Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 87
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul, cu domiciliul în Dr. Tr. S,. G,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 328 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 818/Civ/2004, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ A FERATE - REGIONALA C, cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect legea 10/2001, trimis spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr. 715 din 28 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- (nr. în format vechi 2923/Civ/2006), prin decizia civilă nr. 2476 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic reprezentând intimata COMPANIA NAȚIONALĂ A FERATE - REGIONALA C, lipsind apelantul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței depunerea la dosarul cauzei, după strigare la termenul anterior, de note scrise formulate de apelantul contestator prin care solicită instanței judecarea cauzei în lipsa sa, după care;
Consilier juridic pentru intimata COMPANIA NAȚIONALĂ A FERATE - REGIONALA Caî nvederat instanței că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză întocmit în cauză, precizând că terenul se află sub calea ferată, fiind concesionat de Ministerul Transporturilor.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic pentru intimata COMPANIA NAȚIONALĂ A FERATE - REGIONALA Cap us concluzii de respingere a apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.4203/2003 la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională A Ferate - Regionala CFR pentru a fi obligată să restituie terenul în suprafață de 291 mp. sau să-i plătească despăgubirile aferente.
Prin sentința civilă nr.739 din 16 iunie 2003, Tribunalul Mehedinția declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - cu motivarea că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze pricina în raport de dispozițiile art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr.4406 din 11.12.2003 a respins ca tardiv recursul.
Prin sentința civilă nr.328 din 9 septembrie 2004, Tribunalul Dolj investit prin declinare de competență a respins contestația formulată de reclamantul împotriva deciziei nr.1/4056 din 10 iunie 2004 în contradictoriu cu pârâta Compania Națională a Ferate - Regionala CFR
Tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Compania națională CFR SA să-i restituie terenul în suprafață de 291 mp. situat în localitatea G, preluat abuziv în anul 1965.
Ulterior introducerii acțiunii, prin decizia nr.1/4056 din 10 iunie 2004, directorul general al companiei a respins notificarea formulată de reclamant în baza Legiinr.10/2001, cu motivarea că acesta nu a dovedit că autorul său a fost expropriat de către stat în favoarea CFR, nu d-a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită.
A reținut tribunalul că prin decretul nr.207/1965 a fost expropriată în favoarea statului suprafața de 4029 mp. teren inclusă în teritoriul administrativ al orașului Tr.S, dar în anexă la decret figurează CAP.
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, prin decizia nr.1848 din 7 iulie 2005 respins apelul reclamantul, reținând că reclamantul, deși avea obligația să depună acte doveditoare ale dreptului de proprietate, nu a făcut dovada modalității de preluare abuzivă a terenului.
Prin decizia nr.4863 din 18 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a fost admis recursul contestatorului, s-a casat decizia nr.1848 din 07.07.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această situație, instanța supremă a reținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesar a se administra toate probele utile, inclusiv o expertiză tehnică de individualizare pentru a lămuri pe deplin, dacă imobilul solicitat se regăsește pe amplasamentul căii ferate și dacă a trecut în proprietatea statului în baza celor două Decrete de expropriere nr.207/1965 și 61/1965, cu sau fără titlu; determinarea modului de trecere în proprietatea statului are importanță, întrucât exproprierea în baza celor două acte normative trebuia să se facă cu plata unor despăgubiri, ceea ce atrage aplicarea corespunzătoare a dispoz.art.11 alin.7 din Lg.10/2001.
S-a constatat că reclamantul a dovedit calitatea sa de moștenitor legal al autorului său Gh. precum și faptul că acesta a avut în proprietate o suprafață de teren aflată în detenția societății pârâte; faptul că autorul nu figurează în anexele celor două decrete de expropriere nu duce la concluzia că nu are calitatea de persoană îndreptățită, în condițiile în care celelalte înscrisuri depuse la dosar instituie prezumția preluării abuzive.
S-a concluzionat că se impune clarificarea aspectelor ce țin de preluarea imobilului, după care instanța trebuie să se pronunțe cu privire la măsurile reparatorii la care reclamantul este îndreptățit.
Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către contestatorul împotriva sentinței civile nr.328 din 09.09.2004 a Tribunalului Dolj, cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr.2923/11.10.2006 (nr.nou -).
În baza considerentelor deciziei de casare, prin încheierea din 98.11.2006 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie.
Raportul de expertiză tehnică a fost întocmit de exp. la care a formulat obiecțiuni intimata Compania Națională a Ferate - CFR SA - Sucursala Regională CFR
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Civilă, prin decizia nr.715 din 28 iunie 2007 admis apelul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.328 din 9 septembrie 2004 Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimata CNCF - Regionala CFR C, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului.
În raport de dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Lg.10/2001, și de considerentele deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că apelantul-contestator are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul legii 10/2001, fiind făcută dovada faptului că autorul acestuia Gh. a deținut în proprietate o suprafață de teren ce a fost preluată de către stat în baza Decretului de expropriere nr.207/1965, suprafața aflată în prezent în detenția societății intimate.
S-a mai reținut calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură a suprafeței de 390 mp. teren intravilan, amplasată pe teritoriul localității G, întreaga suprafață de teren respectivă fiind situată pe terasamentul căii ferate Dr.Tr.S -
Situația de fapt a fost evidențiată prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză la 14 mai 2007, probă științifică ce a clarificat regimul juridic al terenului aflat în litigiu și a stabilit fără nici un dubiu că este situat pe amplasamentul căii ferate, reprezentând terasamente (368 mp.), linie curentă (39 mp), canal de interceptare a apelor de pe versant (43 mp.).
S-a mai constatat că terenul în discuție face parte din domeniul public al Statului Român, dat în administrarea Companiei Naționale de Ferate - CFR SA - Sucursala Regională C, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură contestatorului.
Cu toate acestea, în condițiile în care nu este posibilă restituirea în natură, s-a stabilit că apelantul contestator este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente). În acest sens, instanța a reținut că despăgubirile la care este îndreptăți contestatorul, în raport de aceste dispoziții legale și de prevederile art.11 alion.7 din Legea nr.10/2001, se vor acorda de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs contestatorul și pârâta Compania Națională de Ferate - Regionala CFR
Contestatorul în dezvoltarea motivelor de recurs indicate în drept în temeiul art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ. susține că, deși i s-a admis apelul, instanța nu a dat dovadă de rol activ și a pronunțat o hotărâre fără o finalitate clară.
În acest sens,a precizat că, deși prin acțiunea sa a solicitat în concret restituirea terenului preluat abuziv sau acordarea de despăgubiri în cuantum stabilit cert, instanța a constatat pur și simplu că este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, fără a arăta în ce constau acestea și care este cuantumul lor.
Pârâta Compania Națională de Ferate - CFR SA - Sucursala Regională CFR Cas usținut în recursul său că, instanța de apel în raport de probele administrate în cauză, în mod greșit a reținut calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent a contestatorului.
Prin decizia civilă nr.2476 din 14 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr-, ICCJ a respins ca tardiv recursul declarat de CN CFR SA - Regionala CFR C împotriva deciziei civile nr.715 din 28 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - secția civilă.
A admis recursul declarat de contestatorul împotriva aceleiași decizii, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, Curții de APEL CRAIOVA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul, s-a apreciat că este fondat. Astfel, prin hotărârea recurată, corect s-a stabilit de către instanța de apel că recurentul-contestator a făcut dovada că autorul său Gh. a deținut în proprietate teren care a fost preluat de către stat în baza Decretului de expropriere nr.207/1965 și care în prezent se află în posesia pârâtei.
Faptul că proprietatea lui Gh. nu figurează în anexa la decret, nu este de natură să conducă la concluzia că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită, atâta timp, cât prin înscrisuri aflate la dosar este instituită prezumția preluării abuzive.
