N prin Primar, formulată de pârâtul Primarul municipiului C-N prin întâmpinare, arătând că prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții, fiind astfel incidente dispozițiile privind autoritatea de lucru judecat.
Totodată, apărătorul apelantelor-reclamante solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, întrucât la data introducerii acțiunii, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezenta Statul Român.
Instanța, în urma deliberării potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 21 alin. 4 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C-N prin Primar, întrucât imobilul este deținut de Municipiul C, dispoziția atacată fiind emisă de reprezentantul municipiului C-N, Primarul municipiului C-
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantelor-reclamante solicită admiterea apelului, anularea dispoziției nr. 3476/29.12.2005, constatarea preluării fără titlu valabil a imobilului în litigiu, obligarea pârâților Municipiul C-N prin Primar și Primarul municipiului C-N la emiterea unei noi dispoziții de restituire a terenului liber de supraedificate, precum și obligarea pârâtului Statul Român prin ministerul Economiei și Finanțelor la plata sumei ce constituie măsură reparatorie prin echivalent bănesc potrivit raportului de expertiză aflat la dosar cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Totodată, apărătorul apelantelor-reclamante învederează că nu s-a administrat probatoriu din care să rezulte că s-au plătit reclamantelor despăgubiri pentru teren și solicită ca instanța să se pronunțe în dispozitiv asupra preluării fără titlu a imobilului.
Reprezentantul intimaților-pârâți Primarul municipiului C- și Municipiul C-N prin Primar solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate, pentru motive cuprinse în întâmpinare, învederând că apelantele-reclamante au posibilitatea de a apela la procedura completării sentinței civile pentru a se face mențiunea în dispozitiv asupra modului de preluare a imobilului de către Stat.
Primind cuvântul în replică, reprezentantul apelantelor-reclamante arată faptul că nu a formulat o cerere direct în apel, că procedura permite ca în situația în care o instanță a omis să se pronunțe asupra unei chestiuni, să se adreseze instanței de control judiciar, fiind astfel respectat principiul disponibilității.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 773/13.XI.2007 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea reclamantelor și, împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât și ca neîntemeiată, față de pârâtul Municipiul C-N și Primarul municipiului C-N, având ca obiect anulare Dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001, constatare preluare abuzivă și măsuri reparatorii, constând în restituire în natură, restituire în compensare și despăgubiri bănești.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin Dispoziția Primarului mun. C- nr.3476/29.XII.2005, deși s-a stabilit că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul disp. art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, s-a respins cererea de restituire în natură imobilului situat în C-N,-, compus din teren și construcție demolată, deoarece terenul este în zonă sistematizată și s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantelor, în condițiile legii speciale, pentru imobilul înscris în CF 18130 C-N top 11902.
Din evidențele de CF "rezultă că imobilul pentru care reclamantele au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, solicitând despăgubiri, este compus din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă și șindrilă cu două camere și dependințe, grajd și teren de 324 stjp, fiind preluat în proprietatea Statului Român, în baza Decretului de expropriere nr.12/1987, cu plata despăgubirilor legale.
Deși prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing., s-a stabilit că suprafața liberă de construcții este de 239 mp și reprezintă spațiul existând între două alei, s- considerat că nu poate fi restituit în natură, întrucât face parte din categoria amenajărilor de utilitate publică, în sensul disp. art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 și art.10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară legii.
În concluzie, Dispoziția emisă de Primar fost apreciată ca fiind corectă și legală în condițiile în care conform OUG nr.81/2007 cuantumul despăgubirilor în numerar, poate atinge suma maximă de 500.000 lei, iar petitul de constatare al preluării fără titlu imobilului, nu prezintă relevanță, în sensul că nu are repercusiuni asupra soluției date notificării.
Împotriva acestei sentințe rezumate mai sus reclamantele și (fostă ) au declarat apel în termen legal, solicitând modificare ei, în sensul anulării Dispoziției emise de Primar, constatării preluării fără titlu valabil imobilului în litigiu și obligarea Primarului să emită o nouă Dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 239 mp și despăgubiri bănești la prețul pieței pentru restul terenului de 903 mp și pentru construcția demolată, ori hotărârea ce se va pronunța să cuprindă aceste dispoziții.
