Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 89/A
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în G -, împotriva sentinței civile nr.898 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru apelant, avocat, cu împuternicire de substituire a apărătorului ales, avocat, lipsă fiind intimata Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantului, consideră că sentința de fond este nelegală, întrucât instanța nu a analizat susținerile apelantului, înlăturându-le, fără a avea în vedere modalitatea de expropriere. In ceea ce privește calitatea de proprietar a apelantului, precizează că acesta a cumpărat imobilul în litigiu. Consideră că apelantul avea calitatea de a formula notificarea în calitate de proprietar, iar acțiunea de față are caracter de acțiune în revendicare. Precizează că într-adevăr nu a fost expropriat apelantul, însă acțiunea depusă la instanța de fond este admisibilă atât timp cât apelantul a făcut dovada că este proprietar. Terenul în litigiu este liber, construcțiile aflate pe acesta sunt autodemolabile, astfel că solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței de fond și în rejudecare, să se dispună admiterea acțiunii formulate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului G, anularea Dispozițiilor nr.3158/SR/13.11.2006 și nr.3159/SR/13.11.2006 și restituirea în natură a imobilelor situate în G- și 9.
In motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Legii nr.10/2001 a formulat notificările nr.118 și 119 din 31 mai 2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor în litigiu, dar în mod greșit pretențiile sale au fost respinse prin cele două Dispoziții contestate.
A mai arătat că a făcut dovada că cele două imobile au fost proprietatea defunctului, conform contractelor de vânzare nr.3334/1912 și nr. 2245/1916, proprietăți dobândite anterior căsătoriei cu (fostă ).
Reclamantul a mai susținut că în urma căsătoriei celor doi nu au rezultat copii, că unchiul său, a decedat anterior soției sale și astfel au fost moșteniți de către moștenitorii colaterali, iar la momentul apariției Legii nr.10/2001, singurul moștenitor supraviețuitor al defunctului, era reclamantul.
Totodată, reclamantul a mai arătat că defuncta, a fost sprijinită material și moral în ultimii ani ai vieții de către aceasta, care este și în posesia unui înscris prin care, îi vânduse imobilele în discuție.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu acte, depunând la dosar înscris, intitulat " act de vânzare cumpărare" și datat 12 decembrie 1982 prin care îi vindea imobilele în litigiu.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada vocației succesorale, față de defuncta, față de aceasta fiind afin, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, pârâtul a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii Dispozițiilor nr.3158/SR/13.11.2006 și nr. 3159/SR/13.11.2006.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr.898 din 26 aprilie 2007 respins acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate (acte în copie, dispozițiile nr.3158/SR/13.11.2006 și nr.3159/SR/13.11.2006 emise de Primăria municipiului G, certificatul de calitate de moștenitor nr.5 din 20 ianuarie 1997 eliberat de - - G, actul de partaj voluntar autentificat sub nr.3178/457/28 decembrie 1960 de notariatul de Stat al Regiunii G, Decret nr.753/1965, actul de vânzare -
cumpărare încheiat între și, sub semnătură privată), că titulara dreptului de proprietate asupra celor două imobile care se solicită a fi restituite, a devenit prin moștenire a lui, și că reclamantul în înțelesul Legii nr.10/2001, republicată, nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, nefiind rudă - moștenitor, astfel cum solicită dispozițiile art.4 alin.1 din aceeași lege.
De asemenea se reține că reclamantul nu a făcut dovada că a fost moștenitor testamentar pentru a fi aplicate dispozițiile aceluiași act normativ.
Impotriva susmenționatei sentințe civile, în termen legal, reclamantul a declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, în sensul că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea pe considerentul că nu ar fi fost îndreptățit să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate asupra celor două imobile după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 pe motiv că nu este moștenitor legal al lui, în condițiile în care s-a solicitat să se recunoască valabilitatea dreptului de proprietate reclamantului, în nume propriu, ce rezultă din încheierea contractului de vindere - cumpărare încheiat la 12 decembrie 1982 cu.
In aceleași motive se susține că prin Decretul nr.753/1965 nu au fost expropriate cele două imobile în totalitate, exproprierea referindu-se la o suprafață de teren și una construcție neidentificate cu precizie.
In prezent reclamantul se află în posesia celor două imobile, distincte, cum sunt menționate în actul de partaj voluntar. Față de această situație apreciază că actul normativ în discuție nu-și produce efectele atât timp cât nu s-a realizat nici o lucrare de utilitate publică pe suprafețele expropriate iar statul nu a făcut nici o nouă declarație de expropriere după adoptarea Legii nr.33/1994.
In consecință solicită, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul G, prin Primar, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Galați, ca fiind temeinică și legală.
In apel, la solicitarea reclamantului și cu acordul instanței, s-a efectuat o expertiză topometrică din a cărui raport rezultă că imobilul situat în G- este liber și se află într-un stadiu avansat de autodemolare iar cel de la nr. 9 nu mai are construcția iar terenul aferent este închiriat de Primărie, altor persoane.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Analizând și verificând sentința civilă apelată prin prisma motivelor invocate de reclamant, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi schimbată.
Astfel, reclamantul a formulat acțiunea în calitate de moștenitor al defunctului.
Ori, din actul de partaj voluntar, (fila 43 dosar fond), rezultă că imobilele ce se solicită a fi restituite au fost moștenite de soția defunctului, respectiv.
Mai mult decât atât din celelalte acte depuse la dosar (evidențele fiscale, anexa la Decretul nr.753/1965) rezultă că titulara dreptului de proprietate asupra celor două imobile situate în G- - 9, este.
Legea recunoaște dreptul la restituirea bunurilor preluate abuziv și în beneficiul moștenitorilor legali sau testamentari ai foștilor proprietari persoane fizice cu condiția să se dovedească faptul că antecesorul solicitantului a fost proprietarul bunului la momentul preluării abuzive.
Din actele depuse la dosar rezultă fără putință de tăgadă că imobilele au fost expropriate de la, astfel că reclamantul nu și-a dovedit vocația succesorală față de aceasta conform art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, cum corect a reținut și instanța de fond.
Cum reclamantul este afin de gradul III al defunctei și nu moștenitor legal sau testamentar, motivul invocat sub acest aspect nu poate fi primit.
De asemenea, susținerea apelantului - reclamant că de fapt a solicitat recunoașterea valabilității dreptului de proprietate cu privire la cele două imobile ca urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu, la data de 12 decembrie 1982 nu poate fi primită, deoarece în situația în care se consideră proprietar are posibilitatea să își valorifice pretențiile pe calea dreptului comun și nu în baza legii speciale privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv.
In consecință, față de cele expuse, instanța urmează în baza art.296 cod pr. civilă, să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în G -, împotriva sentinței civile
nr.898 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /2.06.2008
Tehn.
4 ex./5.06.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