Contestatorul a dovedit că este moștenitorul autorului său, Gh., și că acesta a avut în proprietate teren, care în prezent se află în detenția societății pârâte. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit că terenul ce a aparținut autorului contestatorului este amplasat pe terasamentul pârâtei, cuprinde linia curentă și canalul de interceptare a apelor de pe versant, făcând parte din domeniul public al Statului Român și dat în administrarea Companiei Naționale de Ferate CFR SA - Sucursala Regională C, situație în care nu poate fi restituit în natură. În aceste condiții, așa cum s-a reținut și în apel, când nu este posibilă restituirea în natură, contestatorul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.
Cu toate acestea, instanța de apel a omis să observe că ulterior introducerii acțiunii, prin decizia nr.1/4056 din 10 iunie 2004, directorul general al companiei pârâte a respins notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001.
În cauză nu este relevantă soluția dată, ci faptul că notificarea s-a soluționat anterior modificării Legii 10/2001 prin Lg.247/2005.
Față de data soluționării notificării, contestatorul este îndreptățit la despăgubiri bănești conform legii nemodificate, nefiind incidente dispozițiilor din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În aceste circumstanțe, cade în sarcina instanței de judecată să lămurească pe deplin situația de fapt, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor bănești, Având în vedere dispoz.Lg.10/2001, anterior modificării ei.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel, față de dispozițiile Legii nr.10/2001 nemodificată, va stabili că în cauză, este îndreptățit la despăgubiri bănești, urmând să dispună efectuarea unei expertize pentru evaluarea șu stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești potrivit legii.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești să se aibă în vedere dispozițiile art.31 din Legea 10/2001, nemodificată și, după clarificarea acestor aspecte, instanța urmând să se pronunțe cu privire la cuantumul despăgubirilor bănești la care este îndreptățit contestatorul.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta CN CFR SA - Sucursala Regională CFR C s-a reținut că este tardiv declarat, urmând să fie respins ca atare în conformitate cu art.301 și 103 pr.civ.
În prezenta cauză, recurentei pârâte i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 12 iulie 2007, așa cum atestă procesul verbal aflat la fila 131 din dosarul instanței de apel nr-.
Calculând termenul de recurs de la această datăm, recurenta putea declara recurs, încadrându-se în termenul prevăzut de art.301 pr.civ. până la data de 28 iulie 2007.
Recursul a fost însă declarat la data de 7 august 2007, peste termenul prevăzut de lege.
În rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitate evaluare terenuri, ce a fost întocmită în cauză de către expert tehnic, împotriva căreia nu s-au formulat obiecțiuni.
S-a dispus de către instanță efectuarea de către adrese către Consiliul Județean M și Arhivele Statului - Direcția Județeană M, pentru a comunica dacă apelantului i s-au acordat despăgubiri bănești la momentul exproprierii, răspunsurile fiind înaintate prin adresa nr.7629/2008 și nr.24293/2008.
Reclamantul apelant a făcut diverse cereri în rejudecare, solicitând despăgubiri bănești pentru case de locuit și pentru teren în suprafață de 610 mp.
Ulterior la data de 16.02.2009 reclamantul apelant a depus precizare solicitând admiterea apelului, și despăgubiri bănești în sumă de 10342 lei pentru suprafața de 291 mp. calculate conform raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic . A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, onorariu expertiză achitate în cuantum de 850 lei și contravaloarea despăgubirilor.
S-au depus la dosar: delegație, raport expertiză efectuat în dosar nr.2923/civ/2006, schițe, sentința civilă nr.6035/1986 a Judecătoriei Dr.Tr.S, xerocopii planșe fotografice, bilete transport, contract vânzare cumpărare din 30.01.1956, bilet de ieșire din spital.
Apelul este fondat.
Se reține că atât notificarea cât și acțiunea formulată de reclamantul apelant,au privit numai terenul în suprafață de 291 mp.,si nu alte imobile case sau alte terenuri în suprafață mai mare de 610 mp.
Acesta este cadrul procesual sub aspectul obiectului, cu care conform principiului disponibilității a înțeles reclamantul apelant să investească instanța și să formuleze notificare.
Instanța este chemată să aprecieze asupra dispoziției emisă de intimată, prin care s-a analizat notificarea.