În motivare, se arată în esență că Tribunalul nu s- pronunțat asupra petitului vizând constatarea preluării fără titlu valabil imobilului în litigiu, ignorând în acest mod principiul disponibilității, prevederile art.129 alin.5 Cod proc.civ. precum și distincția instituită de legiuitor, prin disp. art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, privind tratamentul juridic diferențiat în funcție de natura preluării, această distincție reflectându-se și în prevederile art.45 lin.2 și art.48 alin.3 din Legea nr.10/2001, concluzionându-se că în speță preluarea a fost fără titlu, deoarece Decretul de expropriere nr.12/1987 a fost un act secret, iar pe de altă parte despăgubirile acordate la acea vreme, au fost plafonate.
Apoi greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în condițiile în care despăgubirile în bani cuvenite reclamantelor, urmează a se acorda la prețul de piață.
De asemenea, neîntemeiat și nelegal li s-a respins cererea de restituire în natură, deoarece raportat la data notificării, Normele Metodologice din 7.III.2007 nu retroactivează, totodată disp. art.10.3 nu sunt incidente, referindu-se exclusiv la spații verzi din jurul blocurilor, ceea ce nu este cazul în speță, invocându-se în final și principiul ierarhiei actelor normative.
Referitor la despăgubirile cuvenite reclamantelor, fiind vorba de un imobil preluat fără titlu valabil, fiind incidente disp.art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, instanța trebuia să stabilească prin hotărâre, care este cuantumul despăgubirilor, susținând că Legea nr. 247/2005 este inoperantă în această privință, iar despăgubirile trebuiau acordate conform expertizei administrate în cauză.
Prin întâmpinare Pârâtul primarul municipiului C-N și respectiv Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat respingerea apelului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, reține următoarele:
Critica vizând nepronunțarea instanței de fond, asupra petitului vizând constatarea preluării fără titlu valabil imobilului în litigiu, este neîntemeiată câtă vreme în considerentele sentinței atacate, s- învederat cu claritate că respingerea lui se impune, întrucât "în contextul soluționării prezentei acțiuni, preluarea cu sau fără titlu imobilului, nu prezintă relevanță, asupra soluției date notificării".
Prin urmare, din moment ce prin Dispoziția emisă de Primarul Municipiului C- nr.3476/29.XII.2005, s-a stabilit neîndoielnic atât calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite, în sensul disp. art.3 alin.1 lit. și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, cât și faptul că imobilul în litigiu face obiectul acestui act normativ, fiind încadrat în categoria celor preluate abuziv, pentru care s- și propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, apare cu evidență faptul că petitul în discuție, nu era de natură să schimbe cu nimic soluția dată notificării, prin Dispoziția primarului, soluție de altfel favorabilă reclamantelor.
Cu alte cuvinte, prin Dispoziția primarului, imobilul în litigiu fiind deja inclus în categoria generică celor preluate în mod abuziv, în condițiile în care în concepția legiuitorului sunt incluse în această categorie generică, toate modalitățile de preluare, cu titlu, respectiv fără titlu sau fără titlu valabil, constatarea preluării fără titlu valabil imobilului în litigiu este lipsită de interes, întrucât nu poate avea nici o repercusiune asupra soluției date notificării prin Dispoziție, aceasta fiind și concluzia Tribunalului prin sintagma "nu prezintă relevanță", iar distincțiile de regim juridic din contextul Legii nr.10/2001, la care fac trimitere apelantele, nu sunt incidente în speță.
De altfel, imobilul în litigiu trecând în proprietatea Statului Român, în baza Decretului prezidențial de expropriere nr.12/30.1987, în vederea realizării ansamblului de locuințe din Cartierul -, figurând la poziția 13 din listele anexe la acest decret, aspect învederat de reclamante în notificarea formulată, recunoscând și că au fost despăgubite la acea vreme cu suma de 80.000 lei, cuantumul fiind în realitate de 80.563 lei, așa cum rezultă din documentele încheiate în 30.1987 (filele 86-93 dosar fond) concluzia ce se impune, este aceea că imobilul în litigiu fost preluat cu titlu valabil, petitul în discuție fiind chiar și pe fond neîntemeiat.