Doar imobilul ce a format obiectul notificării asupra căruia poartă solicitarea reclamantului,privit prin prisma soluției pronunțată prin dispoziție, poate forma obiectul controlului instanței, întrucât acesta a fost singurul obiect ce a determinat fixarea cadrului procesual în acest mod de către reclamant. Instanța nu se poate pronunța pe alt obiect, pe alte imobile ce nu au fost cerute prin notificare, întrucât nu pot fi supuse examinării cereri privind imobile nesolicitate care nu au format obiectul analizei de către intimata,si care nefiind cerute nu avea cum să se pronunte prin în dispoziție asupra lor.
Chiar dacă, prin note de ședință reclamantul apelant, în rejudecare a făcut referire și la case și la terenul în suprafață mai mare de 610 mp. ce nu au format oricum obiect al analizării de catre intimata neiind cerute prin notificare,ulterior și-a precizat exact solicitările și pretențiile prin cererea din data de 16.02.2009 (fila 66 dosar) prin care solicită despăgubiri bănești in suma de 10342 lei, doar pentru suprafața de 291 mp ce a reprezentat obiectul notificării și al acțiunii.
Împotriva raportului expertizei de evaluare a cuantumului despăgubirilor nu s-au formulat obiecțiuni de către nici una dintre părți.
Instanța s-a conformat îndrumărilor clare și precise din decizia nr.2476/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,în privința efectuării expertizei prin care s-a determinat cuantumul despăgubirilor și a naturii lor - despăgubiri bănești așa cum s-a menționat în această decizie.
Cât privește susținerea intimatei că nu ar avea calitate de unitate deținătoare, întrucât acest teren i-a fost dat de către stat prin concesionare, aceasta nu poate fi primită cu următoarele argumente:
În primul rând intimata nu a făcut dovada în condițiile art.1169 cod civil a existenței unui contract de concesionare, cu atât mai mult cu cât instanța de apel - prin decizia civilă nr.175/2007 ce a fost desființată a reținut că acest teren a fost dat intimatei în administrare de către stat.
Ceea ce este important de lămurit este sintagma " unitate deținătoare", prin care în esență se înțelege în principiu orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat, sau, după caz de autoritățile administrației publice centrale sau locale, instituții publice precum și organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în condițiile prevăzute de art.2 din lege. Calitatea de " unitate deținătoare" o are persoana juridică din categoria celor enumerate, care dețin imobilele fie în proprietate privată, administrare, folosință ori numai în fapt.
Intimata, în lumina dispozițiilor Legii nr.10/2001 și a HG 250/2007, are calitatea de unitate deținătoare, cu atât mai mult cu cât este în posesia acestui teren pe care a fost stabilit terasamentul căii ferate, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința și va anula decizia de respingere a notificării, nr.1/4056 din 10 iunie 2004, notificare nr.29/N/2002.
Se va constata că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri bănești în sumă totală de 10.342 lei, pentru imobilul teren în suprafață de 291 mp. situat în localitatea G jud. M, în zona liniei de cale ferată Dr.Tr.S - G,asa cum a solicitat pri ultima precizare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii de restituire în natura.
Se vor aplica dispoz. art.274 Cod pr.civila si va fi obligata intimata la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecata la fond si in apel reprezentand onorarii de expert si cheltuieli de transport in masura in care au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul, cu domiciliul în Dr. Tr. S,. G,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 328 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 818/Civ/2004, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ A FERATE - REGIONALA C, cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect Legea 10/2001
Schimbă în parte sentința.
Anulează decizia de respingere a Notificării, nr.1/4056 din 10 mai 2004, notificare nr.29/N/2002.
Constată că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri bănești în sumă totală de 10.342 lei pentru imobilul teren în suprafață de 291 mp. situat în localitatea G, Jud.M, în zona liniei de cale ferată Dr.Tr.S - G.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii de restituire în natură.
Obligă intimata la 850 lei cheltuieli de judecată fond și apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.4 ex
19.03.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