Referitor la nerestituirea în natură porțiunii de teren liberă de construcții, Curtea apreciază critica adusă de reclamante îndreptățită, în condițiile în care prin raportul de expertiză administrat în cauză, efectuat de ing., s-a stabilit că suprafața liberă de construcții este în întindere de 239 mp și este situată între două căi de acces la blocul nr.G 7, înconjurat de o platformă de beton (filele 126- 130 dosar fond), în speță fiind incidente dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Deși această suprafață constituie într-adevăr spațiu, amplasat între două alei, instanța apreciază că nu se încadrează în categoria amenajărilor de utilitate publică, în sensul disp.art.10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, deoarece nu este amplasat în jurul blocului menționat. Acest aspect a fost de altfel recunoscut, de însăși unitatea deținătoare, prin procesul verbal încheiat în 22.2004 privind starea de fapt imobilului situat în C-N,-, relevându-se în cuprinsul lui că această suprafață de 225 mp, (sensibil egală cu cea stabilită de expert la 239 mp), este "favorabilă de retrocedare" (filele 51 dosar fond).
Pe cale de consecință, curtea în temeiul art.282, 296 Cod proc.civ. va admite în parte apelul reclamantelor și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte plângerea reclamantelor și va anula parțial Dispoziția Primarului, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 239 mp liberă de construcții, identificată prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză.
Având în vedere că din suprafața totală de teren evidențiată la CF de 324 stjp, adică 1166 mp, reclamantele au în nume propriu cota de 126/192 parte, iar ca moștenitoare a mamei lor încă 42/192 parte, deci în total cota de 168/192 parte, solicitată prin acțiunea introductivă, cotă ce reprezintă 1020 mp, înseamnă că diferența de teren pentru care sunt îndreptățite reclamantele la măsuri reparatorii prin echivalent, se cifrează la 781 mp (1020 mp - 239 mp restituiți în natură = 781 mp).
Prin urmare, Curtea va menține Dispoziția primarului, privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru diferența de teren cuvenită reclamantelor de 781 mp și pentru cota de 168/192 parte din construcția demolată din cărămidă, acoperită cu țiglă și șindrilă, compusă din două camere și două bucătării, condiționat de restituirea despăgubirilor încasate în februarie 1987 pentru imobilul expropriat, în sumă totală de 80.563 lei actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit, așa cum pretind disp.art.12 din Legea nr.10/2001.
Restul criticilor aduse de reclamante nu pot fi primite, în condițiile în care Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în privința aplicării Legii nr.10/2001, neavând legitimare procesuală pasivă, reclamantele neputând pretinde despăgubiri bănești în afara cadrului legislativ existent, instituit prin Legea nr. 247/2005 Titlul VII cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare va menține din sentință, dispoziția privind respingerea acțiunii introductive a reclamantelor față de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsit de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantele și - împotriva sentinței civile nr. 773 din 13.XI.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantelor și - și anulează în parte Dispoziția Primarului municipiului C-N nr. 3476/29.XII.2005 și în consecință:
Dispune restituirea în natură a suprafeței de 239 mp din imobilul situat administrativ în C-N Calea - nr. 147, înscris în CF nr. 18130 C-N top 11902, conform raportului de expertiză și schiței efectuate de ing. aflate la filele 126-131 dosar fond.
Menține Dispoziția Primarului municipiului C-N nr. 3476/29.XII.2005, privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru diferența de teren cuvenită de 781 mp și pt. cota de 168/192 parte din construcția demolată, condiționat de restituirea despăgubirilor încasate în 1987 pentru imobilul expropriat, în sumă totală de 80.563 lei actualizată.
Menține din sentință dispoziția privind respingerea acțiunii reclamantelor față de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei calității procesual pasive.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31.III.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact.GC
8 ex/14.04.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
